Ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, spune, într-un interviu pentru News.ro, că şi-ar fi dorit "tare mult" să taie o panglică la spitale, dar acest lucru nu va fi posibil în mandatul lui, iar investiţiile care vor fi făcute la Spitalul "Marie Curie" şi Institutul "C.C. Iliescu", unde vor fi construite noi clădiri, prin parteneriat public-privat, nu trebuie grăbite, fiind esenţial ca proiectarea "să fie făcută cu cap, ci nu pe genunchi, cum s-a făcut până acum în România". Ministrul mai vorbeşte şi despre exodul masiv al medicilor români în alte state europene - "o problemă gravă pentru România şi o binecuvântare pentru alte ţări", şi anunţă măsuri "care nu vor rămâne "pe hartie" pentru a-i opri pe doctori să părăsească ţara, în căutare de salarii mai mari şi condiţii mai bune.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Ministrul Sănătăţii vorbeşte în interviul pentru News.ro despre situaţia medicamentelor, care este mult mai gravă decât şi-o imagina, explicând cum România este pusă în situaţia de a importa în regim de nevoi speciale medicamente sau chiar vaccin, la un preţ foarte mare, în condiţiile în care distribuitorii preferă să nu le mai aducă pentru că nu rentează pentru companii.

El mai spune şi că proiectele de investiţii nu mai trebuie făcute "pe genunchi"; "Modul în care arată infrastructura spitalicească din România în acest moment este exact efectul lucrului pe genunchi, al studiului de fezabilitate făcut rapid, din nou pe genunchi, poate câteodată cu firme prietene, poate câteodată cu firma care are cea mai ieftină ofertă, cel mai ieftin serviciu".

Voiculescu anunţă, în premieră, şi câteva măsuri pe care le va lua, pentru a încerca să oprească plecarea masivă a medicilor în alte state europene sau o selecţie mult mai riguroasă şi temeinică a managerilor de spitale, care să ţină cont de opiniile pacienţilor, de cât de mulţumiţi sau nemulţumiţi au fost aceştia la externare.

Ministrul Sănătăţii mai spune că o catastrofă de genul celei din Italia ar fi o provocare majoră pentru sistemul sanitar din România, care nu este pregătit, el precizând că nu se referă la mobilizarea personalului medical, care este "exemplară", ci la infrastructura spitalicească întrucât multe unităţi medicale funcţionează în clădiri foarte vechi. 

"Nu, nu este pregătit sistemul sanitar. Mi-ar fi plăcut să pot spune altceva. În momentul acesta, cred că o catastrodă de genul acesta ar fi o provocare majoră pentru sistemul de sănătate. Şi mă refer, vreau să fie foarte clar, la infrastructură. Pentru că, aşa cum ştim cu toţii, avem multe spitale vechi. Nu mă refer la mobilizarea echipei medicale şi de intervenţie în situaţii de criză, în catastrofe. De aceea, în urmă cu o săptămână am început evaluarea infrastructurii spitalelor pentru a vederea care este situaţia din punct de vedere al riscului seismic", afirmă Voiculescu.

CITEŞTE ŞI: Voiculescu: O catastrofă similară celei din Italia ar fi o provocare majoră pentru sistemul sanitar. Am început evaluarea spitalelor la risc seismic

Prezentăm interviul integral cu ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu:

INVESTIŢII

Reporter: Cum vedeţi parteneriatul public-privat în sănătate?  Vorbiţi despre spitale regionale, despre un nou spital de arşi. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Marie Curie” şi Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "C.C. Iliescu” vor beneficia de investiţii printr-un program de modernizare a infrastructurii spitaliceşti

Vlad Voiculescu: Patreneriatul public-privat ar trebui aplicat în faza pilot pentru cele două spitale pe care le-aţi menţionat, "Marie Curie” şi "C.C. Iliescu". Pentru cele trei spitale regionale nu cred că parteneriatul public-privat este o structură care se potriveşte, dintr-un motiv foarte simplu - un parteneriat public-privat este în sine o structură relativ complexă, dacă luăm în considerare şi fondurile europene, care nu sunt la dispoziţie pentru spitalele regionale. Vă pot spune, ca un fost bancher care a lucrat cu structurile complexe, că lucrul acesta nu este neapărat posibil în România zilelor noastre - să ai un parteneriat public-privat în care sunt implicate şi fonduri europene pentru proiecte de mărimea spitalelor regionale. Spitalele regionale ar trebui să coste, după estimările noastre, ceva mai bine de 200 de milioane de euro fiecare. Pentru cele două spitale pe care le lansăm în parteneriat public privat, "Marie Curie”şi "C.C.Iliescu", investiţia este 100 de milioane pe fiecare proiect. Este o sumă maximă de care nu vrem să trecem. Este înţelegerea pe care o avem cu Ministerul Finanţlor Publice. La spitalele regionale vorbim de mai bine de 200 de milioane de euro pentru fiecare proiect. Spitalul regional înseamnă o structură ceva mai curpinzătoare. Spitalele regionale vor fi investiţii de la zero, în timp ce spitalele în parteneriat public-privat sunt construite în curtea spitalelor actuale - la "C.C. Iliescu" este o clădire cu totul nouă în care spitalul o să se mute, iar la "Marei Curie" este tot o clădire nouă, în continuarea spitalului existent.

Rep.: Când ar putea demara şantierele pentru cele două spitale în parteneriat public-privat?

V.V.: Ceea ce este foarte important, şi aş vrea să subliniez, este pregătirea proiectelor. Ţara noastră are o problemă cu proiectele de investiţii, în general. Nu este vorba despre lipsa  banilor. Avem fonduri europene pe care nu suntem în stare să le absorbim. Principala problemă a oricărui fel de investiţii este pregătirea acestei investiţii. Prin pregătire înţelegem câteva lucruri. Înţelegem o temă de proiectare, adică să ştim exact ce vrem. Este ceea ce am lucrat noi în ultimele luni - împreună cu echipele medicale am definit ceea ce vrem. Tema de proiectare este foarte importantă, e important să ştii de la început ceea ce vrei să cumperi. După care, la acelaşi capitol, al pregătirii proiectului, înseamnă toate celelate documente, cât se poate de detaliat. Modelul maxim de detaliu este proiectul tehnic în care stabileşti, în cazul unui spital, până la nivelul unei camare, ce trebuie să conţină, ce echipamente, cum ar trebui să fie podeaua, din ce material sunt pereţii, care este nivelul de lumină, cum ar trebui să funcţioneze climatizarea şi aşa mai departe. Deci pregătirea proiectelor este esenţială. Este bine să faci lucrurile cu cap. Dacă le grăbeşit, lucrurile nu au cum să iasă bine. Deşi mi-ar fi plăcut tare mult să tai o panglică, nu vom face asta, nu ne vom grăbi deloc cu pregătirea proiectului. Ne vom grăbi până la punctul de semnare a acrodului cu Banca Europenă de Reconstrucţie şi Dezvoltare, care va prelua rolul principal în pregătirea proiectului. Sigur, sub coordonarea Ministerului Sănătăţii, în cooperare cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice, dar BERD va angaja consultatul, consultant care ne va ţine de mână de acum până la momentul în care va fi pornită licitaţia, în timpul negocierilor şi până la atribuirea proiectului. Este esenţial pentru o structură complexă cum este parteneriatul public -privat. Este esenţial să spui ce vrei de la partenerul privat, e esenţial să ai un partener de nădejde cum este BERD şi este esential să porneşti la drum cu o investiţie care să aibă o dimensiune rezonabilă, nu cu un proiect de miliarde. În cazul nostru, maxim 100 de milioane de euro.

Rep.: Dar aveţi aceşti bani, sunt siguri aceşti bani? Pentru că de fiecare dată construcţiile se opresc din lipsa banilor.

V.V.: În cazul acestor două proiecte prin parteneriat-public privat, în momentul în care încheiem contractul nu plătim nimic. Până la finalizarea construcţiei, nu plătim nimic, statul nu plăteşte absolut nimic. Din momentul în care construcţia este gata, este pusă la dispoziţia noastră, a statului, statul începe să plătescă o plată de disponibilitate, un soi de chirie. Şi o plăteşte numai în condiţiile în care anumite criterii de performnaţă sunt îndeplinite. Şi asta o să facă pe o perioadă de 25-30 de ani. Plăteşte un soi de chirie. Practic, eu spun: <<dragă partenerule privat, vii, costruieşti clădirea aşa cum ţi-am cerut, după care nu-ţi plătesc nimic dintr-o dată, vreau să mă asigur că respectiva clădire va funcţiona aşa cum am stabilit la început pe următorii 25-30 de ani. Şi eu îţi plătesc anual sau semianual suma stabilită>>. Dacă există un CT care s-a defectat, statul anunţă partenerul privat. El are obligaţia să-l repare în 48 de ore. Dacă nu funcţionează în acest interval, există o penalitate care se scade din plata de disponibilitate. Aceste lucruri vor fi stabilite de la început, contractul va fi public, astfel încât toată lumea - pacienţi şi personal medical - să ştie la ce se poate aştepta. Dacă partenerul privat nu respectă contractual, îi tai o bucată din plata de disponibilitate, foarte clar. Mai mult, dacă privatul nu se achită de obligaţii, spitalul merge la stat, ceee ce se întâmplă după 25-30 de ani, la sfârşitul perioadei de contractare.

Rep.: Spuneaţi că până în luna septembrie vă veţi asuma crearea unui mecanism de prioritizare şi monitorizare a investiţiilor din sistemul sanitar. Făceaţi aceste afirmaţii după un raport al Curţii de Conturi potrivit căruia aparatură medicală de 55 milioane de euro nu a fost pusă în funcţiune sau a fost folosită eronat. Aţi reuşit să schimbaţi ceva în sistemul de investiţii?

V.V.: La începutul lunii septembrie vom avea un mecanism de prioritizare şi monitorizare a investiţiilor din sistemul sanitar. Suntem în utlima rundă de consultă pe criterii. Sistemul va asigura şi montorizarea investiţiilor nu este sufficient să aloci bani şi să nu-I urmăreşti.

Mecanismul prin care se fac investiţii este ceva structural greşit pentru că alocarea nu se face în prima lună din an, o rectificare la mijlocul anului şi apoi o altă rectificare în octombrie. Acum rămânem cu bani necheltuiţi sau cumpărăm chestii pentru care avem acord cadru.  Pregătirea proiectului se face cu specialişti, nu cu o listă de echipamente. Secţia nu se construieşte cu listă de echipamente medicale, ci cu specialist integrator care are cunoştinţele de specialitate. Aceste cunoştinţe tehnice nu le poate avea un medic sau managerul spitalului. Trebuie un plan integrat pentru orice investiţie. Dacă vrei echipamentul x, ai unde să montezi echipamentul x şi ai oameni care să-l opereze după. Nu este cazul cererilor de investiţii pe care le primim. Iar, apropo de cadenţa investiţiilor, în utlimele luni ale anului nu poate duce la investiţii serioase. 

ARŞI

Rep.: În 14 iulie, afirmaţi că dacă în acest moment în România are loc un accident cu victime cu arsuri pacienţii trebuie trimişi în străinătate, pentru că nu există posibilitatea de a fi îngrijiţi în ţară. Luni a avut loc incendiul de la Petromidia şi aţi adus imediat răniţii în Capitală la spitalele de Arşi şi Bagdasar-Arseni. Spitalul de Arşi a primit autorizaţia de la DSP Bucureşti pentru Unitatea de Transfuzii Sanguine şi reia activitatea pe mai multe patologii, inclusiv arsuri în suprafaţă maximă de 25%. Când a fost luată aceasta decizie şi ce s-a rezolvat în perioada în care activitatea a fost oprită?

V.V.: Decizia de a aduce pacienţii în Bucureşti nu este una politică, se ia în funcţie de starea fiecărui caz în parte. Cei mai grav au fost duşi la Spitalul Bagdasar-Arseni, unde condiţiile sunt probabil cele mai bune din această ţară, iar medicii au experinţă. Din păcate, unul dintre pacienţi a decedat la scurt timp. Ceilalţi doi au arsuri pe mai puţin de 25 % din suprafaţa corpului şi după consultarea cu comisia de chirugie plastică şi arsuri am decis că poate trata aceşti pacienţi cu arsuri pe mai puţin de 25 % din suprafaţa corpului. Important de spus - compania ne-a pus la dispoziţie să plătescă pentru pacienţi dacă se va impune să fie trataţi în străinătate. Dacă nu există locuri unde să fie trataţi corespunzător, atunci aceşti pacienţi sunt transferaţi în străinătate. Orice altceva este iresponsabil.

Rep.: Dar în acest moment contaţi pe internarea pacienţilor la Spitalul de Arşi şi la Bagdasar- Arseni. Dar la Spitalul Militar?

V.V.: Spitalul Militar este o opţiune, dar locurile sunt limitate. Ne bazăm pe secţia de arşi de la Spitalul Floreasca, care între timp este funcţională. Are şase paturi şi din păcate funcţionează la capacitate maximă de ceva vreme.

Rep.: Aşadar, atunci când v-aţi referit la tratamente în străinătate nu aţi vorbit de acest număr mic de răniţi, ci despre o situaţie cu un număr mare, peste capacităţi?

V.V.: Da.

Rep.: Ce s-a schimbat la Spitalul de Arşi de când i s-a suspendat activitatea pentru ATI şi unitatea de transfuzii?

V.V.: S-a schimbat un lucru mic, dar foarte important - a fost acreditată unitatea de transfuzii sanguine. Este un lucru pe care ni-l  dorim de la toate spitalele. Există un dedline pentru acreditarea unităţilor de trasfuzie. Nu este firesc ca spitalele să funcţioneze fără o minimă avizare din partea organismelor de control, după cum nu este normal ca sângele să fie livrat în astfel de unităţi sanitare. Ştiu că există o aşteptare cu secţia de terapie intensivă şi cu noul spital de arşi, dar nu aş vrea să facem lucrurile pe genunchi. Modul în care arată infrastructura spitaliceacă din România în acest moment este exact efectul lucrului pe genunchi, al studiului de fezabilitate făcut rapid, din nou pe genunchi, poate câteodată cu firme prietene, poate câteodată cu firma care are cea mai ieftină ofertă, cel mai ieftin serviciu. Nu cred că este cazul să ne mai jucăm cu lucrurile acestea. 

Rep.: Dar totuşi, pentru secţia de terapie intensivă de ce ar mai fi nevoie, de ce durează atât de mult deschiderea ei, se schimbă structura, se aduce aparatură nouă? De ce ar dura peste două luni?

V.V.: Trebuie făcute câteva lucruri acolo, trebuie curăţat temeinic. Dacă mergeţi o să vedeţi că nu ajunge să dăm cu var, nu ajunge să schimbăm o saltea, după cum nu ajunge să punem plasă la geamuri. Acolo, dacă o luăm de jos în sus, acolo trebuie cu siguranţă revăzut modul în care este acoperită suprafaţa, schimbat sistemul de climatizare. Pacienţii dintr-o stuctură care tratează marii arşi trebuie să aibă saloane pentru o singură persoană şi sunt o mulţime de alte criterii. O secţie de ATI pentru marii arşi şi chiar care nu depăşesc 50% trebuie să respecte anumite criterii.

Rep.: În condiţiile în care secţia rămâne închisă, nu pot fi plătiţi salariaţii.

V.V.: Într-adevăr, dacă un spital nu prestează anumite servicii are o problemă de sustenabilitate. Nu există în acest moment probleme cu plata salariilor. Acest lucu nu poate fi exclus, dacă vom ajunge acolo, desi noi sperăm că nu vom ajunge acolo, pentru că deja au autorizarea UTS, deja pot fi primiţi pacienţi şi sunt primiţi pacienţi cu până la 25 la sută arsuri, ceea ce înseamnă plăţi suplimentare consistente de la Casa de Asigurări. La Spitalul de Arşi problemele sunt de două feluri - secţia ATI închisă pentru renovări şi o problemă legată de reputaţie, problemă care este doar partial meritată de spital. Echipa de acolo a făcut câteva lucruri bune şi face lucruri bune de mult timp. Cunosc o bună parte din victimele de la Colectiv care au fost acolo  şi … nu există foarte multe plângeri, dacă comparăm cu alte spitale din Bucureşti. Nu cred că au fost trataţi forte rău la Spitalul de Arşi. În acelaşi timp, cred că ar trebui să recunoaştem cu toţii că au fost probleme care nu trebuie să mai fie ascunse sub preş. Probleme nu sunt numai la Spitalul de Arşi. Spitalul de Arşi are nenorocul să se situeze acum în atenţia media.

Rep.:Numiţi două lucruri care credeţi că s-au schimbat în spitale după tragedia din Colectiv

V.V.: Primul gând este că nu destule s-au schimbat după tragedia din Colectiv. Cred că primul lucru care s-a schimbat, eu aş spune că nu numai la nivelul sistemului medical, ci şi la nivelul societăţii, sunt pretenţiile oamenilor. Cred că pentru a avea o societate mai bună este nevoie a avea mai multe pretenţii. Să ştim ce ne dorim şi ce este acceptabil. În cazul nostru, dacă vorbim de sănătate, de spitale, ce cred că s-a schimbat, într-adevăr, sunt aşteptările pacienţilor şi cred că acest lucru este valabil şi pentru o bună parte din personalul medical. Sunt sigur că lumea începe să aibă aşteptări mai mari, un lucru firesc în special după accesul în Uniunea Europeană. Sistemul sanitar nu s-a îmbunătăţit în acelaşi ritm . Era o chestiune de timp până când românii să-şi dorescă un alt sistem sanitar.

CORUPŢIE

Rep.: Spuneaţi că este multă corupţie în sistemul de sănătate, care se simte la fiecare pas. S-a vorbit de banii la plic pentru doctori în două forme - atenţia dată de pacient ca recunoştinţă sau condiţionarea actului medical. Poate fi acceptată vreo variantă, mai ales că în ultima perioadă tot mai mulţi  pacienţi denunţă medicii la DNA? Cum vedeti rezolvarea problemei?

V.V.: Şpaga în sistemul de sănătate - este o declaraţie a Codruţei Kovesi. Nivelul corupţiei este cumva demonstrat şi de nivelul şpăgii. În sănătate este cumva 20-30 la sută, pe când în alte sectoare este 10-20%. Dacă ne uităm la domeniul sănătăţii, este al doilea mare cheltuitor din buget, după serviciile sociale gestionate de Ministerul Muncii. Deci este important, când spunem că nu sunt bani în sănătate, este adevărat pe anumite sectoare, dar în general pentru sănătate cheltuim o sumă relativ mare. Cum vorbim de o sumă relativ mare, este un sector oarecum apetisant pentru corupuţia de mai multe tipuri. Este greşit să ne gândim, atunci când vorbim de şpagă în sistemul medical, să ne gândim în primul rând la şpaga pentru medici. Eu nu cred că cea mai mare parte din şpagă se duce la medici. Apropo de plicuri, de dinainte sau de după, nu aş vrea să comentez. Din punct de vedere legal, nu este legal nici înainte şi nici după. Dar ceea ce pot spune e ca este abominabilă condiţionarea actului medical, iar acest lucru nu trebuie să fie acceptat pentru noi ca societate şi pentru niciunul dintre noi atunci când mergem în spital. Aşa că încurajez pe oricine să raporteze lucruri de genul acesta.

Rep: Afirmaţi că este esenţială curăţarea corpului profesional din sănătate. Ce ar trebui concret să se întâmple?

V.V.:O faptă de corupţie este o faptă de corupţie dacă ea este sesizată de cel asupra căruia se exercită presiunea, acesta fiind pacientul sau altcineva. Nu cred că rolul medicilor este să se supravegheze unii pe alţii şi să pârască un lucru sau altul, dar trebuie să ştim cu toţii ce fel de societate dorim, ce fel de sistem de sănătate dorim. Vrem să avem un sistem în care pacientul nu are acces la servicii de sănătate decât dacă îşi vinde ce mai are pe acasă? Nu cred că există un medic sănătos la minte care să îşi dorescă acest lucru.

VACCINARE-MEDICAMENTE

Rep.: Va fi vaccinarea din nou obligatorie, aşa cum era în urmă cu două decenii şi cum se practică în Franţa, spre exemplu?

V.V.: Nu aş vrea să dau detalii din Legea vaccinării înainte ca aceasta să fie propusă Parlamentului, dar grija noastră este să ne asigurăm că vaccinurile există.

Rep.: Vaccinarea este un paradox în România. Pe de o parte, părinţii care nu vor să-şi vaccineze copiii, dar atunci când aud de un scandal privind lipsa acestuia fac gălăgie. Pe de altă parte, Ministerul Sănătăţii, care vrea să vaccineze, dar nu are cu ce.

V.V.: La vaccinul hexavalent am avut un accord cadru, cu un preţ bun, cu o companie (Polisano -n.r.) care are probleme. Am încercat să profităm de acel preţ bun şi am aşteptat, dar din păcate lucrurile nu s-au îndreptat, compania ne-a notificat că nu poate livra acele medicamente, aşa că singura măsură este rezilierea acordului şi să importăm pe nevoi speciale. Important, dincolo de preţ, este accesul pacienţilor la medicamente.

Rep.: Voiaţi să scăpaţi de coşmarul zilelor când nu existau medicamente. Nu aţi reuşit. Aţi înţeles mecanismul care generează aceste lipsuri?

V.V.: Fapul că medicamentele dispar, ştiam înainte să ajung aici. Nu mă aşteptam ca lucrurile să stea aşa de rău. Pe de o parte, avem o metodologie de preţuri, care pleacă de la nişte principii ce par foarte în regulă. Avem CB, care ne asigură că nu cheltuim peste o anumită sumă. Avem cel mai mic preţ din Europa dintr-un grup de 12 ţări. Avem alte criterii, printre care o limită superioară pentru preţul medicamentelor generice, comparativ cu cel al medicamentelor inovative. Toate acestea sună bine, dar, dacă ne uităm la ele un pic în detaliu, vedem că lucrurile poate ar putea fi reglementate ceva mai bine. Şi dacă mergem cu lupa un pic mai departe şi nu ne mai uităm la detalii, vedem că lucrurile în viaţa reală nu stau deloc atât de bine. Medicamente care au fost în România dispar, iar medicamente care sunt inovative vin în România foarte târziu.

În privinţa medicamentelor ieftine care dispar, pur şi simplu pentru unii distribuitori nu mai are sens să distribuie acele medicamente în România. Vă dau un exemplu simplu - calculasem la un moment dat consumul de Vinblastine (un citostatic ieftin). Eu când locuiam la Viena mergeam peste graniţă, în Ungaria, pentru că acolo era de cinci ori mai ieftin. Cumpăram cu opt euro şi îl trimiteam în România. Presupun că întregul consum de Vinblastine, dacă o fiolă de 5 ml. era atunci opt euro, nu depăşeşte 100.000 de euro. Erau calculele pe care le făceam atunci, fără să am datele din sistem. Dar dacă întreaga cifră de afaceri cu un medicament este atât de mică şi dacă noi impunem preţul şi nu avem niciun fel de flexibilitate pentru aceste medicamente foarte ieftine, atunci riscul este ca aceste medicamente să părăsescă ţara. Din 2008 până în 2012 au fost peste 20 de medicamente care au dispărut din ţară pentru ani. Şi atunci, ce poate să facă România dacă un medicament dispare este să facă un import pe nevoi speciale, adică un proces foarte anevoios, apoi seminficativ mai scump.!!! Practic, impunem un preţ prin care excludem un jucător mic din piaţa farma sau retragem un produs, după care cumpărăm acelaşi produs semnificatriv mai scump. Şi atunci, focusul meu este chiar pe aceste medicamente ieftine care există pe piaţă de zeci de ani şi pe care OMS le cuprinde în lista medicamentelor esenţiale. Pricipala mea temă este ca aceste medicamente din lista OMS de medicamente esenţiale să fie prezente pe piaţa românescă în cantităţile necesare şi la preţurile cât mai bune. Şi, dacă se poate să evităm aceste importuri pe nevoie speciale. Un principiu clasic de management spune că o problemă o rezolvi acolo unde a apărut. Şi ca să o rezolvi trebuie să ştii că ea există. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este o raportare corectă şi o monitorizare a lipsei medicamentelor. La asta lucrăm şi vom veni cu o soluţie cu care eu unul mă voi simţi confortabil.

Rep.: Mai aduceţi medicamente cu sacoşa pentru bolnavi?

V.V.: Eu , Voiculescu, nu prea ies din minister. Aşa că Voiculescu nu mai cară cu rucsacul medicamente de la Viena, dar Voiculescu se bucură dacă alţi oameni vor să-şi ajute semenii şi le pune la dispoziţie contacte tuturor celor care au nevoie.

Rep.: Va creşte preţul la medicamente?

V.V.: Priorităţile, când vorbim de medicamente, sunt  accesul şi sustenabilitatea. Urmărim să îmbunătăţim politica medicamentului astfel încât să le asigurăm pe acestea două.

MEDICI

Rep: Exodul medicilor - ce credeţi că s-ar putea face pentru a reduce plecarea masivă a doctorilor din ţară?

V.V.: Da, exodul medicilor este acut în România. Problema este absolut de luat în seamă. Este una gravă pentru ţara noastră, iar pentru alte ţări este o binecuvântare. Un prieten din Germania îmi spune cum ei îşi fac planuri pentru resursa medicală şi principala categorie de personal sunt medicii din România. Este o problemă masivă pentru noi. Salariile mai mari şi condiţiile mai bune din Vestul Europei sunt un fapt. Dacă noi nu ne facem temele şi nu îmbunătăţim atât plata, cât mai ales condiţiile şi perspectivele pentru medicii tineri, aceştia vor părăsi ţara. Din păcate, ne pleacă medici buni, ne pleacă medici foarte buni. Avem în lucru o premieră pentru România - Strategia naţională pentru resursa umană. Nu va fi o bucată de hârtie, ci va fi însoţită şi de un plan de măsuri cu efect imediat. Avem în vedere o aşezare mai bună a sistemului din punct de vedere al resursei umane şi retenţiei resursei umane. Într-o notă personală, eu am plecat din România în 2001, am locuit în Austria pentru 14 ani. Am avut o viaţă confortabilă şi din punct de vedere profesional. Cu toate acestea, m-am întors. Şi nu m-am întors pentru a deveni ministru, ci pentru că am considerat că ce fac aici, fie că sunt activităţile în socitatea civilă, fie în spectrul meseriei mele sau în domeniul public, acestea îmi pot da mai mult sens. Şi sunt sigur că sensul şi vocaţia este unul dintre motivele pregnante pentru care cineva merge să studieze Medicina. Nu cred că tinerii rezidenţi îşi doresc să părăsescă ţara. Noi trebuie să luăm asta foarte în serios şi să ne gândim cine am vrea să ne trateze peste câţiva ani. Am vrea să ne trateze cei mai buni sau am vrea să îi pierdem pe cei mai buni.

 

MANAGERI

Rep.: Contractele de management le anunţati la început de mandat.

V.V.: Nu există spitale fără manageri, există spitale cu manageri interimari. La Spitalul de Arşi manager interimar este fosta directoare economică. Avem un pachet care va fi gata în următoarele două săptămâni. Va fi pus în transparenţă curând. Este un pachet care conţine mai multe acte normative. Este o schimbare consistentă, atât în selecţia managerilor, cât şi a contractului, a evaluărilor anuale, a indicatorilor de performanţă şi a modului în care sunt ei măsuraţi. Un criteriu important pentru evaluarea managerilor va fi satisfacţia pacienţilor. Planul de management este parte din metodologia de concurs şi va fi luat mult mai în serios, va fi punctul central al concursului. Va fi luat în considerare în evaluarea ulterioară a managerilor.

Spuneam că satisfacţia pacienţilor va fi unul dintre punctele esenţiale. Testăm, în premieră, de azi, un proiect pilot în cinci spitale în care măsurăm satisfacţia pacienţilor printr-o nouă metodologie de feed-back. Este complet nouă, cu grad mare de independenţă la completare. Acum este un chestionar de opt pagini printat de spital, completat de pacienţi, iar satisfacţia era de 98 la sută, lipsa de satisfacţie de care auzim ici şi colo fiind în acest context doar o ironie. Vor fi cinci spitale cuprinse în acest proiect pilot, din care unul în Bucureşti. Pentru aceste spitale va exista un chestionar mai scurt, cu câteva întrebări, întrebări mult mai clare, pe care pacientul le primeşte după ce a plecat din spital. Primeşte un sms şi un e-mail. Spitalul nu ştie nimic şi nu poate influenţa pe nimeni.

TREI LUNI DE MANDAT

Rep.: Care este lucrul cel mai bun care s-a întâmplat în sănătate de când sunteţi ministru? Cel mai rău?

V.V.: Foarte importantă este plata corespunzătoare a gărzilor. Cel mai rău - problemele de la Spitalul de Arşi şi ceea ce se întâmplă cu medicamentele.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.