Scriitorul Adrian Schiop, semnatar al trei volume, dar şi al unui scenariu de film în care şi-a făcut debutul actoricesc, vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre cartea „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, devenită producţie cinematografică în regia Ivanei Mladenovic, despre manele şi experienţa în cartierul bucureştean.
Filmul „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, adaptare liberă a romanului omonim scris de Adrian Schiop şi apărut la editura Polirom în 2013, va fi lansat în cinematografele româneşti pe 2 februarie.
Volumul a fost recompensat cu premiul „Cea mai bună carte a anului”, sectiunea Beletristica, acordat în cadrul Galei Industriei de Carte din Romania 2014.
Născut în 1973, Adrian Schiop - absolvent al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia Pedagogie - limba şi literatura română a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, cu master în Lingvistică integrală la Facultatea de Litere a aceleiaşi universităţi - a mai semnat romanele „pe bune/pe invers" (2004) şi „Zero grade Kelvin" (2009), apărute tot la Polirom.
Debutul în lungmetraj al regizoarei Ivana Mladenovic a primit o menţiune specială din partea juriului celei de 18-a ediţii a Premios Sebastiane, secţiune a Festivalului de Film de la San Sebastián ce recompensează filmele care reflectă cel mai bine valorile şi realităţile comunităţii Lesbian, Gay, Transgender, Bisexual şi Intersex (LGBTI).
Filmul - care a avut premiera mondială în 2017 în cadrul secţiunii „Discovery” a Festivalului Internaţional de Film de la Toronto - spune povestea lui Adi, un antropolog în vârstă de 40 de ani, părăsit de curând de iubita lui, care se mută în Ferentari pentru a documenta un doctorat despre manele. Acolo, îl întâlneşte pe Alberto, un rom sărac, fost puşcăriaş, care promite să îl ajute să cunoască cântăreţi. Destul de repede, cei doi încep o relaţie. Când banii se termină, amândoi se trezesc captivi într-un apartament în care se iubesc sincer şi se folosesc unul de altul. Adrian Schiop şi Vasile Pavel Digudai interpretează rolurile principale.
Filmul a fost selectat în competiţia Bright Future a Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam, care va avea loc în perioada 24 ianuarie - 4 februarie.
Pelicula a mai fost selectată în competiţii ale Filmfest Hamburg, Central and Eastern European Film Festival Luxemburg (CinEast), Reykjavik International Film Festival şi CPH PIX. În octombrie 2017, ea a fost recompensată cu Prix Découverte la cea de-a 32-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Francofon de la Namur.
Scenariul este semnat de Ivana Mladenovic şi Adrian Schiop, imaginea - de Luchian Ciobanu, montajul a fost realizat de Cătălin Cristuţiu, costumele - de Maria Pitea, de scenografie a fost responsabil Adrian Cristea, iar de machiaj - Maria Andreescu. Producători sunt Ada Solomon, Jelena Mitrovic (Serbia), Cassandre Warnauts şi Jean Yves Roubin (Belgia).
Prezentăm interviul acordat agenţiei de presă News.ro de scriitorul Adrian Schiop:
De ce manele?Care este părerea ta despre acest gen de muzică? Mulţi îl citică, nu neapărat din punct de vedere artistic, cât din cauza reprezentanţilor lui.
Adrian Schiop: Pentru că îmi plac, de aia, iar părerea mea despre acest gen muzical este foarte bună. Şi nici reprezentanţii lui nu mă deranjează, din contră, ca „marginal” simpatizez din instinct cu ei. În plus, sunt copil de la ţară, am intrat în contact cu manelele şi folclorul modernizat destul de devreme. Ce voiai să ascult, Veta Biriş şi Furdui Iancu?
Ai mizat pe controversă când ai început să scrii cartea „Soldaţii. Poveste din Ferentari”?
Adrian Schiop: Da, şi asta, deşi senzaţia cea mai pregnantă era că în sfârşit am picat pe un subiect tare, cum se zice în presă.
Ce aşteptai să stârneşti odată cu apariţia ei şi ce a fost?
Adrian Schiop: Succes şi scandal, că e despre un rom şi un gay care încearcă să se folosească unul de altul, sunt tot felul de afirmaţii obraznice. Au fost ceva reacţii şi de tipul ăsta, dar cei mai mulţi nu s-au arătat deranjaţi, au preferat să o dea cu valoarea estetică.
Cartea cuprinde pe de-a-ntregul experienţa ta din Ferentari? Ce nu s-a spus?
Adrian Schiop: Cuprinde şi mai mult de experienţa mea din Ferentari, respectiv pe bucăţi întregi din text am minţit cu tupeu. Prin urmare, inventarul de fapte, situaţii şi personaje al lumii reale nu se regăseşte la scară 1 la 1 în carte.
Cât de fidel este filmul cărţii? Dar realităţii trăite de tine?
Adrian Schiop: Destul de fidel - e un fel de rezumat al cărţii. În raport cu cartea, e ficţiunea unei realităţi ficţionalizate.
Cum ai ajuns să colaborezi cu Ivana Mladenovic?
Adrian Schiop: Un prieten i-a trimis doamnei Ivana cartea pe când era în manuscris, respectiv un fişier cu extensie docx., dânsa a citit fişierul şi a zis că vrea să-l facă film şi că - sper să nu se supere că o citez - „mă sparge dacă-l dau altcuiva”.
A fost complicat să adaptezi romanul pentru scenariu de film?
Adrian Schiop: Destul de complicat. Însă nu l-am adaptat singur, nu m-aş fi descurcat să transpun cinematografic un roman - am făcut-o împreună cu doamna Ivana, căreia îi mulţumesc şi aici.
În afara scenariului şi interpretării, te-ai implicat şi în alte probleme de producţie - casting, locuri, sfaturi privind abordarea regizorală?
Adrian Schiop: Doar dacă mă nimeream în preajma Ivanei când dădea vreun casting sau, uneori, îmi trimitea dânsa pe net să mă întrebe ce părere am.
Cât timp ai petrecut în Ferentari şi cum a fost revenirea în cartier pentru filmări?
Adrian Schiop: Trei, patru ani, că mai rămâneam fără bani şi mă întorceam cu lunile în satul meu natal din Sibiu. Revenirea pentru filmări a fost stresantă, pentru că eram cu camera pe mine tot timpul. Parcă eram Ceauşescu.
Dacă ar fi să alegi punctele forte ale Ferentariului, care ar fi?
Adrian Schiop: Alcoolul ieftin, locuinţele şi chiriile ieftine, oamenii calzi, toleranţa la zgomot a vecinilor - asta dacă nu dai peste isterice cu copii mici, cum mi s-a tot întâmplat.
Care a fost pentru tine cel mai dificil lucru în realizarea acestui film?
Adrian Schiop: Să-l joc pe Adi. Nu sunt actor şi consumul psihic a fost pe măsură.
Lungmetrajul a participat la mai multe festivaluri, ai fost prezent la unele dintre ele, cum ai descrie experienţele?
Adrian Schiop: A fost drăguţ, am băut, m-am distrat, a fost minunat. La Toronto, l-am cunoscut pe Andrei Tănăsescu, care e un tip finuţ şi civilizat, la San Sebastián, pe Cătălin Cristuţiu, un tip timid care roşeşte din orice şi, pentru că-şi schimbă culorile cu atâta uşurinţă, i-am zis Calamarul. La Namur am fost cu Alex Dumitriu care nu suportă oamenii care aplaudă avionul la aterizare şi, când ăia au început să aplaude, s-a ridicat ca arcul din scaun şi a ţipat „nu mai aplaudaţi, în plm, e jobul omului să ridice avionul în aer şi să-l pună pe pistă, de restul se ocupă aparatele”.
Pentru că filmul vorbeşte despre minorităţi, etnice şi sexuale, cum vezi evoluţia situaţiei acestora din punct de vedere social în ultimii 28 de ani, în România?
Adrian Schiop: Romii, săracii, şi-au luat-o destul de rău de la toate guvernele care s-au succedat de la Revoluţie încoace, pentru homosexualii (din clasa mijlocie) a fost ceva mai bine.
Te-ai gândit să scrii pe un alt subiect puternic? Ce temă ai alege?
Adrian Schiop: Temele mă aleg pe mine, nu eu pe ele. Dacă, de exemplu, tu mi-ai vinde un pont despre o situaţie bombă care s-a întâmplat, nu cred că aş putea să-l scriu, pentru că am nevoie ca subiectul ăla să mă atingă, să mă implice personal, să mă facă să recţionez afectiv şi să mă obsedeze. De fapt, pot să scriu şi la comandă, dar motivat financiar puternic - odată, nişte olandezi mi-au dat 3.000 de euro să scriu o povestire şi ce să vezi? Tastele pârâiau ca mitraliera scriind.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
