De la accidentări sportive şi rupturi de ligamente până la artroză şi protezare, problemele la nivelul genunchiului afectează tot mai mulţi români. Unii ignoră primele semne sau încearcă să se trateze singuri, iar acest lucru poate face diferenţa dintre o recuperare simplă şi o intervenţie complexă.
Dr. Sorin Barbu, medic primar ortopedie-traumatologie la Spitalul MedLife Craiova explică pe înţelesul tuturor când trebuie să mergem la specialist şi ce greşeli ar trebui să evităm.
Aproximativ 1,71 miliarde de oameni din lumea întreagă se confruntă cu afecţiuni musculo-scheletice. Patologia genunchiului este una dintre cele mai frecvente cauze de durere şi dizabilitate musculo-scheletală, atât în România, cât şi la nivel mondial.
„În România, peste 2,4 milioane de adulţi sunt afectaţi de artroză, iar incidenţa atât a afecţiunilor degenerative, cât şi traumatice ale genunchiului este în continuă creştere. Datele naţionale evidenţiază o creştere constantă a numărului de intervenţii ortopedice la nivelul genunchiului în ultimele două decenii", spune dr. Sorin Barbu, medic ortoped.
Potrivit specialistului, tot mai mulţi bolnavi ajung în cabinetele de ortopedie cu astfel de probleme. „Un număr din ce în ce mai mare de pacienţi ajung atât la mine, cât şi la colegii mei ortopezi", afirmă medicul.
Pacienţii ajung adesea prea târziu la medic
Una dintre cele mai mari probleme este întârzierea prezentării la specialist, în special în cazul afecţiunilor cronice. „Din păcate, pacienţii ajung prea târziu la medic. Greşeala majoritară este reprezentată de faptul că fiecare dintre pacienţi crede că se poate trata singur şi îşi administrează medicaţie de la TV, internet, vecini sau diferite surse", avertizează dr. Barbu.
Această automedicaţie poate întârzia diagnosticul corect şi, implicit, tratamentul adecvat. „Ajung tot la medic, dar târziu, fapt care poate influenţa de cele mai multe ori rezultatul final", subliniază ortopedul.
Femeia care a evitat amputarea şi s-a întors pe propriile picioare după un accident grav
Unul dintre cazurile care i-au rămas în minte dr. Sorin Barbu demonstrează cât de importantă este colaborarea dintre specialişti şi cât de mult poate schimba un tratament corect destinul unui pacient.
O femeie vârstnică, victimă a unui accident rutier grav, a fost adusă de urgenţă la spital cu leziuni severe la ambii genunchi şi cu afectarea unui vas de sânge important. Prognosticul era sumbru, iar riscul unei amputaţii de coapsă era foarte mare.
„Îmi amintesc despre o pacientă vârstnică, victimă a unui accident rutier, care s-a prezentat în serviciul de urgenţă cu o fractură deschisă bilaterală la nivelul genunchilor şi o leziune de ax vascular. Era candidată pentru o amputaţie de coapsă, însă datorită colaborării în echipă multidisciplinară, cazul a fost un real succes, nemaifiind nevoie de amputaţie", povesteşte dr. Sorin Barbu.
Ceea ce a făcut însă această experienţă cu adevărat memorabilă a fost întâlnirea neaşteptată de peste ani. „Am întâlnit-o zilele trecute, după 12 ani, tot în Unitatea de Primiri Urgenţe Craiova, dar de această dată cu o fractură la nivelul gleznei", spune medicul.
Pentru specialist, astfel de momente reprezintă una dintre cele mai mari satisfacţii profesionale: să vadă că un pacient care, la un moment dat, risca să îşi piardă un membru poate reveni după ani de zile mergând pe propriile picioare.
Semnale de alarmă: Când nu mai este „doar o lovitură"
Mulţi oameni tind să minimalizeze traumatismele la nivelul genunchiului, considerând că durerea va trece de la sine. Există însă câteva semnale de alarmă clare. „Dacă durerea, tumefacţia şi impotenţa funcţională, fie parţială sau totală, nu cedează în urma repausului şi medicaţiei antialgice, este timpul să meargă la un medic ortoped pentru investigaţii şi tratament specializat", recomandă medicul.
Ignorarea simptomelor poate avea consecinţe serioase. Specialistul spune că întâlneşte frecvent pacienţi care au neglijat rupturi de menisc sau ligament. „Mulţi pacienţi ajung târziu fie cu genunchiul blocat, fie cu instabilitate la nivelul acestuia sau foarte târziu într-un stadiu artrozic, când singura soluţie este protezarea genunchiului", explică dr. Barbu.
Sportivii sunt mai protejaţi decât sedentarii
Contrar percepţiei generale, persoanele active fizic pot suporta mai bine anumite traumatisme comparativ cu cele sedentare. „Sportivii prezintă adaptări musculo-scheletale favorabile la nivelul articulaţiei genunchiului, incluzând o forţă musculară crescută, o stabilitate dinamică superioară şi un control neuromuscular optimizat", spune medicul.
În schimb, sedentarismul favorizează slăbirea musculaturii şi apariţia problemelor degenerative. „Leziunile care pot să apară în urma unui traumatism de aceeaşi intensitate sunt mai mari la pacientul „obişnuit" în comparaţie cu sportivul", precizează specialistul.
Nu orice problemă de genunchi se rezolvă prin operaţie
Sunetul brusc asociat unei accidentări poate indica o problemă serioasă. „Sunt pacienţi care vin în cabinet şi afirmă faptul că au auzit un „poc" la nivelul articulaţiei şi apoi au rămas cu genunchiul blocat, cel mai frecvent în flexie, ceea ce denotă o leziune de menisc cu fragmente libere în articulaţie, necesitând intervenţie chirurgicală rapidă", explică dr. Barbu.
Mulţi pacienţi se tem de bisturiu, dar intervenţia chirurgicală nu este întotdeauna necesară.
Studiile internaţionale arată că nu toţi pacienţii cu ruptură de ligament au nevoie automat de operaţie. La anumiţi pacienţi atent selectaţi, tratamentul prin recuperare poate oferi rezultate similare operaţiei în ceea ce priveşte revenirea la activitatea fizică.
„Se poate repara fără bisturiu, doar că depinde de momentul în care se prezintă pacientul la medic şi, bineînţeles, de patologia acestuia", spune ortopedul.
El explică faptul că entorsele uşoare pot fi tratate conservator, însă anumite situaţii impun intervenţia chirurgicală. „O entorsă de grad I sau poate chiar II poate fi tratată ortopedic fără intervenţie chirurgicală, pe când un blocaj sau o instabilitate la nivelul genunchiului, nu", precizează medicul.
Recuperarea medicală face diferenţa
Pentru pacienţii care ajung la operaţie, succesul tratamentului depinde în mare măsură de recuperarea medicală. „Recuperarea postoperatorie reprezintă o etapă esenţială în obţinerea unui rezultat funcţional optim după chirurgia genunchiului", explică medicul.
Durata recuperării variază de la caz la caz. „Recuperarea este grea şi depinde de tipul intervenţiei, de starea generală a pacientului şi poate să dureze de la zile până la luni de zile", spune specialistul.
Întrebat ce face diferenţa între un rezultat bun şi unul slab după reconstrucţia ligamentelor, răspunsul său este categoric:„kinetoterapia". „Marea majoritate a pacienţilor revin complet la sport după reconstrucţia ligamentului afectat", adaugă medicul.
Potrivit studiului realizat de Ardern şi colab., 81% dintre sportivi au revenit la un anumit sport după operaţia de ligament încrucişat anterior accidentării, 65% au revenit la nivelul de sport de dinaintea accidentării şi doar 55% au revenit la un nivel competitiv de sport.
Tratamentele moderne ajută, dar nu fac minuni
În ultimii ani, terapiile regenerative au devenit tot mai populare. Totuşi, acestea nu sunt soluţii universale. „Există tratamente „moderne" care funcţionează, doar că nu la toţi pacienţii, aceştia trebuie atent selectaţi şi ales tratamentul corect pentru fiecare în parte", explică dr. Barbu.
Printre terapiile utilizate se numără PRP, concentratul de măduvă osoasă (BMAC), terapiile cu celule stem şi infiltraţiile cu acid hialuronic. „Sunt terapii care ajută, dar nu fac minuni", avertizează specialistul.
Putem să ne protejăm genunchii
Prevenţia rămâne cea mai bună strategie pentru sănătatea articulaţiilor. Dr. Sorin Barbu recomandă: menţinerea unei greutăţi corporale adecvate; evitarea sedentarismului; dezvoltarea forţei musculare; alegerea unei încălţăminte potrivite; prezentarea la medic chiar şi după traumatisme aparent minore.
Dacă ar fi să ofere un singur sfat pentru menţinerea sănătăţii genunchilor, medicul rezumă totul într-o frază simplă: „Păstrarea greutăţii ideale şi mult sport!" De altfel, excesul ponderal este unul dintre principalii factori de risc pentru artroza genunchiului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi numeroase ghiduri clinice consideră obezitatea unul dintre cei mai importanţi factori modificabili de risc pentru gonartroză.
Surse:
https://link.springer.com/article/10.1007/s40279-025-02268-5
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877065724001040
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/musculoskeletal-conditions
(Articol susţinut de MedLife)
Medikatv.ro
