Eurodeputatul Nigel Farage, un aprig susţinător al unui Brexit fără concesii, a anunţat marţi că părăseşte partidul eurofob şi antimigraţie Ukip, pe care l-a cofondat şi condus până în 2016, apreciind că acesta nu poate să conducă Regatul Unit către ieşirea din Uniunea Europeană (UE), relatează AFP.
Eurodeputatul Nigel Farage, un aprig susţinător al unui Brexit fără concesii, a anunţat marţi că părăseşte partidul eurofob şi antimigraţie Ukip, pe care l-a cofondat şi condus timp de aproape zece ani, până în 2016, apreciind că acesta nu poate să conducă Regatul Unit către ieşirea din Uniunea Europeană (UE), relatează AFP.
”Cu inima grea, părăsesc Ukip. Acesta nu este partidul Brexitului de care naţiunea noastră are aşa de mare nevoie”, scrie acest eurofob convins în ziarul Daily Telegraph, după ce a contribuit la votul în favoarea ieşirii Regatului Unit din UE în referendumul din iunie 2016.
”Cum Partidele Conservator şi Laburist şi-au încălcat în mod făţiş promisiunile de la referendum şi din alegerile legislative, Ukip ar fi trebuit să se situeze sus în sondaje”, continuă fostul curtier în vârstă de 54 de ani.
”Trebuie să recunosc însă, cu regret, că eu cred că acum nu va mai fi cazul”, a adăugat el, criticând poziţionarea antimusulmană a actualului lider, Gerard Batten, şi voinţa acestuia de a integra în formaţiune o figură a extremei drepte britanice, Tommy Robinson.
”Există un loc mare pentru un partid al Brexitului în politica britanică, el nu va fi ocupat de Ukip”, a conchis el.
Nigel Farage a fost numit, în august, vicepreşedinte al micşcării pro-Brexit Leave Means Leave, cu care s-a declarat hotărât să relanseze bătălia în vederea obţinerii unei rupturi clare de UE.
APROPIAT AL LUI TRUMP
Un animator radio şi comentator la Fox News, el a făcut să se vorbească despre el în afara ţării sale, devenind primul politician britanic care s-a întâlnit cu preşedintele american Donald Trump imediat după ce acesta a fost ales.
El a plecat în iulie 2016 de la conducerea "United Kingdom Independence Party", pe care l-a cofondat în 1993, apreciind că şi-a atins obiectivul politic, în urma unei campanii în vederea referendumului încununate de Brexit, în favoarea căruia au votat 52% dintre britanicii care s-au prezentat atunci la urne.
De atunci, Ukip îşi găseşte cu greu motivul de a exista, slăbit de absenţa unui leadership puternic, de lupte interne şi de dificultăţi financiare. Partidul a fost nevoit să-şi înlocuiască şeful în mai multe rânduri în decurs de doi ani.
În alegerile legislative din iunie 2017, formaţiunea care se ambiţiona să devină primul partid din opoziţie, în locul Partidului Laburist, a obţinut doar un singur mandat în Parlament, cu doar 1,8% din voturile exprimate, după ce în 2015 a obţinut 12,6%.
HALBA ŞI ŢIGARETA
Născut la 3 aprilie 1964, în Kent, în sudul Angliei, Nigel Farage şi-a construit legenda bătând puburile cu o halbă şi o ţigaretă în mână.
El ar fi putut să facă ”mulţi bani” în City, unde a fost curtier pe pieţele metalelor. Însă a preferat politica, pentru a ”face o diferenţă” şi a da un sens unei vieţi care aproape că s-a oprit prematur în mai multe rânduri.
Pe când avea douăzeci de ani, el a văzut moartea cu ochii şi era să i se amputeze un picior, după ce a fost răsturnat de o maşină la ieşirea dintr-un pub. Câteva luni mai târziu, a fost diagnosticat cu cancer la testicule.
Vindecat, el s-a căsătorit cu o infirmieră, cu care a avut doi fii. Avea să aibă încă două fiice cu cea de-a doua soţie, Kirsten Mehr, o germană.
A scăpat de moarte a treia oară în 2010, într-un accident de avion, în ziua alegerilor legislative, când bannerul publicitar tractat de micul său avion cu două locuri s-a prins în elice.
A scăpat cu câteva coaste fracturate şi un plămân perforat, dar suferă în continuare de sechele, aşa cum îl trădează mersul puţin ţeapăn.
Cu energia unui supravieţuitor a preluat puterea în Ukip. Omniprezent şi mesianic, înzestrat cu o incisivitate şi charisma unui televaghelist, el încarnează rapid întregul partid singur.
Prea sulfuros, provocând prea multă disensiune, catalogat drept rasist de către unii, el a eşuat, în şase rânduri, în încercările sale de a fi ales în Parlamentul britanic.
El se consolează însă cu pătrunderea în inima taberei adverse, Parlamentul European (PE), din care face parte din 1999 fără întrerupere şi în care denunţă un sistem ”corupt” şi ”antidemocratic”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
