Posibila participare a Europei la negocieri cu privire la Ucraina s-a transformat vineri într-un imbroglio, Rusia pune condiţii, iar europenii avertizează împotriva ”capcanelor” Moscovei, relatează AFP.
Emisarii americani Jared Kushner şi Steve Witkoff, care s-au întâlnit joi cu preşedintele rus Vladimir Putin la Moscova, iar apoi cu omologul acestuia ucrainean Volodimir Zelenski la Dublin, au anunţat că au obţinut o undă verde a Rusiei pentru ca la următoarea rundă de negocieri să participe europenii.
Însă Kremlinul a anunţat vineri că nu şi-a ridicat încă vetoul la această participare.
Un purtător de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov, a anunţat că Moscova vrea mai întâi să cunoască ”adevăratele intenţii” ale europenilor şi să se asigure de ”voinţa lor de a contribui la procesul de pace”, înainte de a ”decide să se ţină negocieri într-un format lărgit”.
”Acesta este jocul obişnuit al Kremlinului”, a respins cancelarul german Friedrich Merz, la Dublin, la un summit al Uniunii Europene (UE).
Potrivit lui Merz ”există un acord cu americanii” clar enunţat joi seara: ”Pentru prima oară vor ava loc negocieri de pace concrete în următoarele săptămâni, la care europenii vor fi reprezentaţi”.
Condiţiile ruseşti urmează în orice caz să alimenteze temeri ale celor care, în Europa, cred că sesamul mult aşteptat al acestor negocieri este în realitate o capcană rusească.
CINE SĂ STEA LA MASA NEGOCIERILOR?
Jared Kushner a precizat pe X că participarea europeană urmează ”să permită abordarea aranjamentelor de securitate europene mai largi de după război”, în afară de ”probleme teritoriale între Ucraina şi Rusia”.
Or multe state europene cred că această discuţie despre ”arhitectura securităţii” pe Bătrânul Continent este un vechi refren al lui Vladimir Putin, care a condus deja la invazia rusă a Ucrainei în 2022.
”Înainte de toate, avem nevoie de o încetare a focului. Dacă începem să discutăm despre cererile Rusiei cu privire la arhitectura de securitate” a Europei, ”vom cădea în capcanele pe care Rusia ni le întinde, cu scopul de a ne deturna atenţia de la lipsa unei încetări a focului”, a avertizat vineri, la Dublin, şefa diplomaţiei UE, Kaja Kallas.
”Nu este nicio nevoie să discutăm” despre arhitectura de securitate a Europei, ”ea există deja” - şi are în centru NATO şi UE -, a răspuns Friedrich Merz.
În plus, înainte de obţină un loc la masa negocierilor, Cei 27 continuă să dezbată o problemă importantă: cine se poate aşeza la aceasă masă.
Kaja Kallas a exclus vineri ca Rusia să aibă ceva de spus în alegerea emisarului.
”Nu e treaba lor s-o spună”, a declarat ea.
”Ei nu vor pe nimeni puternic în faţă, pentru că vor să-şi impună revendicările maximaliste”, a subliniat această susţinătoare aprigă a Ucrainei.
O DECIZIE ”ÎNTR-UNA, DOUĂ SĂPTĂMÂNI”
Anumite ţări, ca Estonia, vor ca Kaja Kallas şi preşedintele Consiliului European Antonio Costa să reprezinte Europa.
Franţa şi Germania - deja foarte implicate în dosarul ucrainean împreună cu Regatul Unit, în cadrul unui format denumit E3 - consideră că este rolul să continue să fie vocea europeană, un lucru care permite includerea Londrei, care nu este membă UE.
Friedrich Merz a estimat vineri că acesta este formatul care ”probabil” va fi reţinut şi a dat asigurări că participarea Germaniei ”vine de la sine”.
Altă ţară din acest trio vrea să dea asigurări, promiţând să ţină cont de poziţiile celorlalţi europeni şi să le dea raportul după aceea.
Însă Italia lui Giorgia Meloni - uneori destul de asociată anumitor discuţii cu Ucraina şi Statele Unite - cere în corninuare o dezbatere cu privire la viitorii emisari şi o definire a mandatului acestora.
”Sper ca discuţiile de azi (vineri) să clarifice acest lucru”, a anunţat premierul irlandez Micheal Martin, care prezidează UE până la sfârşitul acestui an, apreciind că o decizie definitivă urmează să ainbă loc ”într-una, două săptămâni”.
Joia viitoare, Coaliţia Voluntarilor - din care fac parte 35 de ţări, în principal europene, care susţin ferm Ucraina - urmează s se reunească la Berlin şi ar putea avansa în această problemă.
Ea este condusă de către Franţa, Regatul Unit şi Germania.



























