Un mecanism autoimun ar putea contribui direct la dezvoltarea aterosclerozei, potrivit unui nou studiu care a identificat în ţesuturile afectate un autoanticorp capabil să accelereze formarea plăcilor de aterom la animale. Cercetătorii au găsit şi la oameni o asociere între nivelurile anticorpilor îndreptaţi împotriva aceleiaşi componente proprii organismului şi calcificarea aortei. Rezultatele aduc noi dovezi privind componenta autoimună a aterosclerozei, dar nu demonstrează că boala este provocată de acelaşi mecanism la oameni.
Ateroscleroza este o boală cronică a arterelor caracterizată prin acumularea de lipide şi formarea plăcilor de aterom în pereţii vasculari. Inflamaţia are un rol important în acest proces, iar cercetările din ultimii ani au indicat că şi reacţiile sistemului imunitar împotriva unor componente proprii organismului ar putea participa la evoluţia bolii.
Un studiu publicat luni în revista Nature Cardiovascular Research aduce noi dovezi experimentale în această direcţie. Cercetătorii au identificat un autoanticorp care apare în structuri imunitare formate în apropierea arterelor afectate de ateroscleroză şi au demonstrat că acesta poate agrava boala la şoareci.
Autoanticorpii sunt anticorpi care, în loc să recunoască structuri străine organismului, precum componente ale unor virusuri sau bacterii, se îndreaptă împotriva propriilor structuri.
Cercetătorii s-au concentrat asupra aşa-numitelor organe limfoide terţiare arteriale, structuri imunitare care apar în contextul inflamaţiei cronice în apropierea arterelor afectate de ateroscleroză. Acestea nu se găsesc în arterele sănătoase şi pot conţine celule B activate, celulele sistemului imunitar responsabile de producerea anticorpilor.
Echipa a analizat celulele B din aceste structuri la şoareci cu ateroscleroză şi le-a comparat cu celule provenite din ganglionii limfatici. Cercetătorii au reconstituit în laborator 60 de anticorpi produşi de aceste celule şi au verificat capacitatea lor de a recunoaşte peretele arterial şi plăcile de aterom.
Analiza a arătat că anticorpii proveniţi din structurile imunitare asociate arterelor aveau tendinţa de a recunoaşte componente implicate în ateroscleroză.
Dintre aceştia, cercetătorii au identificat un autoanticorp, denumit A6, care se leagă cu afinitate mare de histona H2B. Histonele sunt proteine în jurul cărora este organizat ADN-ul în nucleul celulelor.
În mod normal, aceste componente din nucleul celular nu sunt ţinte ale sistemului imunitar. Autorii consideră că, în mediul inflamator al leziunilor aterosclerotice, histona H2B ar putea deveni accesibilă sistemului imunitar şi ar putea declanşa un răspuns autoimun. Mecanismul prin care se produce acest lucru nu a fost însă stabilit.
Autoanticorpul a accelerat ateroscleroza la şoareci
Identificarea unui autoanticorp nu demonstrează, în sine, că acesta contribuie la producerea bolii. Cercetătorii au testat, prin urmare, dacă reacţia imună împotriva histonei H2B poate influenţa efectiv evoluţia aterosclerozei.
Într-un prim experiment, şoarecii predispuşi la ateroscleroză au fost imunizaţi cu histona H2B pentru a determina sistemul imunitar să producă anticorpi împotriva acesteia. Animalele au dezvoltat ulterior plăci de aterom mai extinse decât cele din grupurile de control.
Într-un alt experiment, cercetătorii au administrat direct autoanticorpul A6 şoarecilor predispuşi la ateroscleroză. Cantitatea de placă aterosclerotică a crescut semnificativ atât la animalele hrănite cu o dietă obişnuită, cât şi la cele care au primit o dietă bogată în grăsimi, comparativ cu grupurile de control.
Administrarea autoanticorpului nu a modificat greutatea animalelor şi nici nivelurile lipidelor din sânge. Cu toate acestea, şoarecii au dezvoltat mai multe plăci de aterom. Rezultatele arată astfel că agravarea aterosclerozei nu poate fi explicată printr-o creştere a lipidelor şi susţin implicarea directă a mecanismului imun declanşat de autoanticorp.
Cercetătorii au observat, de asemenea, depuneri mai mari de anticorpi anti-H2B şi ale componentei C5 a sistemului complement în plăcile de aterom ale animalelor imunizate. Sistemul complement este o parte a răspunsului imun care poate amplifica inflamaţia.
Datele sugerează astfel că reacţia autoimună împotriva H2B ar putea favoriza inflamaţia din interiorul plăcilor aterosclerotice.
Semnalul identificat experimental a fost analizat şi la oameni
Pentru a verifica dacă acelaşi tip de răspuns imun poate avea relevanţă la oameni, cercetătorii au analizat o cohortă de 495 de persoane cu vârste între 30 şi 70 de ani, recrutate din populaţia generală în cadrul unui program de evaluare medicală preventivă.
Persoanele cu boli cardiovasculare sau AVC (accident vascular cerebral) diagnosticate anterior, boli autoimune care necesitau tratament sistemic, cancer activ ori afectare renală sau hepatică severă au fost excluse. Dintre cei 495 de participanţi, 418 au efectuat voluntar o examinare CT toracică.
Cercetătorii au măsurat nivelurile anticorpilor anti-H2B din sânge şi le-au comparat cu prezenţa calcificării aortei toracice, un indicator al afectării aterosclerotice vasculare care poate fi identificat prin tomografie computerizată.
Nivelurile mai mari ale anticorpilor anti-H2B au fost asociate cu o prevalenţă mai mare a calcificării aortei toracice. Această asociere s-a menţinut şi după ajustarea rezultatelor în funcţie de factori precum vârsta, sexul, colesterolul LDL (unul dintre principalii factori de risc pentru ateroscleroză), tensiunea arterială sistolică, hemoglobina glicată şi funcţia renală.
Într-o analiză suplimentară, cercetătorii au luat în calcul şi nivelul proteinei C reactive de înaltă sensibilitate, un marker al inflamaţiei. Chiar şi după această ajustare, persoanele cu niveluri mai mari de anticorpi anti-H2B au avut o probabilitate de aproximativ 2,4 ori mai mare de a prezenta calcificări ale aortei toracice.
Această asociere nu demonstrează însă că anticorpii anti-H2B provoacă apariţia calcificărilor. Datele provin dintr-o evaluare realizată la un anumit moment, astfel încât studiul poate arăta că cele două apar mai frecvent împreună, dar nu poate stabili dacă nivelurile crescute ale anticorpilor contribuie la apariţia sau progresia aterosclerozei.
Ce aduce nou studiul
Rolul sistemului imunitar în ateroscleroză este cercetat de mai mulţi ani. Au fost identificate anterior celule imune autoreactive şi mai mulţi autoanticorpi asociaţi bolii, iar unele tipuri de anticorpi pot favoriza ateroscleroza, în timp ce altele par să aibă efect protector.
Autorii arată însă că studiile anterioare nu identificaseră un autoanticorp produs în mod natural în contextul aterosclerozei, cu o ţintă proprie organismului bine definită şi cu afinitate cunoscută, pentru care să fie demonstrată experimental şi capacitatea de a agrava boala.
Noua cercetare a identificat un autoanticorp şi ţinta sa specifică din organism: autoanticorpul A6 şi histona H2B, proteina de care acesta se leagă şi împotriva căreia este îndreptat răspunsul imun. Administrarea anticorpului şi inducerea răspunsului imun împotriva H2B au agravat ateroscleroza la animale, iar la oameni nivelurile anticorpilor împotriva aceleiaşi histone au fost asociate cu calcificarea vasculară.
Cercetători de la Universitatea Ludwig-Maximilian din München (LMU), una dintre instituţiile implicate în cercetare, consideră că rezultatele susţin încadrarea aterosclerozei ca boală autoimună. Aceştia subliniază însă că studiul reprezintă doar o etapă într-un proces de cercetare mult mai amplu.
Datele pot fi interpretate mai prudent ca dovezi privind existenţa unui mecanism autoimun patogen care contribuie la ateroscleroză. Studiul nu demonstrează că întreaga boală aterosclerotică la oameni este determinată de autoimunitate şi nici că autoanticorpii anti-H2B provoacă ateroscleroza în populaţia umană, întrucât rezultatele la animale nu pot fi extrapolate direct la oameni
Autorii semnalează mai multe limite ale cercetării. Demonstrarea efectului patogen al autoanticorpului s-a făcut în principal în modele animale, care nu reproduc toate caracteristicile aterosclerozei umane.
În cazul participanţilor umani, studiul arată doar o asociere între anticorpii anti-H2B şi calcificarea aortei toracice. Sunt necesare studii mai mari şi urmărirea participanţilor în timp pentru a stabili dacă acest răspuns autoimun precede apariţia sau progresia aterosclerozei şi dacă are un rol cauzal.
De asemenea, cercetarea nu a avut suficientă putere statistică pentru a analiza eventualele diferenţe între femei şi bărbaţi, iar autorii precizează că nu se ştie în ce moment al evoluţiei aterosclerozei apare răspunsul autoimun împotriva H2B.
Descoperirea deschide însă o nouă direcţie de cercetare asupra mecanismelor prin care sistemul imunitar poate participa direct la dezvoltarea plăcilor de aterom. Dacă rolul autoanticorpilor anti-H2B va fi confirmat la oameni prin studii suplimentare, acest mecanism ar putea deveni în viitor o ţintă pentru metode de diagnostic sau tratamente care să intervină asupra componentei autoimune a aterosclerozei.
Medikatv.ro
