Unul dintre cele mai ample studii realizate până acum asupra bolilor infecţioase emergente arată că riscul de apariţie a focarelor este influenţat de o combinaţie complexă de factori de mediu şi de activitatea umană, iar aceşti factori diferă considerabil de la o boală la alta. Analiza a inclus peste 58.000 de focare pentru 32 de boli din 169 de ţări. Un rezultat important priveşte accesul la servicii medicale: cu fiecare oră în plus necesară pentru a ajunge la cea mai apropiată unitate medicală, numărul focarelor raportate a fost, în medie, cu 32% mai mic. Datele sugerează că unele regiuni considerate mai puţin afectate de boli infecţioase ar putea avea, în realitate, focare care nu sunt depistate.
Bolile infecţioase emergente sunt influenţate de numeroşi factori, de la modificarea ecosistemelor şi contactul dintre oameni şi animale până la schimbările climatice, urbanizare şi capacitatea sistemelor medicale de a identifica rapid cazurile.
Stabilirea rolului fiecăruia dintre aceşti factori este însă dificilă. Zonele în care sunt raportate multe focare nu sunt neapărat şi cele în care acestea apar cel mai frecvent. Ele pot fi regiunile în care sistemele de supraveghere epidemiologică şi serviciile medicale reuşesc să le detecteze mai bine.
Pentru a înţelege mai precis aceste diferenţe, o echipă internaţională de cercetători, coordonată de oameni de ştiinţă de la University College London (UCL), University of Florida şi Yale University, a realizat o analiză globală publicată miercuri în revista Nature.
Peste 58.000 de focare analizate
Cercetătorii au reunit date despre 58.319 evenimente asociate unor focare de boli infecţioase emergente, produse în 169 de ţări. Datele acoperă perioada 1910–2022, însă cele mai multe înregistrări provin din anii de după 2000.
În studiu au fost incluse 32 de boli infecţioase legate de factori de mediu. Printre acestea se numără boli transmise de la animale la oameni, precum Ebola şi mpox, infecţii transmise prin vectori, precum dengue, boala Lyme, chikungunya şi febra galbenă, precum şi alte boli asociate mediului.
Cercetătorii au evaluat 16 factori sociali şi de mediu care ar putea influenţa distribuţia geografică a focarelor şi au ţinut cont de diferenţele dintre regiuni în ceea ce priveşte depistarea şi raportarea bolilor.
Riscul creşte în zonele unde oamenii, animalele şi ecosistemele fragmentate se întâlnesc
În ansamblu, riscul de apariţie a focarelor a fost mai ridicat în regiunile în care oamenii şi animalele domestice trăiesc în apropierea pădurilor şi a ecosistemelor fragmentate.
Fragmentarea apare atunci când un habitat natural continuu este împărţit în suprafeţe mai mici, separate de terenuri agricole, aşezări umane, drumuri sau alte zone modificate de activitatea oamenilor. Astfel de peisaje pot crea mai multe zone de contact între oameni, animale domestice, animale sălbatice şi vectori care pot transmite agenţi patogeni.
Pentru bolile transmise prin vectori, precum dengue şi boala Lyme, cercetătorii au identificat legături mai clare cu fragmentarea ecosistemelor şi cu scăderea pe termen lung a cantităţii de precipitaţii.
Situaţia a fost diferită pentru bolile care trec direct de la animale la oameni. În cazul unor infecţii precum Ebola şi mpox, cercetătorii au identificat puţini factori comuni care să explice distribuţia focarelor.
Efectele despăduririlor, încălzirii climei şi intensificării agriculturii au variat considerabil în funcţie de boală. Autorii consideră că această diferenţă este importantă pentru strategiile de prevenţie: riscul apariţiei bolilor infecţioase emergente nu poate fi anticipat printr-un singur set de factori valabil în toate regiunile şi pentru toate infecţiile.
Accesul redus la servicii medicale poate duce la depistarea unui număr mai mic de focare
Una dintre cele mai importante constatări ale studiului priveşte accesul la serviciile medicale.
Pentru majoritatea bolilor analizate, focarele raportate s-au concentrat în apropierea unităţilor medicale.
Numărul focarelor raportate a scăzut, în medie, cu 32% pentru fiecare oră suplimentară necesară pentru deplasarea cu un mijloc de transport motorizat până la cea mai apropiată unitate medicală. Diferenţele între boli au fost însă foarte mari, reducerea variind de la 1,2% la 96,7%.
Cercetătorii consideră că această asociere reflectă în principal capacitatea mai redusă de depistare şi raportare în regiunile izolate. Focarele sunt raportate mult mai frecvent în oraşe şi în apropierea unităţilor medicale, unde accesul la servicii medicale şi laboratoare de diagnostic este mai bun.
Un focar apărut departe de o unitate medicală are şanse mai mici să fie identificat rapid, diagnosticat şi înregistrat de sistemele de supraveghere epidemiologică. În unele regiuni ale lumii, deplasarea până la o unitate medicală poate dura mai mult de o zi, iar centrele medicale din zonele izolate pot avea acces limitat la metode moderne de diagnostic.
Datele arată, de asemenea, că aproximativ 23% dintre zonele locuite analizate pentru distribuţia bolilor se aflau la mai mult de două ore de cea mai apropiată unitate medicală, valoarea variind între 2% şi 38% în funcţie de boală şi de regiunea analizată.
Numărul focarelor raportate depinde şi de capacitatea de depistare
Această diferenţă are implicaţii importante pentru modul în care sunt interpretate hărţile globale ale bolilor infecţioase.
O concentraţie mare de focare documentate într-o anumită regiune poate reflecta existenţa unui risc biologic şi ecologic ridicat, dar şi o capacitate mai bună de diagnosticare şi raportare. În regiunile cu acces redus la servicii medicale, numărul mic de focare înregistrate poate reflecta dificultăţile de depistare şi raportare, nu neapărat o circulaţie mai redusă a agenţilor patogeni.
Autorii atrag atenţia că această problemă este deosebit de importantă pentru unele virusuri provenite de la lilieci, cu potenţial epidemic sau pandemic, pentru care există relativ puţine date. În cazul unor astfel de agenţi patogeni, lipsa înregistrărilor poate reflecta parţial lipsa depistării.
Studiul are şi câteva limitări. Datele provin din surse şi sisteme de supraveghere diferite, cu o acoperire inegală între ţări şi regiuni. Cele mai multe înregistrări sunt relativ recente, iar pentru unele boli rare există puţine focare documentate. Cercetătorii subliniază şi dificultatea de a separa complet efectul real al unor factori de mediu de diferenţele în capacitatea de depistare şi raportare.
Rezultatele arată că prevenirea viitoarelor epidemii necesită măsuri adaptate fiecărei boli şi fiecărui context, împreună cu consolidarea sistemelor medicale şi a supravegherii agenţilor patogeni prin abordarea „One Health”, care integrează sănătatea oamenilor, animalelor şi mediului. Studiul evidenţiază în acelaşi timp importanţa accesului la servicii medicale şi la diagnostic: pentru a înţelege unde apar bolile infecţioase emergente, este esenţial să existe şi capacitatea de a le depista.
Medikatv.ro
