Prevalenţa tulburărilor de identitate de gen este în creştere la nivel global. Conform DSM V, prevalenţa disforiei de gen este de 5-14 la 1.000 adulţi născuţi băieţi şi de 2-3 pentru adulţii născuţi fete. În România nu există statistici în acest sens. Asociaţia Accept estimează că există minimum 60.000 de persoane transgen ale căror nevoi sunt abordate de sistemul medical în mică măsură. Disforia de gen a fost considerată tulburare de identitate de gen în DSM4, apoi s-a schimbat denumirea în disforie de gen, aşa cum figurează în DSM 5 (Manualul de Diagnostic şi Statistică al Tulburărilor Mintale, a cincea ediţie), un instrument de diagnosticare al Asociaţiei Americane de Psihiatrie.
,,Disforia este un simptom emoţional al dispoziţiei. De multe ori persoanele cu tulburare de identitate de gen ajung într-o zonă de dispoziţie labilă şi la risc, trăind disforic atribuirea unui gen pe care nu şi-l asumă”, a explicat în cadrul unui interviu video pentru 360medical.ro dr. Ramona Octaviana Gheorghe, medic primar psihiatrie pediatrică.
Disforia de gen este un diagnostic care se stabileşte pe seama unor declaraţii pe care copilul sau adolescentul sau adultul tânăr le face şi care sunt întărite prin declaraţiile celor din jur şi prin trăirea pe care omul o are şi pe care medicul o vede în acord cu discursul.
,,Pentru copil şi pentru adolescent lucrurile sunt cu atât mai sensibile cu cât adolescenţa, creşterea, dezvoltarea copilului aduc prin normalul evoluţiei momente de vulnerabilitate şi de ambiguitate a trăirii şi de ambivalenţă a trăirii”, a spus dr. Ramona Octaviana Gheorghe.
În opinia medicului, situaţia cea mai dificilă a specialistului de sănătate mintală este să poată să facă deosebirea între atribuirea unor trăiri pe care adolescentul derutat, labil în evoluţia lui despre sine, despre corp, despre creşterea lui somatică le poate avea la un moment dat şi ceea ce înseamnă realul în diagnostic.
,,La noi aici, în zona asta de lume, a vorbi despre sexualitate rămâne încă să fie un subiect tabu, le este foarte greu adolescenţilor să îşi scrie o lecţie corectă despre sexualitate atunci când ajung să experimenteze, să trăiască diferite senzaţii în corpul lor, dar pe care nu au de ce să le lege pentru că nu se vorbeşte despre asta, pentru că nu e voie, pentru că e urât, pentru că Doamne fereşte să facem o educaţie sexuală la şcoală”, a precizat dr. Ramona Octaviana Gheorghe.
În ultimii ani, odată cu creşterea adresabilităţii la specialişti, numărul cazurilor de disforia de gen a crescut. În Marea Britanie, aceasta s-a dublat în 5-6 ani, iar în Toronto numărul a crescut de 4-5 ori în 30 de ani.
Întrebată ce protocoale există în România, dr. Ramona Octaviana Gheorghe, medic primar psihiatrie pediatrică a mărturisit că ,,niciunul. Ce protocoale foloseşte fiecare specialist de sănătate mintală? Ce a cercetat el din ţările străine şi ce i s-a părut că este interesant acolo. Eu m-am dus şi am vizitat în 2019 spitalul Mosen la Londra şi mi-am dorit să cunosc acolo colegii din echipa care lucrează în zona asta şi am avut, un schimb de experienţe într-o vacanţă londoneză a mea, care nu era neapărat o vacanţă de lucru, dar am condimentat-o cu exerciţiul ăsta, şi am aflat că şi acolo, deşi există protocoale destul de clare pentru ca toată lumea să facă la fel, fiecare caz este abordat individual şi nu sare nimeni la 16 ani să facă chirurgie reconstructivă”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
