Printre proteste şi critici la adresa ministrului Justiţiei, sindicaliştii din penitenciare au decis să deschidă porţile uneia dintre închisorile din România şi să arate în ce condiţii muncesc, convinşi fiind că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte. La Târgşor, această imagine este cea a uneltelor folosite la controlul pachetelor primite de deţinute: un set de sule, ceva mai ”elaborate”, cu care pâinea şi alte alimente sunt înţepate pentru a nu fi ascunse în ele droguri ori alte obiecte. Aparatul de scanat, vechi de 30 de ani, nu mai are autorizaţie CNCAN, iar cine îl foloseşte riscă un dosar penal.
Zeci de angajaţi de la penitenciarele din Vaslui, Tulcea, Târgu Jiu, Bârcea Mare au protestat, joi, acuzând condiţiile în care muncesc şi cerând demisia ministrului Justiţiei. În timp ce colegii lor protestau, sindicaliştii din ANP au deschis presei porţile Penitenciarului pentru femei de la Târgşor, din judeţul Prahova, pentru a lăsa să se vadă condiţiile de lucru.
Dincolo de cuvinte, imaginile sunt grăitoare. Pentru jurnaliştii foarte tineri, vizita la Târgşor a fost ”o experienţă”. Pentru cei născuţi înainte de 1980, a fost o întoarcere în timp. Chiar la intrarea în penitenciar, imediat după poartă, o clădire denumită ”club”, folosită la şedinţele personalului angajat în penitenciar, îl trimite pe vizitator cu vreo 30 de ani înapoi în timp. Pereţii sunt scorojiţi, iar acolo unde tencuiala nu a căzut, sunt vopsiţi cu ceea ce cândva se numea ”rol”: un model demn de anii '70, maro pe un fond gălbui. Caloriferele sunt mai noi, dar reci. Aşa sunt mai tot timpul, spun gazdele. Care explică faptul că felul în care arată ”clubul” e definitoriu pentru modul în care arată toate penitenciarele din România.
”Infrastructura sistemului penitenciar e din anii '60”, spune Sorin Dumitraşcu, preşedintele de onoare al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP). Nu trebuie să-l crezi pe cuvânt. E suficient să te uiţi stânga-dreapta şi să-ţi dai seama că are dreptate.
Liderul sindical spune că dotările sunt ceva mai noi. Şi totuşi foarte vechi. Vechi de peste 30 de ani. Penitenciarele din România au rămas blocate în timp, într-o altă epocă, fie că e vorba despre armament, maşini sau clădiri.
”Dotarea cred că e undeva la nivelul anilor '80. Dacă discutăm despre armament, bastoane, scuturi, orice îţi trebuie să intervii, este o problemă. Nu există şi se achiziţionează. Mijloace de transport: mijloacele alea de transport în care suntem acuzaţi că sunt chinuiţi deţinuţii pentru că e cald vara, e frig iarna, aceleaşi mijloace de transport le folosesc şi angajaţii. Unele sunt chiar prezentate ca fiind un pericol. Am avut situaţii în care nici nu erau asigurate sau nici măcar nu mai erau autorizate să fie folosite, da? S-a întâmplat!”, adaugă liderul onorific al FSANP.
Adrian Grigoroiu lucrează de zece ani la penitenciarul de la Târgşor. Spune că de când este angajat acolo nu a văzut autovehicul nou.
”Parcul auto este foarte învechit, cel puţin de zece ani de când lucrez la Târgşor penitenciarul nu a mai beneficiat de niciun mijloc de transport cu care să ne desfăşurăm activităţile cu deţinuţii, de a-i prezenta la instanţe, de a-i duce la spitale”, spune Adrian Grigoroiu.
Acesta adaugă că o altă problemă a penitenciarului, şi a aproape oricărui penitenciar din România, este sectorul de vizită, pe care-l caracterizează ca fiind ” foarte important şi vulnerabil în acelaşi timp”.
”La sectorul de vizită ne desfăşurăm activitatea cu doi lucrători unde normal ar trebui să fie cinci sau şase, nu este dotat cu aparatură specială de detectat droguri, aparatură cu raze X, cum ar trebui să fie dotată o unitate penitenciară pentru a funcţiona corespunzător” explică agentul de penitenciar.
Sectorul de vizită este un imobil în care deţinutele îşi primesc rudele. În funcţie de regimul de detenţie, sectorul este împărţit în zone distincte: zona în care deţinutele vorbesc cu vizitatorii prin geamul securizat şi zona în care femeile aflate după gratii pot sta la masă cu cei care le vizitează.
Între cele două zone, o cameră în care se primesc mult aşteptatele pachete de acasă. Pe o masă, un cântar similar celor din supermarketuri şi o masă cu un set de unelte uşor bulversante: un cuţit cu lama foarte mare şi cu o bucată de metal sudată pe o parte a lamei, aproape de vârf. Un set de ustensile care seamănă cu nişte sule din atelierele de cizmărie, doar că ceva mai ”elaborate”: unele în spirală, altele cu o săgeată în vârf. Par mai degrabă dintr-un sinistru muzeu al torturii sau, în cel mai fericit caz, din recuzita unui film. În realitate, setul de instrumente este ”recuzita” agenţilor de la sectorul de pază al penitenciarului, cu care se face controlul pachetelor. Pâinea este tăiată, pepenele e despicat, conservele sunt desfăcute, pentru ca personalul de pază să se asigure că în interiorul închisorii nu sunt introduse droguri sau alte obiecte ori substanţe interzise.
Culmea ironiei e că nu a fost mereu aşa, ci au fost şi vremuri în care pentru controlul pachetelor se folosea un aparat cu raze X. care acum este scos din uz, de vechi ce este. Pe vremea aceea, se mai găseau telefoane mobile ascunse în cutiile de suc, povesteşte agentul şef principaql Dumitru Bădicu, supraveghetor la sectorul de vizite.
”Când foloseam un aparat cu raze X, mai găseam telefoane în cutiile acelea de suc, făcute din carton, dar acum nu mai avem voie să folosim acel aparat. Este depăşit. Nu ne mai dau voie cei de la CNCAN, nu ne-au mai făcut revizia. Nu mai avem voie să îl folosim” spune agentul.
Aparatul, care datează din anii "80, e încă acolo. Pe uşa încăperii în care este amplasat a rămas semnul care arată că înăuntru sunt radiaţii. Agentul deschide uşa fără grijă şi îl arată: aparatul e scos din priză, nimeni nu are voie să îl folosească.
” E dosar penal dacă îl foloseşte cineva”, explică Dumitru Bădicu.
Mai folosesc, din când în când câini special antrenaţi pentru detectarea diferitelor substanţe, Iar câinii sunt aduşi de colegii de la penitenciarul Mărgineni.
Cum e să lucrezi în penitenciar? Ce fel de om trebuie să fii ca să te simţi confortabil într-un astfel de sistem? E greu, spun angajaţii. În primul rând pentru că e foarte mult stres.
”Bolile la care se expun angajaţii din sistemul penitenciar sunt legate de stres. Atâta timp cât este o lipsă acută de personal, treaba a două sau trei persoane este făcută de un singur angajat, ceea ce duce la probleme. Când îndeplineşti cumul de funcţii, e normal să-ţi fie teamă că vei fi sancţionat, vei fi dat afară sau se va întâmpla ceva cu tine”, spune Cosmin Dorobanţu, preşedintele organizaţiei de tineret din FSANP.
De faptul că sunt foarte puţini la număr se plâng, de altfel, mai toţi angajaţii de pe sectoare.
Agentul şef principal Liliana Răducanu lucrează de 26 de ani în sistemul penitenciar. Are în grijă 110 deţinute. A fost agresată verbal, nu şi fizic. Întrebată câte ore pe săptămână lucrează, răspunde: ”Credeţi-mă, nici nu mai ştiu”. Nici câte ore suplimentare a făcut anul acesta nu mai ştie. Vreo trei sute, spune. La care se mai adaugă alte ore suplimentare, de anul trecut. Cel mai greu este că are mult de lucru.
”Cea mai mare problemă e deficitul de personal. Cu toate că avem câteva colege, încadrate din exterior, ţinând cont că timp de şase luni lor nu li se pot încredinţa misiuni, tot pe noi pică greul. Nu putem să ne luăm zile libere, orele suplimentare sunt foarte multe” spune Liliana Răducanu.
Sunt zile în care vine la serviciu la ora 6 dimineaţa şi pleacă la opt seara. E, cumva, ca la război: ”Ştiu când vin, dar nu ştiu când plec”, spune femeia.
Agentul şef adjunct Lăcrămioara Mereuţă are peste zece ani în sistem. A venit la penitenciar cu branula în venă şi i s-a întâmplat să fie luată cu ambulanţa de căldură şi de epuizare.
”Nu ştiu să vă spun cât de greu sau cât de uşor este, dar, în ciuda problemelor pe care le avem, acesta ne este serviciul. Pot să vă spun că am venit cu branula în mână la serviciu, pentru că ştiam că nu se poate asigura serviciul pe secţie. Au fost situaţii când m-a luat serviciul de urgenţă de la serviciu”, povesteşte ea.
Agenta spune că nu a fost niciodată atât de greu ca în ultimii doi ani şi totul din cauza lipsei de personal.
”Câte 12 ore aici stau. Şi sunt 23 de camere, 250 de deţinute pe care la 7 seara trebuie să le predau cum trebuie”, mai spune Lăcrămioara Mereuţă.
La fel este pe toate sectoarele. La vizită, este deja o tristă tradiţie: agenţii care au făcut acasă Paştele vor lucra de Crăciun sau invers.
”De sărbători, în special, sunt multe vizite, sunt foarte multe scrisori. (…) Dacă nu de Crăciun, atunci de Paşte facem sărbătorile aici. Sau invers. Familia ce să zică? Trebuie să ne înţeleagă. Noi ne-am ales meseria asta”, spune agentul şef Dumitru Bădicu.
La nivel naţional, anual se fac sesizări legate de condiţiile din penitenciare, susţin liderii de sindicat.
”De la nivel central cred că discutăm despre 220 - 230 de notificări întocmite de către conducerea Federaţiei Sindicatelor din Penitenciare la sesizarea personalului. Cele mai multe sunt pe condiţii de lucru şi pe aplicarea legislaţiei în ceea ce priveşte drepturile personalului”, spune Sorin Dumitraşcu.
În lipsa unui răspuns satisfăcător la notificările trimise către conducere, protestele continuă. Săptămâna viitoare la Târgşor este programat un protest. Dincolo de imagini, angajaţii penitenciarului vor recurge din nou la cuvinte, strigate tare, sub formă de scandări.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
