Căpitan-comandor Mădălina Drăgan Ghigalău este, la 16 ani de la absolvirea Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”, comandantul Vânătorului de mine M 271 „Căpitan Constantin Dumitrescu”, o navă care a intrat anul trecut în serviciul Forţelor Navale. Căpitan-comandor Mădălina Drăgan Ghigalău declară, într-un interviu pentru News.ro, că leadershipul este un mix de competenţă profesională, autenticitate şi, uneori, empatie. Refuză să folosească sintagma ”femeie comandant de navă” sau ”bărbat comandant de navă” şi tocmai de aceea nu crede că un comandant trebuie să aibă calităţi în funcţie de gen. Se descrie ca fiind ”destul de încăpăţânată”, dar ţine să precizeze că ”nu neapărat într-un sens negativ”. Căpitanul-comandor a vorbit în interviu despre responsabilitatea faţă de echipaj, despre modul în care se desfăşoară neutralizarea unei mine marine şi despre restricţiile de pe un vânător de mine.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de către căpitan-comandor Mădălina Drăgan Ghigalău:
Când aţi înţeles pentru prima oară că vă doriţi nu doar o carieră în Forţele Navale, ci şi să ajungeţi comandant de navă?
Cred că, în primul rând, noi suntem formaţi ca ofiţeri de marină, încă din Academia Navală, să ne dorim să ajungem comandanţi de nave. Şi cred că este important să fim educaţi astfel, să avem un ţel încă de la absolvirea Academiei Navale "Mircea cel Bătrân".
Nu cred că ne dorim neapărat să ajungem la grade foarte mari sau chiar la gradul de amiral, cât ne dorim să ajungem să comandăm o navă a Forţelor Navale. Pentru un ofiţer de marină, cred că acesta este unul dintre cele mai importante obiective profesionale.
Care este parcursul dumneavoastră profesional?
Am absolvit Academia Navală "Mircea cel Bătrân" în anul 2010 şi mi-am început cariera în cadrul Divizionului 146 Nave Minare-Deminare. După trei ani în cadrul acestui divizion, perioadă în care am îndeplinit funcţiile de comandant de grup de luptă antisubmarin şi şef al operaţiilor, mi-am dorit să fac un pas mai departe. Am aplicat pentru a face parte din echipajul Fregatei 221 "Regele Ferdinand", unde mi-am petrecut aproape zece ani, ocupând diferite funcţii: ofiţer de cart, comandant de grup de luptă antisubmarin şi, ulterior, am fost împuternicită şef al operaţiilor. După această perioadă, am absolvit Colegiul Naval de Război - United States Naval Staff College, în Statele Unite ale Americii, în perioada 2022-2023. După absolvirea acestui curs mi-am dorit să devin comandant de navă.
Care a fost momentul decisiv care v-a pregătit cel mai bine pentru funcţia de comandant?
Cred că dorinţa de a deveni comandant a devenit mai puternică în perioada în care urmam acest curs. Era un curs destinat ofiţerilor de nivel intermediar, iar majoritatea colegilor mei - atât cei din Marina Americană, cât şi cei proveniţi din marine militare din întreaga lume - plecau de la acest curs către funcţii de ofiţer secund pe fregate sau distrugătoare ori către comenzi de nave mai mici. Atunci această dorinţă a devenit mai profundă. De fapt, cred că ea a existat întotdeauna, dar în acea perioadă am început să o conştientizez mult mai puternic.
Ce aţi simţit în momentul în care aţi aflat că veţi fi numită la comanda vânătorului de mine?
Cred că eram într-un moment al carierei în care mi-ar fi prins foarte bine să mă pregătesc şi la nivelul comenzii unei nave mai mici, aşa cum este un vânător de mine. Sper ca aceasta să nu fie ultima mea comandă de navă, dar vom vedea unde mă va duce acest drum.
Un comandant de navă trebuie să fie acolo atunci când oamenii au nevoie de el
Cum se câştigă încrederea unui echipaj: prin competenţă, exemplul personal sau autoritate?
Cred că este un mix al tuturor acestor elemente. Chiar şi în Statele Unite am avut un curs de leadership, iar aceasta era una dintre întrebările pe care mi le puneam atunci, alături de colegii mei: "Ce îi trebuie unui lider? ". Uneori credem că un lider trebuie să aibă foarte multă carismă sau că pur şi simplu se naşte cu anumite calităţi. În realitate, cred că leadershipul este un mix de competenţă profesională, autenticitate şi, uneori, empatie. Este important să fii acolo atunci când oamenii au nevoie de tine.
Cred că încrederea se construieşte prin toate aceste lucruri.
Care este cea mai dificilă parte a rolului de comandant pe care oamenii din afara sistemului militar nu o văd?
Nu îmi dau seama exact ce văd oamenii din afara sistemului militar. Soţul meu este tot ofiţer de marină şi ne înconjurăm, în general, de prieteni care fac parte din acest sistem, aşa că nu ştiu exact ce aspecte ale acestei meserii nu sunt percepute de cei din exterior. Cred că dificilă este, în primul rând, greutatea responsabilităţii pe care o porţi.
Când pleci de la cheu, în cazul vânătorului de mine, cu aproximativ 40 de oameni la bord, ştii că 40 de familii îi aşteaptă acasă. În primul rând, eşti responsabil pentru siguranţa şi întoarcerea acasă a acestor oameni.
Prezenţa femeilor în anumite funcţii în Armată sau Marină nu mai este o noutate
Aţi simţit vreodată că trebuie să munciţi mai mult decât un coleg bărbat pentru a vă fi recunoscută competenţa?
Nu cred. Lumea nu a fost întotdeauna obişnuită cu prezenţa femeilor în anumite funcţii din Armată sau din Marină, dar astăzi femeile nu mai reprezintă o noutate în acest sistem. Nu am simţit niciodată, şi o spun cu toată sinceritatea, că am fost discriminată din acest punct de vedere. Nu am simţit că nu am aceeaşi şansă sau aceleaşi oportunităţi ca un coleg bărbat. Pentru mine, nu a fost cazul.
Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă o femeie comandant de navă? Sunt diferite de cele pe care trebuie să le aibă un bărbat comandant de navă?
Refuz să folosesc sintagma "femeie comandant de navă" sau "bărbat comandant de navă". Cred că există pur şi simplu un comandant de navă, indiferent de genul persoanei respective. Nu cred că un comandant trebuie să aibă alte calităţi în funcţie de gen. Trebuie să aibă calităţile pe care le presupune, în mod normal, această funcţie.
A existat un comandant sau un mentor care v-a influenţat şi al cărui stil de conducere aţi fi dorit să îl urmaţi?
Nu neapărat un singur mentor. În schimb, toţi comandanţii mei de navă de până acum şi-au adus contribuţia la modul în care sunt astăzi. Am încercat să iau de la fiecare câte ceva, mai ales lucrurile care mi-au plăcut şi pe care le-am considerat potrivite pentru propriul meu stil de conducere.
Cele mai dificile momente sunt atunci când un coleg trebuie repatriat din timpul unei misiuni pentru a participa la înmormântarea unei persoane dragi
Care a fost cel mai greu moment pe care l-aţi trăit pe mare?
În general, nu sunt zile uşoare pe mare. Nu îmi vine acum în minte un moment anume care să fi fost cel mai dificil.
Dar în carieră, aţi avut momente mai grele?
Momentele cele mai dificile sunt cele în care trebuie, poate, să repatriem un coleg care trebuie să ajungă acasă pentru a participa la înmormântarea unei persoane dragi. Sunt momente foarte grele atunci când, în timpul unei misiuni, cineva primeşte o veste tragică de acasă. În astfel de situaţii este dificil şi pentru cel care primeşte vestea, dar şi pentru întregul echipaj.
Cât de greu vă este să vă impuneţi în faţa unor subordonaţi bărbaţi?
Sunt 16 ani de când am absolvit Academia Navală şi am avut aproape întotdeauna subordonaţi bărbaţi.
Nu am simţit niciodată că îmi este greu să mă impun şi, sincer, nici nu am privit lucrurile din această perspectivă. Am muncit într-un mediu în care am fost înconjurată în cea mai mare parte de bărbaţi, atât colegi, cât şi subordonaţi. Nu m-am privit niciodată ca pe un "ofiţer femeie" care trebuie să se comporte diferit.
De ce vânătorul de mine este o navă specială şi cum este identificată şi neutralizată o mină marină
Ce face ca vânătorul de mine să fie o navă specială în cadrul Forţelor Navale?
Este o navă specială pentru că are o misiune aparte. Este construită şi gândită pentru lupta împotriva minelor. Acest lucru începe chiar de la modul în care este construită. Nava are corpul din fibră de sticlă, ceea ce îi oferă o caracteristică foarte importantă: o amprentă magnetică redusă şi, implicit, o detectabilitate mai scăzută în raport cu minele magnetice.
De asemenea, este construită pentru a fi foarte silenţioasă. Are o amprentă acustică redusă şi este, astfel, mai greu detectabilă de minele acustice. Este şi o navă foarte manevrieră tocmai pentru a putea menţine poziţia şi pentru a se putea manevra în apropierea unei mine fără a pune în pericol platforma.
Cum se desfăşoară, în linii mari, identificarea şi neutralizarea unei mine marine?
În primul rând, trebuie să detectăm mina. Pentru aceasta folosim fie sonarul, fie sisteme autonome - vehicule autonome dotate, la rândul lor, cu sonar - care sunt utilizate în câmpul de mine sau în raionul desemnat pentru a detecta obiectele aflate în apă. Urmează apoi etapa de clasificare, în care analizăm dacă obiectul detectat are caracteristicile unei posibile mine. După clasificare urmează identificarea. Trebuie să avem certitudinea că obiectul respectiv este într-adevăr o mină.
Pentru identificare putem folosi un vehicul telecomandat, de tip SeaFox India, care pleacă de la navă şi se deplasează în apropierea obiectului considerat posibilă mină. Vehiculul are propriul sonar şi o cameră, iar noi putem observa în timp real obiectul pentru a determina dacă este sau nu o mină.
Identificarea poate fi realizată şi cu ajutorul scafandrilor EOD, care pot interveni pentru a confirma natura obiectului.
După ce avem certitudinea că este o mină, se ia, de regulă, decizia de neutralizare. Aceasta poate fi realizată cu un alt vehicul telecomandat, de tip SeaFox, în varianta SeaFox C, destinat neutralizării, care transportă o încărcătură explozivă şi intervine în apropierea minei.
Neutralizarea poate fi realizată şi de scafandrii EOD, care plasează o încărcătură explozivă pe corpul minei, aceasta fiind ulterior neutralizată.
Obiecte aparent banale, precum un televizor sau o boxă portabilă, pot contribui la creşterea câmpului magnetic al navei
Care au fost cele mai mari provocări ale preluării navei de la britanici şi ale adaptării sale la cerinţele Forţelor Navale Române?
A fost o perioadă lungă de pregătire şi de constituire a echipajului. Este o provocare să aduni aproximativ 40 de oameni care nu au mai operat acest tip de navă şi nu au mai lucrat cu această tehnică şi să începi instruirea lor, uneori aproape de la zero. A trebuit să le explicăm importanţa unui vânător de mine, să îi facem să înţeleagă cât de periculoase sunt minele şi, implicit, cât de important este să menţinem o amprentă acustică redusă. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă, de exemplu, să nu producem zgomote inutile la bord atunci când lucrăm într-un câmp de mine. În acelaşi timp, trebuie să menţinem o amprentă magnetică redusă şi să ştim foarte bine ce aducem la bord. Chiar şi obiecte aparent banale, precum un televizor sau o boxă portabilă, pot contribui la creşterea câmpului magnetic al navei. De aceea, este important ca întregul echipaj să înţeleagă de ce anumite lucruri sunt permise sau nu la bord.
A fost nevoie să construim această conştientizare în rândul echipajului: importanţa pericolului reprezentat de mine, necesitatea păstrării unui nivel redus al zgomotului şi al amprentei magnetice, precum şi menţinerea unei condiţii corecte de etanşeitate.
Am pornit de la zero. Mai întâi a trebuit să ne formăm echipajul şi să îl conştientizăm, apoi să învăţăm să operăm nava în siguranţă.
Un exemplu important a fost tranzitul din Scoţia până în România: aproximativ 4.500 de mile marine, nu pe mări întotdeauna uşoare, ci prin Oceanul Atlantic şi Golful Biscaya, unde condiţiile meteorologice sunt, de cele mai multe ori, dificile pentru o navă de dimensiuni reduse.
Nava funcţionează practic ca un mic oraş. Avem un punct medical, bucătărie şi spaţii pentru servirea mesei, precum şi oameni instruiţi să intervină în cazul unui incendiu sau al unei avarii care să producă o gaură de apă.
Acesta este nivelul de bază de la care pornim pentru a putea opera nava în siguranţă. După aceea adăugăm, treptat, straturi de pregătire şi specializare pentru a utiliza nava conform misiunii sale, în lupta împotriva minelor.
Şi aici încă facem paşi înainte şi cred că îi facem într-o direcţie bună. Este o capabilitate pe care Marina Română nu a avut-o până acum şi, în permanenţă, descoperim lecţii noi şi observaţii noi, pe care le implementăm şi pentru care adaptăm procedurile, astfel încât să folosim această navă la capacitatea sa maximă.
O dronă aeriană care plutea în derivă în Marea Neagră, identificată şi neutralizată în timpul unei misiuni
Aveţi o experienţă mai puternică în urma colaborării cu militarii britanici, care v-a rămas în minte?
Am avut o perioadă lungă de pregătire în Scoţia, dar şi o perioadă în care FOST - Fleet Operational Sea Training, structura Forţelor Navale Britanice responsabilă cu instruirea şi evaluarea echipajelor - a venit la bordul navei. Au fost trei săptămâni în care ne-am instruit intens, de dimineaţa până seara, inclusiv prin ieşiri pe mare în fiecare zi.
Instructorii britanici ne-au corectat acolo unde am greşit şi ne amintim cu bucurie de acea perioadă, care a fost foarte grea, dar la finalul căreia am primit calificativul "Very Satisfactory". Acest lucru ne-a bucurat foarte mult. Mai mult decât atât, ne-a oferit certitudinea şi siguranţa că ceea ce facem este corect şi că putem, fără probleme, să realizăm marşul către ţară şi să ne continuăm pregătirea la standardele pe care ei ni le-au impus şi pe care noi dorim să le ducem mai departe.
Care este contribuţia concretă a Grupului MCM Black Sea la securitatea în regiune?
Grupul Operativ pentru Combaterea Minelor Marine din Marea Neagră, MCM Black Sea Task Group, este o iniţiativă regională creată pentru a contribui la asigurarea siguranţei navigaţiei în Marea Neagră. Ce înseamnă acest lucru? Fiind o grupare formată din nave specializate în lupta împotriva minelor, rolul nostru este să descoperim şi să neutralizăm, atunci când este cazul, pericolele pentru navigaţie din zona noastră de responsabilitate. Zona noastră de responsabilitate include zonele economice exclusive ale celor trei ţări partenere: România, Bulgaria şi Turcia.
De când a început războiul de agresiune al Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, situaţia de securitate din Marea Neagră s-a schimbat. Există şi mine marine care s-au desprins din barajele de mine şi au ajuns în derivă.
Există, de asemenea, drone şi resturi de drone, fie de suprafaţă, fie aeriene. Acest lucru s-a demonstrat şi în timpul ultimei activări a grupului operativ, cea de-a XI-a, când a fost descoperită o dronă aeriană care plutea în derivă în Marea Neagră şi care a fost identificată şi neutralizată. Este încă o dovadă clară că MCM Black Sea Task Group este foarte important şi că are un rol bine definit, care, cel mai probabil, se va dezvolta în viitor. Misiunea noastră este să contribuim la siguranţa rutelor de comunicaţii maritime şi să contracarăm pericolele pentru navigaţie, indiferent de natura acestora.
Ce obiectiv profesional v-aţi propus pentru navă şi pentru echipaj în următorii ani?
Îmi doresc să păstrăm în permanenţă standardele ridicate şi să menţinem un nivel înalt de instruire.
Vreau să îmbunătăţim lucrurile acolo unde apar erori şi să ducem pregătirea până la nivelul de reflex, astfel încât procedurile să se desfăşoare corect şi fără greşeli. De aceea repetăm de foarte multe ori anumite proceduri şi desfăşurăm numeroase exerciţii în diferite domenii, astfel încât reacţiile corecte să devină reflexe şi să reducem cât mai mult posibil apariţia erorilor.
Timpul liber, dedicat în exclusivitate familiei
Dacă nu aţi fi urmat o carieră militară, ce altă meserie v-ar fi plăcut să aveţi?
Am început doi ani de studii la Automatică şi Informatică Aplicată, la Galaţi, înainte de a veni la Academia Navală. Nu pot spune că nu mi-a plăcut acel domeniu. În schimb, mi-a plăcut mult mai mult să fac parte din Forţele Navale Române, ceea ce s-a şi întâmplat. Acum, după atâţia ani, nici nu îmi mai dau seama ce aş putea face altceva. Nu mă mai văd făcând altceva.
Cum este timpul petrecut de comandantul Mădălina Drăgan Ghigalău în afara navei?
Timpul liber este foarte limitat şi îl petrec, în primul rând, cu familia. Am un băieţel de şapte ani. Atât eu, cât şi soţul meu ne concentrăm foarte mult pe activităţile împreună cu el, pe şcoală, pe educaţia lui şi pe transmiterea unei scări de valori pe care o considerăm importantă.
Cum v-aţi descrie în calitate de comandant de navă?
Îmi doresc foarte mult şi încerc să implementez aici un concept inspirat din cartea "Turn the Ship Around! ", prin care puterea şi responsabilitatea sunt, într-o anumită măsură transferate către subordonaţi. Ideea este să existe conştientizare şi să nu fie nevoie de aprobare pentru orice lucru mărunt. Oamenii trebuie să fie conştienţi de toţi paşii pe care trebuie să îi parcurgă, astfel încât, atunci când solicită o aprobare, aceasta să poată fi acordată pozitiv, pentru că toate condiţiile au fost deja îndeplinite. Facem acest lucru de multe ori, uneori fără ca ei să îşi dea seama. De aceea folosim şi foarte multe liste de verificare, checklist-uri. Îi încurajez ca, înainte de a solicita o aprobare, să verifice dacă au parcurs toţi paşii care trebuiau parcurşi.
Cred că acesta este stilul meu de conducere sau, cel puţin, acesta este stilul pe care îmi doresc să îl construiesc.
Şi, ca femeie şi ca persoană, cum v-aţi descrie într-un singur cuvânt?
Nu ştiu dacă există un singur cuvânt potrivit. Sunt destul de încăpăţânată. Cred că toţi cei care au lucrat cu mine şi-au dat seama de acest lucru. Şi soţul meu ştie, cu siguranţă, că sunt destul de încăpăţânată. Nu neapărat într-un sens negativ.
Info Plus
Vânătorul de mine M 271 a intrat anul trecut în serviciul Forţelor Navale Române.
Vânătorul de mine M 271, fost HMS PEMBROKE în Marina Regală Britanică, a fost a doua navă livrată în urma acordului încheiat între România şi Marea Britanie.
Vânătorul de mine are un deplasament de 600 de tone, lungimea de 52,5 metri, lăţimea de 10,9 metri, pescajul de 2,3 metri şi este dotat cu capabilităţi de luptă contra minelor marine.
Medikatv.ro
