Producătoarea Ada Solomon, regizoarea Ivana Mladenovic, scriitorul şi coscenaristul Adi Schiop şi Vasile Pavel-Digudai, ambii aflaţi la debutul actoricesc, au vorbit, luni seară, despre lucrul la proiectul cinematografic „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, despre relaţia cu cartierul bucureştean, oamenii de acolo şi pariul făcut cu acest film.
„Soldaţii. Poveste din Ferentari”, adaptare liberă a romanului omonim scris de Adrian Schiop şi apărut la editura Polirom în 2013, va fi lansat în cinematografele româneşti pe 2 februarie.
Producătoarea Ada Solomon a povestit, la o avanpremieră a peliculei, cum a început lucrul la acest proiect. „Mulţi mi-au spus că nu voi putea lucra cu Adi, pentru că e foarte dificil, că nu voi putea lucra cu Ivana, pentru că e complicată şi pretenţioasă. Lucrurile n-au stat deloc aşa. Şi Adi şi Ivana sunt nişte oameni care, atunci când îşi pun în cap, muncesc până la ultimul detaliu”.
„A fost un parcurs destul de complicat”, a mai spus Solomon. „A fost uşor suprinsă de cât de uşor am finanţat filmul ăsta. A primit un sprijin considerabil de la Centrul Naţional al Cinematografiei pentru un film de debut”.
Lucrurile s-au legat repede. Coproducătorii din Serbia, „cunoştinţe vechi” ale Adei Solomon, mai mulţi cineaşti şi coproducătorul belgian s-au alăturat „aventurii”, a mai explicat producătoarea, care a spus că a avut „un sentiment de familie pe toată perioada desfăşurării proiectului”.
„Soldaţii. Poveste din Ferentari” a fost prezentat în circa 20 de festivaluri. A debutat mondial la Toronto, apoi a fost prezentat la Festivalul de la San Sebastián, unde a fost şi premiat de juriul Premios Sebastiane, la Namur şi la Rotterdam, între altele.
Pentru oamenii din Ferentari, realizarea unui film în cartier nu este cel mai apreciat lucru. „Nu eşti bine venit. Pentru că obişnuinţa lor e că vrei să îi arăţi răi, că vii să faci ceva cumva împotriva lor. Prima reacţie e una de respingere. Am avut asta şi acum mulţi ani când am filmat «Marilena de la P7» tot în cartier, care a fost prima mea experienţă în Rahova-Ferentari, şi am înţeles că atâta vreme cât îi repecţi pe oamenii ăia, încet, încet, se vor deschide. Sigur, am avut parte şi de reacţii mai puţin ortodoxe în cartier”, a mai explicat Ada Solomon.
Filmul nu a fost încă prezentat în Ferentari, dar urmează. „Nu ştiu încă în ce mod o să o facem. Nu avem cum să facem o proiecţie în aer liber, e totuşi un film cu o limită de vârstă şi nu îl putem arăta în spaţiu deschis, vom vedea cu ONG-urile din zonă cum putem să facem”.
La filmări, echipa de producţie a fost ajutată de un asistent social, care a fost un fel de interfaţă între cartier, în general, şi echipă. Faţă de ea exista „un soi de respect, interes, pentru că îi ajuta pe oamenii de acolo şi ei nu ar fi vrut să strice relaţia cu ea”.
„Sunt două lumi diferite, coduri diferite, şi nu voi îndrăzni niciodată să judec dacă al meu sau al lor este cel corect. Sunt diferite. Pe mine asta m-a interesat la proiectul ăsta: cum se poate să îmblânzim bariera asta, să ne apropiem. Dacă am vrut să educăm cu filmul ăsta? Nu, poate să mă educ pe mine. Am învăţat foarte mult cu filmul ăsta, din felul în care Adi a citit lumea şi a pus-o în cartea lui, din interacţiune, dar nu pot spune că e adevărul suprem”.
Ea a adăugat: „Sper că un număr de oameni, mic probabil, care nu a călcat niciodată în Ferentari şi care are prejudecăţi clare despre ce se întâmplă acolo să îşi schimbe puţin perspectiva asupra bucăţii de Bucureşti şi a lumii ăsteia, văzând filmul acesta. Dacă ei se vor încumeta să vadă filmul, pariul meu e câştigat”.
Este o poveste care merita spusă, a explicat, la rândul lui, Adrian Schiop. Cartea, adaptată liber pentru marele ecran, a avut succes, iar înainte de asta, Ivana Mladenovic, care „când îşi pune ceva în cap e ca tancul sovietic, nu se lasă”, a spus că vrea neapărat să facă un film.
„În 2013, am început să scriu alt scenariu, tot bazat pe cântăreţi de manele, şi un prieten mi-a spus că trebuie să citesc cartea asta, care încă nu fusese publicată, pentru că Schiop face ceva asemănător cu mine. Am citit-o şi, sincer, nu am putut să o las din mână. Şi nu era vorba despre cartier sau poziţia unui fost deţinut, ci pur şi simplu povestea asta de dragoste m-a atras cel mai mult”, a afirmat regizoarea Ivana Mladenovic.
Scriitorul şi coscenaristul Adi Schiop a susţinut că interpretarea rolului principal a fost dificilă. „Nu mă simt actor”. El a fost rezultatul unui casting de un an şi jumătate. „L-am găsit pe Digudai mai întâi. Am început un casting de cuplu, dar nu m-a convins niciunul că ar fi stat în Ferentari, că ar avea o relaţie cu Alberto, nici măcar că ar asculta manele”, a povestit Mladenovic.
Schiop a refuzat, deşi Ivanei Mladenovic i-a părut cea mai bună variantă. După un timp, a fost convins. „Nu mi-a plăcut, sincer, să fiu actor. Eu sunt destul de introvertit, îmi place să stau cu mine, nu să performez ca actor. E foarte greu. Am un mare respect pentru actori. Să joci de 20 de ori aceeaşi secvenţă e nebunie curată. Trebuie să fii făcut pentru asta”.
În relaţia cu personajul jucat, Schiop a spus: „În primul rând, eu nu mă plac. Nu-mi place de mine. Dacă m-aş vedea din afară, nu m-aş simţi niciodată atras de mine. De fiecare dată când mă văd filmat, când îmi aud vocea, parcă e altcineva. În mine mă văd altfel. Adi din carte e mai cinic, în scenariu e mai delicat, mai bun. Versiunea din film e mai blândă”.
Vasile Pavel-Digudai, interpretul lui Alberto, s-a adaptat „cu greu”, dar a făcut faţă. Convingerea a venit odată cu banii, a spus el. El a venit din Ploieşti la casting, însoţind un prieten. „Voiam să îmi fac un tatuaj şi am vorbit cu un cunoscut, care, după două zile, mi-a spus dacă nu vreau să joc într-un film. Nu ne mai văzuserăm de zece ani. I-am spus: nu mai sunt ce ştii, m-am maturizat, am burtă, am 110 kilograme, dar am un prieten care e exact ce cauţi - bine făcut. L-am adus pe el. M-am văzut cu Ivana, cu Adi. Ne-a făcut Ivana câte o poză. Am zis că o să apar în film o secvenţă, două... Şi de la băiatul ăla m-a ales pe mine”.
„I-am spus de la început că nu am pregătirea necesară, dar pe parcurs am acceptat. Pentru bani”, a spus cu francheţe Digudai, care a spus că nu avea nici înainte de film prejudecăţi legat de homosexualitate.
Debutul în lungmetraj al Ivanei Mladenovic spune povestea lui Adi, un antropolog în vârstă de 40 de ani, părăsit de curând de iubita lui, care se mută în Ferentari pentru a documenta un doctorat despre manele. Acolo îl întâlneşte pe Alberto, un rom sărac, fost puşcăriaş, care promite să îl ajute să cunoască cântăreţi. Destul de repede, cei doi încep o relaţie. Când banii se termină, amândoi se trezesc captivi într-un apartament în care se iubesc sincer şi se folosesc unul de altul. Adrian Schiop şi Vasile Pavel Digudai interpretează rolurile principale.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
