Ecrane, creativitate şi primele conflicte dintre copii. Cum se schimbă rolul educatorului în grădiniţa de astăzi

„Nu te joci cu noi.” „El e mereu neastâmpărat.” „Mai pot să mă uit puţin?” Sunt situaţii diferite, dar familiare celor care lucrează zi de zi cu copiii. De la primele conflicte şi etichetele puse uneori fără să ne dăm seama, până la ecrane, creativitate şi întrebările fără sfârşit ale preşcolarilor, grădiniţa de astăzi vine cu provocări noi pentru educatori.

O serie de şase tutoriale „Start în educaţie” le abordează pornind de la situaţii concrete.

Grădiniţa este unul dintre primele locuri în care copiii trebuie să îşi găsească locul într-un grup. Învaţă să împartă, să aştepte, să negocieze, să accepte un refuz. Apar prieteniile, dar şi conflictele, excluderea sau reacţiile impulsive.

În tutorialul „Gestionarea comportamentelor de excludere şi agresivitate la grădiniţă”, Adriana Dănilă vorbeşte despre cum empatia, autoreglarea şi regulile clare îi pot ajuta pe copii să construiască relaţii bazate pe siguranţă şi respect.

La fel de mult contează şi felul în care adulţii vorbesc despre ei. „E timid.” „E leneş.” „E neastâmpărat.” În „Etichetarea şi consecinţele ei”, Alma Andrei arată de ce un comportament nu ar trebui transformat într-o identitate şi cum putem vorbi, în schimb, despre ceea ce observăm, despre efort şi despre progres.

De la „De ce?” la „Tu ce ai fi făcut?”

Copiii întreabă, inventează, încearcă şi schimbă regulile jocului din mers. Tocmai aceste lucruri pot deveni resurse de învăţare.

În tutorialul „Dezvoltarea creativităţii şi a imaginaţiei la preşcolari”, Florentina Ciulei arată cum jocul, activităţile practice şi întrebările deschise le oferă copiilor libertatea de a explora şi de a găsi propriile răspunsuri.

Iar o poveste citită la grădiniţă poate face mai mult decât să ţină copiii atenţi câteva minute.

„De ce crezi că personajul a făcut asta?”, „Ce crezi că se întâmplă mai departe?”, „Tu ce ai fi făcut?”

În „Dezvoltarea gândirii critice la preşcolari”, Dănuţ Niţă arată cum astfel de întrebări îi încurajează pe copii să facă legături, să îşi susţină ideile şi să descopere că aceeaşi situaţie poate fi privită din perspective diferite.

Ecranul se stinge. Ce se întâmplă după?

Ecranele sunt deja parte din lumea copiilor. Întrebarea pentru adulţi nu mai este doar dacă le folosim, ci cum le folosim.

În „Cum transformăm ecranele în oportunităţi de învăţare?”, Veronica Jiroveanu vorbeşte despre alegerea conţinutului, reguli potrivite vârstei şi echilibrul dintre timpul petrecut în faţa ecranului şi experienţele reale.

Un film despre animale poate continua cu un desen. O poveste urmărită pe ecran poate deveni un joc. O imagine poate deschide o conversaţie.

În felul acesta, ecranul nu ia locul experienţei copilului, ci poate deveni punctul de pornire pentru ea.

Când conversaţia dificilă este cu părintele

Nu toate provocările educatorului apar însă în sala de grupă.

Uneori trebuie să îi spui unui părinte că ai observat un comportament care te preocupă. Cum porneşti conversaţia fără ca ea să sune ca o acuzaţie? Cum vorbeşti despre o problemă fără să etichetezi copilul?

În „Parteneri pentru copil: cum abordăm conversaţiile dificile?”, Simona Stan vorbeşte despre comunicarea empatică şi despre trecerea de la „avem o problemă” la „ce putem face împreună?”.

Pentru că, dincolo de o discuţie dificilă, educatorul şi părintele au acelaşi punct de întâlnire: copilul.

Şase teme din grădiniţa de astăzi, într-o serie dedicată educatorilor

Cele şase tutoriale fac parte din „Start în educaţie”, program realizat de Fundaţia World Vision România şi Fundaţia OMV Petrom, care sprijină educaţia timpurie şi tranziţia copiilor către şcoală.

În primii patru ani, programul a ajuns la 240.000 de copii preşcolari, la peste 4.000 de grădiniţe care au primit resurse educaţionale şi la 9.000 de educatori care au beneficiat de formare.

Acum, o parte din experienţa acumulată ajunge şi online, prin tutoriale şi prin platforma startineducatie.ro, unde educatorii pot găsi resurse pe care să le folosească în lucrul de zi cu zi cu cei mici.

Pentru că pregătirea pentru şcoală se construieşte şi în aceste momente: când un copil învaţă să nu îl excludă pe celălalt, când are curaj să dea un răspuns diferit, când descoperă că poate greşi şi încerca din nou sau când adulţii din jurul lui reuşesc să lucreze împreună.