Necesitatea urmăririi circulaţiei covid-19 relevă, în cele patru colţuri ale lumii, contradicţia a două problematici aflate la extreme una faţă de cealaltă, analizează AFP, care se întreabă cum poate fi soluţionată această dilemă între sănătate publică şi libertăţile fundamentale.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Restricţii de circulaţie, limitarea adunărilor, aplicaţii de urmărire a mişcărilor individuale, drone de supraveghere au devenit norma într-o lume paralizată de nevoia de a controla noul coronavirus.

Urmărirea, mai ales, este prezentată ca un pandant inevitabil al circulaţiei oamenilor şi mărfurilor. Însă indiferent dacă sunt acceptate fără a clipi sau dacă provoacă polemică, aceste măsuri îi sperie pe cei care se gândesc la noţiunile libertăţii.

În Asia, unde mai multe ţări au revendicat un anumit succes împotriva bolii, ”pandemia a oferit guvernelor care voiau să-şi extindă sau să-şi consolideze capacităţile autoritariste o naraţiune mai practică pentru a-şi atinge acest scop”, declară pentru AFP Paul Chambers, un politolog de la Universitatea Naresuan din Thailanda.

Aceste măsuri riscă de-acum să prospere, pentru că ”guvernele pot argumenta că vor avea nevoie de puteri mult mai concentrate în cazul unor viitoare urgenţe”.

În Thailanda, o aplicaţie permite scanarea unui cod de bare la intrarea într-un magazin sau restaurant. Junta a promis că datele nu vor fi divulgate şică vor fi distruse în 60 de zile, însă îndeamnă totodată la denunţarea contravenienţilor reglementărilor sanitare. Iar promulgarea unei legi cu privire la protecţia datelor a fost amânată.

”URMĂRIREA, BAZA EPIDEMIOLOGIEI”

În Ungaria, premierul suveranist Viktor Orban a trecut prin Parlament o lege care-i consolidează în mod considerabil puterile - pe o perioadă nedeterminată. În Qatar, o aplicaţie cere acces la fotografii şi înregistrări video şi autorizaţia de a efectua apeluri. O persoană care refuză să o decarce sau care nu poartă mască riscă trei ani de închisoare.

Peste tot în lume, problema este cu atât mai fierbinte, potrivit unor experţi, cu cât o aplicaţie este necesar să fie adoptată de 60% dintr-o populaţie pentru a fi eficientă. La fel ca multe alte ţări, Singapore, care a lansat o aplicaţie la 20 martie, a eşuat să atingă acest prag.

Franţa s-a entuziasmat foarte devreme la această idee, însă punerea la punct a unui instrument continuă. CNIL, organul însărcinat cu protecţia datelor personale, a dat abia marţi undă verde lansării acesteia.

În Statele Unite, arată un sondaj realizat de think tank-ul Brookings, peste jumătate din populaţie se teme să delege puteri excesive actorilor privaţi din domeniul high-tech.

Neîncrederea se hrăneşte din diverse abuzuri - de la cele ale agenţie americane NSA, denunţate de către avertizorul de integritate Edward Snowden, până la diculgarea datelor de pe Facebook către firma britanică Cambridge Analytica, - apreciază Brookings.

Sănătatea publică nu trebuie ”să plătească preţul greşelilor trecute ale guvernelor şi companiilor private”, însă este nevoie ”să se clarifice ce fac aceste instrumente şi mai ales ceea ce nu fac”, subliniază think tank-ul.

Benjamin Queyriaux, un medic epidemiolog, un fost consilier medical al NATO la Bruxelles, rezumă dezbaterea într-un concept - secretul medical.

”Să te duci să vezi cazurile, să identifici şi să gestionezi contactele, să încerci să rupi lanţul transmiterii unei boli infecţioase, aceasta este baza epidemiologiei”, declară el AFP.

”BIG BROTHER” SUB PIELE

”Se câştigă în privinţa eficienţei prin noile tehnologii? Foarte sigur. Este periculos? Foarte sigur, de asemenea”, în cazul nerespectării secretului medical.

În mod ideal, o aplicaţie de urmărire ar trebui să dispună de o ”amploare internaţională, eventual universală”, insistă cercetătorul.

Însă imaginarea unei protecţii a datelor la nivel planetar este o utopie.

Rămân, aşadar, ”200 de definiţii ale secretului medical în 200 de ţări”, conchide el.

Subiectul devine foarte îngrijorător în cazul în care ne imaginăm ceea ce este mai rău.

Istoricul israelian Yuval Noah Harari se teme nici mai mult, nici mai puţin, de o ruptură în ”istoria supravegherii”.

Până în prezent, scrie el în Financial Times (FT), "Guvernul voia să ştie pe ce făcea clic degetul nostru (...). De-acum el vrea să cunoască temperatura degetului şi presiunea lui sanguină”.

Big Brother vrea să ne intre sub piele...

În domeniul tehnologiei, ”ceea ce părea de domniul science-fictionului acum zece ani ţine, azi, de trecut”, adaugă el, exprimându-şi temerea că un regim inavziv poate şti, 24 de ore din 24, prin intermediul unei brăţări electronice, temperatura şi bătăile inimii oricui. Şi să identifice, astfel, emoţii, furia, frica sau râsul.

”Un asemenea sistem ar putea opri cursa epidemiei în câteva zile. Formidabil, nu? Inconvenientul, evident, este că acest lucru ar legitima un nou sistem de supraveghere terifiant”, estimează istoricul.

Totul ar deveni, astfel, doar o chestiune de priorităţi. Trebuie să se secrifice o parte a libertăţii pe altarul sănătăţii publice? Benjamin Queyriaux se declară ”schizofren” în acest caz.

”Epidemiologul răspunde da, bineînţeles, pentru că trebuie să facă totul pentru a evita ca sistemul sănătăţii să nu se prăbuşească şi ca statul să se surpe odată cu el. Însă cetăţeanul va spune că nu este pregătit să-şi sacrifice libertatea individuală. Împărtăşirea datelor mele sociale cu toată lumea nu îmi convine”.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.