Vertijul: senzaţia că „se învârte pământul”, cauzele ascunse şi rolul esenţial al reeducării vestibulare

Studiile confirmă faptul că peste 20% din populaţia globului se confruntă la un moment dat în timpul vieţii cu episoade de vertij, acele stări deranjante în care pacienţii simt că „se învârte pământul cu ei”.

Senzaţia de rotire ca într-un carusel rapid este însoţită de cele mai multe ori de dezechilibru, stări de greaţă şi chiar vomă, ţiuit în urechi şi, bineînţeles, anxietate, cu atât mai mult la primul episod. Dr. Mara Tănase, medic ORL în reţeaua MedLife, în Braşov, a menţionat că una din cele mai importante componente ale tratamentului sindroamelor vertiginoase şi recuperarea pacientului cu tulburări de echilibru o reprezintă reeducarea vestibulară.

Orice vertij trebuie investigat

Cei care au experimentat un episod de vertij paroxistic poziţional benign au explicat că starea de ameţeală a apărut brusc în timpul zilei sau al nopţii, atunci când au întors brusc capul. Au simţit cum totul se învârte cu ei ca într-o horă şi după puţin timp a apărut starea de greaţă şi chiar voma. Totul a fost atât de intens încât a apărut imediat teama că suferă un accident vascular cerebral sau ceva la fel de grav.

„Vertijul paroxistic poziţional benign (sau VPPB pe scurt) reprezintă o afecţiune mecanică a labirintului, porţiunea urechii interne care se ocupă de menţinerea echilibrului, în care apar episoade bruşte de ameţeală cu caracter rotator (de învârtire). În general, simptomele au durată scurtă, de obicei de câteva secunde, ele fiind declanşate de schimbarea bruscă a poziţiei capului sau a corpului. Dacă durează mai mult, aceste episoade pot fi însoţite de greaţă sau vărsături şi de o stare puternică de anxietate, pentru că pacientul nu înţelege ce se întâmplă cu el, cu atât mai mult la primul episod experimentat. Uneori se pot asocia manifestări auditive, precum senzaţia de ureche înfundată sau ţiuit în urechi. Ce este important de ştiut în mod particular în cazul VPPB este că episodul intens de vertij este de scurtă durată, aproximativ câteva secunde şi se remite spontan dacă este evitată poziţia declanşatoare, iar afecţiunea nu pune viaţa în pericol - de aici şi denumirea de benign”, a explicat medicul ORL.

În situaţia în care simptomele vertijului persistă, pacienţii se sperie suficient de tare încât să solicite ajutor de urgenţă. Ajunşi la camera de gardă a unui spital, ei vor fi evaluaţi de medici şi investigaţi amănunţit pentru a exclude toate cauzele posibile care au produs ameţeala, de la afecţiuni ale urechii interne, hipertensiune arterială, spondiloză cervicală şi chiar un accident vascular cerebral.

„În primul rând, este important de făcut o anamneză şi un examen obiectiv complet pentru a stabili un diagnostic precis, de cele mai multe ori acestea fiind suficiente cel puţin pentru diferenţierea principală a posibilelor cauze. În funcţie de rezultatele examenului obiectiv, atunci când starea pacientului o permite, se mai pot efectua o serie de investigaţii paraclinice suplimentare, precum testările audiologice -audiograma, timpanograma -, analize de sânge sau investigaţii imagistice cu CT sau RMN, dar acestea sunt rezervate doar anumitor cazuri. Cu toate acestea, în urgenţă, este recomandat ca un sindrom vertiginos debutat brusc să fie evaluat atât de ORL, cât şi din punct de vedere neurologic, pentru a exclude situaţii mai grave care să necesite un tratament de urgenţă”, a precizat dr. Mara Tănase.

Cauzele sindroamelor vertiginoase

În cele mai multe dintre cazuri, vertijul apare ca urmare a unei afecţiuni a urechii interne şi poate avea cauze multiple.

„Din punct de vedere al cauzelor, noi diferenţiem vertijul în funcţie de două categorii mari: cel periferic şi cel central. Otorinolaringologia investighează şi tratează vertijul periferic, care la rândul său poate avea multiple cauze. Când vorbim de vertij periferic ne gândim la  VPPB, neuronita vestibulară sau boala Ménière, dar vertijul poate fi prezent ca simptom şi în alte patologii ale urechii.

Atunci când vine vorba de factori de risc, lista nu este una foarte lungă deoarece multe dintre patologii sunt idiopatice, adică nu au o cauză bine definită. În cazul VPPB, studiile arată că ele pot apărea pe fondul unor traumatisme craniene, repausului prelungit la pat sau lipsei cronice de mişcare. De asemenea, se pare că sexul feminin şi deficitul de vitamina D sau tulburările din metabolismul calciului, sunt şi ei factori de risc pentru declanşarea vertijului paroxistic poziţional benign.

În neuronita vestibulară, care este o boală inflamatorie acută localizată la nivelul nervului vestibular, principalii factori de risc sunt infecţiile virale recente, dar şi vârsta adultă sau oboseala cronică. Boala Ménière reprezintă o patologie cronică a urechii interne care presupune o presiune crescută la nivelul lichidului care circulă în interiorul structurii osoase a sistemului vestibular. Nu a fost stabilită o etiologie exactă pentru această boală, dar se consideră că este o boală multifactorială, la care contribuie factori genetici, afecţiuni autoimune sau vasculare”, a explicat medicul ORL.

Tehniciile de repoziţionare, tratament eficient în VPPB

Atunci când simptomele persistă, medicul poate recomanda anumite medicamente antivertiginoase. Totuşi, spune dr. Tănase, fiind vorba despre o afecţiune mecanică, vertijul paroxistic poziţional benign, se tratează eficient mai întâi cu tehnici de repoziţionare, după care cu exerciţii de reeducare vestibulară.

„Singurul tratament medicamentos cu antivertiginoase, antiemetice sau anxiolitice care poate fi utilizat în caz de VPPB se recomandă doar pe termen scurt şi are scopul de a ameliora simptomele acute pentru a putea suporta manevrele de repoziţionare, însă aceste medicamente nu se utilizează de rutină. În cazul VPPB, tratamentul presupune efectuarea unor tehnici de repoziţionare. Pacienţii care se cunosc cu această boală şi deja au fost evaluaţi de un specialist care a efectuat testele diagnostice şi ulterior şi manevrele de repoziţionare pot fi învăţaţi cum să repete aceste manevre la domiciliu, singuri sau cu ajutorul unui aparţinător. Cu toate acestea, pentru pacienţii care nu au un diagnostic nu este sigur să practice singuri acasă aceste manevre, deoarece pot inclusiv agrava situaţia. Este importantă diagnosticarea cu precizie a canalului semicircular afectat (există câte 3 pe fiecare ureche) pentru a putea efectua tehnica specifică pentru canalul respectiv. În anumite cazuri mai complexe pot fi şi 2 canale afectate în acelaşi timp, dar acestea sunt cazuri mai rare”, a menţionat medicul.

În cazul în care manevrele de repoziţionare eşuează la prima încercare, ele se pot repeta, de obicei la distanţă de câteva zile, mai spune medicul.

„Este posibil ca o singură şedinţă de repoziţionare să nu fie suficientă sau definitivă, caz în care simptomele pot să persiste parţial sau să reapară după o anumită perioadă de timp şi aceste manevre se reiau. În domeniul investigaţiilor pentru VPPB există o serie de teste care se realizează cu ajutorul unor aparate specifice, cum ar fi videonistagmografia, platforma pentru posturografie sau scaunul TRV.

În marea majoritate a cazurilor, simptomele VPPB se remit după prima şedinţă de repoziţionare. Uneori există o stare de instabilitate care mai poate persista pentru câteva zile, dar după ce sistemul vestibular reuşeşte să compenseze, aceasta dispare complet.

În cazul în care persistă simptomele, pacientul trebuie reevaluat pentru a ne asigura că a fost diagnosticat corect canalul afectat, respectiv trebuie excluse alte cauze posibile care pot genera simptomatologie asemănătoare: perturbări metabolice şi hidroelectrolitice sistemice, patologii la nivelul coloanei vertebrale, în special cea cervicală, patologii cardio-vasculare sau neurologice”, a subliniat medicul ORL.

Reeducarea vestibulară - o soluţie bună pentru vertijul cronic

Dr. Mara Tănase a precizat că cea mai bună soluţie pentru recuperarea pacientului cu tulburări de echilibru o reprezintă reeducarea vestibulară. Această terapie este recomandată pacienţilor aflaţi în fazele incipiente, după dispariţia simptomelor intense, pentru o recuperare cât mai rapidă, dar şi pacienţilor care rămân cu o instabilitate cronică după crizele de vertij, pacienţilor în vârstă sau celor la care crizele revin frecvent.

„Reeducarea vestibulară reprezintă o formă de kinetoterapie pentru creier şi ureche prin care se doreşte redobândirea completă a funcţiei aparatului vestibular, dar şi integrarea celorlalte componente care participă la stabilitatea echilibrului, precum semnalele vizuale colectate prin simţul văzului sau de la proprioceptorii din muşchi sau articulaţii. Astfel, creierul este forţat să se adapteze şi să preia şi alte semnale pentru a compensa afecţiunea urechii interne.

Reeducarea vestibulară constă într-un program personalizat de exerciţii fizice care includ mişcări ale ochilor, capului şi exerciţii de echilibru pe diferite suprafeţe, efectuate progresiv, iniţial ideal sub supravegherea unui specialist, după care, unele dintre ele se recomandă să se repete şi acasă”, explică medicul.   

Complicaţiile sindroamelor vertiginoase

Chiar dacă nu este o boală gravă, vertijul paroxistic poziţional benign poate afecta considerabil viaţa pacienţilor. De teama unei noi crize, mulţi dintre aceştia se izolează în locuinţă sau nu mai ies afară decât însoţiţi. Unii experimentează atacuri de panică şi anxietate, stări care netratate, pot conduce în timp la depresie.

„Dincolo de pericolul de cădere şi a traumatismelor fizice ce pot apărea în această situaţie, sindroamele vertiginoase se pot complica şi altfel. Poate apărea decondiţionarea vestibulară cronică, fază în care mulţi pacienţi, de frică să nu mai ameţească, încep să îşi blocheze gâtul şi să evite orice mişcare a capului. În timp, această „protecţie” face mai mult rău: creierul nu mai învaţă să compenseze problema, muşchii gâtului se atrofiază şi se rigidizează, iar pacientul ajunge să sufere de o instabilitate cronică, zilnică, fiind permanent „pe valuri”. De aici rezultă  impactul psihologic major care poate conduce în timp la izolarea socială şi declinul profesional”, a mai adăugat dr. Mara Tănase.