Cercetătorul Levent Alpöge a afirmat, vineri, că a rezolvat ipoteza Riemann, considerată de unii drept cea mai importantă problemă matematică din lume, cu ajutorul unui model de inteligenţă artificială (AI) dezvoltat de Anthropic.
Într-o răsturnare de situaţie, câteva ore mai târziu, un profesor de matematică de la Universitatea Stanford, Ravi Vakil, a relatat că un student din cadrul aceleiaşi facultăţi a prezentat, în mod independent, propria sa demonstraţie.
Ambii au fost contactaţi de AFP, dar nu au oferit un răspuns imediat.
Cercetătorul turco-american Levent Alpöge, angajat al companiei Anthropic, a publicat vineri pe site-ul său personal doar o relatare a acestor lucrări, şi nu demonstraţia integrală, care, potrivit lui, are peste 250.000 de pagini şi nu a putut fi verificată de niciun alt matematician.
Ipoteza Riemann face parte din cele şapte aşa-numite „probleme ale mileniului”, o listă întocmită în anul 2000 de către organizaţia de cercetare Clay Mathematics Institute, care a promis să acorde un milion de dolari pentru rezolvarea uneia dintre ele.
Ipoteza Riemann (IR) rămâne una dintre cele mai semnificative probleme deschise în matematică, punând o întrebare fundamentală despre distribuţia numerelor prime.
Ipoteza Riemann, formulată în 1859 de matematicianul german Bernhard Riemann, se referă la distribuţia numerelor prime. Numeroase teoreme şi algoritmi se bazează pe această ipoteză.
Pe listă figurează şi ecuaţia cunoscută sub numele de Navier-Stokes, rezolvată la începutul lunii septembrie de unul dintre modelele de inteligenţă artificială ale OpenAI în mai puţin de patru zile, eveniment care a provocat un adevărat cutremur în lumea matematicii.
La acea vreme, matematicianul australian Tristan Buckmaster publicase un mesaj în care îşi exprima îndoielile cu privire la proiectul OpenAI, despre care auzise, observând asemănări cu propriile sale lucrări.
El colabora cu Levent Alpöge, acelaşi cercetător care a prezentat vineri descoperirile sale referitoare la ipoteza Riemann.
„Un moment istoric”
Creşterea capacităţilor AI a permis o serie de progrese în domeniul matematicii începând de anul trecut.
Pe lângă ecuaţia Navier-Stokes, OpenAI a anunţat la începutul lunii octombrie că a rezolvat 377 de probleme diferite.
„Este un moment monumental în istoria umanităţii”, a declarat pentru AFP Brian Conrey, considerat una dintre principalele autorităţi în domeniul cercetărilor privind ipoteza Riemann, care nu a reuşit încă să verifice demonstraţia.
„Este cel mai important lucru pe care l-am văzut vreodată în matematică”, a afirmat el. „Unii nu vor fi de acord, dar este ceva major.”
Solicitată de AFP, Anthropic nu a oferit un răspuns imediat. Levent Alpöge a precizat doar că a folosit interfaţa de AI Claude, fără a menţiona despre ce versiune era vorba.
„Acest rezultat în sine nu va avea un impact imediat, (...) dar înţelegerea pe care o aduce va avea foarte, foarte multe aplicaţii în lunile şi anii următori”, a analizat Nestor Guillen, profesor la Universitatea NYU (New York University).
Unii au văzut în această demonstraţie o ilustrare a unei AI din ce în ce mai puternice, care prezintă riscuri sporite.
„Ipoteza Riemann a fost provocarea cel mai des menţionată ca avertisment”, a explicat, pe reţeaua socială X, cercetătorul Eliezer Yudkowsky, una dintre cele mai alarmiste figuri din domeniul tehnologiei în ceea ce priveşte ameninţările pe care IA le-ar reprezenta pentru umanitate.
Nestor Guillen a văzut în acest eveniment o evoluţie mai pozitivă decât în cazul ecuaţiei Navier-Stokes.
Demonstraţia ipotezei Riemann este, într-adevăr, rezultatul muncii unui cercetător asistat de un model de AI, şi nu produsul pur al unei inteligenţe artificiale pe cont propriu, a subliniat el.
Pentru el, „acest lucru a fost realizat într-un mod care respectă mai mult metoda şi practicile ştiinţifice”.



























