Pacienţi români trataţi de boli ale sângelui cu ajutorul donatorilor străini de celule stem, dar şi vice-versa. Se întâmplă pentru că Registrul român al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice este validat la standarde internaţionale, devenind parte a registrului internaţional.
Vestea vine de la prof. univ. dr. Horia Bumbea, de la MedLife, care povesteşte despre şansele de recuperare ale pacienţilor cu diagnostice dramatice:
„Transplantul de celule stem este o parte din terapiile care se utilizează ca parte de consolidare a tratamentului. În momentul în care un pacient din România are nevoie de donator, putem să căutăm unul compatibil în registre din alte ţări - Franţa, Germania şi altele. În acelaşi timp, am avut donatori români care au donat celule stem pentru pacienţi din alte ţări. E drept, nu întotdeauna găseşti un donator repede, sunt situaţii în care fenotipul pacientului este mai rar, iar donatorul se găseşte un pic mai târziu, dar reprezintă o mare şansă.”
Apelarea la un donator este necesară atunci când celulele pacientului sunt atât de afectate, încât nu se mai poate recurge la autotransplant - adică utilizarea celulelor stem proprii - pentru a reda organismului posibilitatea de a genera celule sangvine, explică medicul:
„Autotransplantul înseamnă aplicarea unui tratament mult mai puternic împotriva celulelor tumorale şi recuperarea organismului prin acest transplant de celule stem. În cazul în care utilizăm un donator, fie el înrudit sau nu, înseamnă că celulele pacientului sunt bolnave şi nu mai pot fi folosite pentru recuperarea acestei funcţii de producţie a celulelor din sânge sau este nevoie de utilizarea mecanismului de atac al bolii prin răspunsul alloimun împotriva celulelor tumorale.”
În cazul în care nu se găseşte un donator compatibil în timp util, acest transplant se poate efectua şi de la copil la părinte sau invers. Şi asta chiar la noi, în România, spune medicul, încântat de evoluţia posibilităţilor de tratament existente acum la noi în ţară:
„Hematologia este domeniul care a atins primul terapiile inovative pe care le vedeam poate doar în SF-uri - acelea de a utiliza celulele corpului în distrugerea celulelor tumorale, aceste terapii celulare. Toate investigaţiile şi mecanismele genetice şi moleculare s-au dezvoltat foarte mult şi sunt utilizate acum chiar în tratament - bineînţeles în zone punctuale, pentru că nu toate aceste posibilităţi reprezintă o opţiune pentru toate bolile hematologice sau hemato-oncologice. Iar din punctul acesta de vedere eu am găsit în România o zonă în care, alături de colegii mei, m-am dezvoltat continuu şi ne bucurăm că putem să fim aproape de nivelul pe care trebuie să îl avem în acest domeniu.”
Pe lângă investigaţiile clasice, care presupun analiza celulelor la microscop şi care rămân primul pas, specialiştii au acum la îndemână tehnici de genetică, de analiză moleculară şi de imunofenotipare. Evident, însă, că este loc şi de mai bine, admite prof. univ. dr. Bumbea:
„Este adevărat că avem încă nevoie de dezvoltare şi de implementarea unor tehnici noi care au apărut la nivel mondial şi se îmbunătăţesc continuu, dar suntem acolo. Avem şi terapii celulare care se folosesc în tratamentul pacienţilor din România - nu le avem pe toate, bineînţeles, dar nici alte ţări dezvoltate nu le au pe toate. Este, totuşi, un drum pe care noi îl parcurgem.”
Leucemia acută - unul dintre cele mai dramatice diagnostice în hematologie
Este bine ştiut faptul că banalele analize de rutină pot salva vieţi, căci, cu cât afecţiunile sunt descoperite mai devreme, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari. Adevărul rămâne general valabil şi în cazul bolilor de sânge, unde bine-cunoscuta hemoleucogramă, completată de teste precum electroforeza de proteine serice şi imunogramă - prezente şi ele acum pe lista analizelor uzuale - ajută în identificarea anumitor afecţiuni hematologice înainte de apariţia simptomelor.
„Noi am făcut nişte evaluări ale pacienţilor pe care îi îngrijim şi am constatat că în general avem pacienţi diagnosticaţi cu stadii mai avansate de boală, ceea ce înseamnă că s-au adresat târziu medicului. Şi cu cât stadiul este mai avansat, cu atât prognosticul este mai puţin favorabil, iar capacitatea noastră de a învinge boala este mai mică, chiar dacă o cunoaştem şi avem terapii foarte eficiente, chiar inovative. Deci este de preferat ca tratamentul să fie început într-un stadiu mai mic de boală, pentru că atunci vom avea şi capacitatea de a o învinge. Iar aceste analize de rutină reprezintă un prim pas.”
Din fericire, leucemia acută - unul dintre cele mai dramatice diagnostice în hematologie din cauza dezvoltării rapide şi riscului crescut de mortalitate într-un timp relativ scurt - nu este cea mai întâlnită afecţiune, ci face parte din zona maladiilor rare. Cele mai frecvente boli maligne hematologice sunt cronice, cum ar fi leucemia limfocitară cronică, mielomul multiplu, limfoamele - care nu înseamnă că nu au şi ele un risc fatal important, dar sunt mai la îndemână de controlat şi îţi oferă un pic de răgaz pentru a alege terapia optimă, explică specialistul.
Însă nici aceste bătălii nu sunt uşor de dus:
„Un medic bun ar trebui să poată comunica cu pacientul astfel încât să devină partenerul lui în tratamentul bolii. Acest lucru se face cu încredere de ambele părţi şi, cred eu, printr-un sistem de parteneriat. Cel mai greu este să comunici diagnosticul într-un caz de boală malignă pentru că, în general, cancerul reprezintă o situaţie care sperie pe oricine. Ştim că această noţiune este asociată, pe bună dreptate, cu un risc fatal mare. Dar, în acelaşi timp, pacientul are nevoie să primească informaţiile, mai ales că de multe ori el simte sau are el însuşi suspiciunea unui cancer. Deci trebuie nu doar să îi dăm vestea, în acelaşi timp trebuie să avem şi un potenţial plan - să ştie unde se află cu acest diagnostic şi că există posibilităţi de tratament. Iar căile optime de îngrijire a pacientului pot include şi referirea către un alt specialist sau serviciu de care acesta are nevoie”, punctează prof. univ. dr. Bumbea.
Oricât s-ar strădui însă medicii şi oricât de avansat ar fi domeniul, nu toate luptele pot fi câştigate. Dar pentru cele cu sorţi de izbândă merită orice efort, spune cu emoţie doctorul:
„Multă lume mă întreabă cum pot să fac o specialitate în cadrul căreia poţi să pierzi oameni - pentru că vorbim şi despre boli hemato-oncologice severe, cum este leucemia acută, unde acest risc este foarte mare în continuare în lume, în general. Dar aceşti oameni au nevoie de ajutor şi trebuie să fie cineva care să le fie alături, şi cu folos. Deci este foarte important să poţi face ceva pentru ei, pentru că există şanse. Am pacienţi care trăiesc după acest diagnostic crunt de mulţi ani şi care şi-au făurit o viaţă, o familie. Şi ei sunt răspunsul la eforturile comune pe care le-am făcut - medici, pacienţi, familii. Pentru că este un efort comun, este nevoie să fie folosite toate resursele care sunt la îndemână.”
Cauzele cancerului - complexe şi greu de evitat
Putem să prevenim cancerul? Ce altceva mai putem face, în afara analizelor de rutină şi a unui stil de viaţă ordonat şi sănătos? Greu de spus, crede medicul, care este de părere că această boală este preţul pe care îl plătim pentru evoluţia tehnologică:
„Factorii implicaţi în declanşare sunt nenumăraţi şi, din păcate, mulţi fac parte din ceea ce numim viaţă modernă - expunere la anumite substanţe chimice, o parte dintre acestea fiind prezentă în poluare. Solvenţii organici sunt prezenţi în foarte multe dintre lucrurile pe care le avem în jurul nostru; în plus, se pare că expunerea la unde şi câmpuri electromagnetice puternice ar avea o influenţă mai ales în bolile cronice, dar ştim că nu putem trăi fără mijloacele de comunicaţie. Deci sunt factori pe care nu putem să-i controlăm, pentru că ne lovim de ei în fiecare zi - când punem benzină în rezervor, culorile frumoase de pe clădiri şi aşa mai dearte. Deci este foarte greu să previi, din păcate.”
Iar aici intervine din nou relaţia strânsă medic-pacient şi încrederea reciprocă. Întrucât internetul a început să devină o piedică din ce în ce mai mare în calea acestei legături şi, implicit, în calea tratamentelor corecte şi eficiente:
„E greu când văd pacienţi care vin doar pentru că au fost trimişi, dar nu prea sunt convinşi că obţin ceva important pentru ei de la mine. Iar asta poate însemna inclusiv ascunderea unor simptome sau date medicale care evident că pot influenţa anumite decizii pe care le iau. Deci este foarte important ca medicul să fie perceput ca o persoană de încredere, pe care oamenii se pot baza şi la care se pot raporta în orice moment ca la un element de referinţă”, spune doctorul Bumbea, care este „îndrăgostit” de medicină încă din perioada liceului.
În facultate şi-a dorit foarte mult să observe şi să înţeleagă cum ajung celulele să devină duşmanul propriului organism, iar astăzi a ajuns să fie coordonator al Centrului de Expertiză de boli rare hematologice, Compartimentul Clinic de Transplant Medular şi Laboratorul de Imunofenotipare din Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. În plus, prof. univ. dr. Horia Bumbea este membru al Colegiului Medicilor şi vicepreşedinte al Colegiului Medicilor din Municipiul Bucureşti.
***
Acest articol este susţinut de MedLife, cea mai mare reţea de servicii medicale private din România, şi îşi propune să fie o sursă de informare şi inspiraţie pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată. Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură şi ne motivează să oferim soluţii medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găseşti oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical şi o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
(Articol susţinut de MedLife)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
