Părintele Revoluţiei cubaneze, cel care a condus timp de aproape o jumătate de deceniu ţara, un erou şi un dictator despre a cărui moarte au circulat adesea zvonuri, lasă în urma sa o moştenire controversată, scrie Deutsche Welle.
Fidel Castro putea să vorbească ore întregi. Charismaticul revoluţionar era celebru pentru discursurile sale, care puteau dura şi cinci până la şapte ore.
În rubrica "Reflecţiile tovarăşului Fidel" din ziarul partidului său, "Granma", el îşi critica neobosit marele inamic, Statele Unite.
"Yankeii nu vor pune niciodată capăt controlului asupra pământului, apei, minelor şi resurselor naturale din subsolurile noastre", scria fostul şef de stat, Guvern şi al forţelor armate, liderul partidului unic, Partidul Comunist Cubanez, în 2012.
Fidel, aşa cum îl numeau numeroşi cubanezi, a fost un adept timpuriu al socialismului şi a luptat toată viaţa sa pentru dreptate şi independenţa Cubei. Lumea industrială şi capitalismul erau odioase pentru el.
DE LA AVOCAT LA REBEL
Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut în 1926 la Biran, un sat din estul Cubei. Împreună cu cei şase fraţi s-a bucurat de o copilărie prosperă.
El a lucrat ca avocat la Havana după ce şi-a încheiat studiile, adesea pentru clienţi săraci.
Era deja angajat politic ca student, iar în 1952, candidatura sa pentru un loc în Parlament nu a dus nicăieri, după ce Fulgencio Batista, suţinut de Statele Unite, a preluat puterea printr-o lovitură de stat.
Castro a făcut din răsturnarea lui Batista de la putere misiunea sa şi a adunat rebeli care gândeau la fel în jurul său, printre care şi Ernesto "Che" Guevara.
Însă încercările lor de a-şi pune planul în aplicare, în 1953 şi 1955, au eşuat, iar "El Jefe", cum era cunoscut, a fost nevoit să fugă în munţi.
"Lui Castro i s-a spus că nu era întreg la minte atunci când a spus că îl va goni pe Batista", spune Volker Skierka, un jurnalist german şi biograf al lui Castro.
Însă Batista a fugit pe 1 ianuarie 1959, iar Castro a preluat puterea pe insula din Caraibe.
Mulţi cubanezi şi susţinători ai săi l-au considerat un eliberator, iar Castro a luat măsuri să-şi consolideze autoritatea în ţară.
CUBA I-A APARŢINUT
Planurile sale socialiste îl puneau într-un dezacord tot mai puternic cu Statele Unite şi l-au împins mai aproape de sfera sovietică de influenţă, care includea Germania de Est.
Din cei aproximativ 30.000 de cubanezi care au studiat în Germania, cei mai mulţi au fost în fosta Republică Democrată Germană, potrivit Ministerului federal de Externe.
URSS-ul a susţinut Cuba financiar, iar în 1962 a staţionat rachete nucleare cu rază medie de acţiune pe insulă.
Statele Unite au reacţionat dur şi a urmat Criza Rachetelor, care a adus lumea cel mai aproape, în istoria sa, de un război nuclear mondial.
A urmat un embargo american, care a tăiat toate relaţiile politice şi financiare între cele două ţări.
Situaţia economică a Cubei s-a deteriorat, după implozia Uniunii Sovietice.
Cuba este cunoscută drept ţara cu cele mai bune sisteme de educaţie şi sănătate din regiune, mulţumită investiţiilor continue ale lui Castro în aceste sectoare.
Însă cubanezii sunt privaţi de libertatea de exprimare şi de acces la informaţii, iar opozanţii politici au ajuns în închisori.
Castro era "neabătut în relaţiile cu inamicii săi", spune Bernd Wulffen, fostul ambasador german în Cuba.
"Castro va rămâne cunoscut ca cel care închidea sute de oameni, pur şi simplu, din cauza unor activităţi paşnice", a spus înainte de moartea lui Maja Liebing de la filiala cubaneză a Amnesty International.
Sute de mii de cubanezi au fugit de pe insulă de-a lungul anilor, din cauza politicii dure a lui Castro.
Un politician şi om de afaceri german, Hans-Olaf Henkel, a declarat într-un interviu, înainte de moartea lui Castro, că invidiază curajul cubanezului de dinainte de anii '60. "Ar fi avut memoriale în întreaga lume dacă ar fi fost un democrat", a spus el.
O JUMĂTATE DE SECOL DE PUTERE
Castro a renunţat la putere în iulie 2006, din cauza unor probleme de sănătate. Fratele său, Raul, i-a succedat în 2008.
După 49 de ani de putere, Castro este cel mai longeviv conducător, cu excepţia monarhilor, din secolul al XX-lea.
Numit de Parlament să conducă atât ca şef de stat, cât şi ca şef şi de Guvern, şi totodată din poziţia de lider al Partidului Comunist, Raul a început să deschidă ţara, iar relaţiile dintre Statele Unite şi Cuba, "îngheţate" timp de aproape cinci decenii, au început să se "dezgheţe".
Guvernul cubanez a eliberat 30 de deţinuţi politici în ianuarie 2015, iar Guvernul american anunţa o relaxare a condiţiilor de călătorie şi comerţului.
După ce a proclamat "socialismul sau moartea", fratele Castro mai în vârstă a spus prea puţine despre aceşti paşi către o normalizare a relaţiilor între cele două ţări.
"Voi împlini 90 de ani curând", spunea Castro în aprilie 2016 la Congresul Partidului Comunist. "Curând voi fi la fel ca toţi ceilalţi. Ne vine timpul tuturora. Însă ideile comuniştilor cubanezi vor rămâne proba că, pe această planetă, dacă muncim cu pasiune şi demnitate, ele pot produce bunurile materiale şi culturale de care oamenii au nevoie şi pentru care este necesar să lupte fără să renunţe vreodată".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
