Dosarul Crevedia nu a depăşit faza camerei preliminare de judecată, la trei ani de la tragedie. În timp ce justiţia se face cu încetinitorul, pentru zeci de victime, calvarul continuă, fără a avea niciun sprijin - FOTO, VIDEO

Nouă explozii urmate de un incendiu devastator aveau loc pe 26 august 2023, în incinta unei staţii GPL din Crevedia. Bilanţul procurorilor consemnează şase morţi, 54 de răniţi, opt case distruse total şi alte 80 – parţial. Din 10 iunie 2024, de când a fost înregistrat după finalizarea anchetei procurorilor, procesul nu a ajuns să fie judecat pe fondul cauzei. Un nou termen, tot în camera preliminară, e stabilit pe 9 septembrie. News.ro a vorbit cu patru dintre victime sau urmaşii lor. Pentru ele, calvarul este departe de a se fi sfârşit

De fiecare dată când se descalţă, după o zi de lucru sau o plimbare mai lungă, şosetele şi încălţările lui Cristian Cocârţă (48 de ani) sunt îmbibate cu sânge.

Indiferent ce ar face, rezultatul este acelaşi: pielea subţiată, cicatrizată de la gambe până la călcâie cedează şi, prin zeci de crăpături milimetrice, se înfiripă un firicel roşu care prinde tot mai multă putere, pe măsură ce se apropie de tălpi.

„Nu sunt imagini frumoase”, spune, stânjenit, bărbatul, „dar aşa arată picioarele mele după o zi de muncă”. E angajat şofer la centrul zonal Buftea al RAJA S.A., cel mai mare operator public regional din România în domeniul alimentării cu apă potabilă şi al epurării apelor uzate, dar rănile sale nu au nicio legătură cu condiţiile, absolut normale, de lucru.  

Îi vor aminti însă, tot restul vieţii pe care a fost la limită să o piardă că, în după-amiaza zilei de 26 august 2023, a ales să nu stea deoparte şi să dea o mână de ajutor în tragedia care se dezlănţuia, sub ochii săi, în localitatea Crevedia.

O succesiune de nouă explozii pornite din incinta unei staţii GPL deţinută de firma Flagas, urmate de un incendiu devastator, a mutilat destine. Bilanţul arată şase morţi, 54 de răniţi, opt case distruse total şi alte 80 – parţial afectate.

21 dintre victime au avut nevoie de mai mult de 30 de zile de îngrijiri medicale. Opt dintre ele au stat în spital peste două sau trei luni.

Cel mai mult, aproape jumătate de an, a fost îngrijit Cristian Cocârţă.

Drama lui Cristian Cocârţă: viaţa ca o continuă suferinţă

Pentru Cristian Cocârţă, viaţa s-a oprit pe 26 august 2023, după ce ambulanţa l-a dus de la locul tragediei la Spitalul Bagdasar-Arseni. A apucat să audă de la medici că are arsuri ăe 45% din corp, pe scalp, pe mâini, pe spate şi picioare, apoi nimic. Întuneric.

Prima lumină a văzut-o la începutul lui octombrie 2023, într-un spital din Milano, unde fusese transferat. După şase săptămâni de comă, dorinţa sa de a trăi, de a-şi vedea soţia şi cei doi copii, au fost mai puternice. Au urmat alte 200 de zile de spitalizare, înainte de a se putea întoarce acasă. După 370 de zile de îngrijiri medicale, şi-a reluat munca de şofer la RAJA, deşi nu este nici pe departe recuperat.

Căile respiratorii i-au fost arse şi răsuflă printr-un orificiu de 3 milimetri, cât cel mai subţire pai ori trei grosimi de unghie.

„Medicii au făcut această decupare doar să pot respira, să nu mor sufocat. Limita mea la efort e minimă”, relatează el pentru News.ro. „Dacă merg pe drum, obosesc. Nu pot să mă plimb şi să vorbesc, în acelaşi timp. Sau să mănânc în mers un covrig, nimic. Şi dacă mă salută cineva când merg, îi fac doar din mână şi atât”, explică bărbatul.

„Din punct de vedere medical, mi-e foarte greu”, mai spune el.

De câteva ori pe zi îşi unge cu diferite creme pielea mutilată de foc. „Arsurile sunt nenorocite, trebuie hidratate pe tot cursul vieţii, de acum încolo”, afirmă Cristian Cocârţă.

Tratamentele îl costă aproximativ 5.000 de lei, lunar, în vreme ce salariul său este de 3.000 de lei. E singurul venit al familiei cu doi copii de 15 şi 10 ani, ambii elevi. Soţia nu poate lucra după ce a contactat, în urmă cu câţiva ani, boala Lyme (Borelioza) - o afecţiune multisistemică, produsă de o infecţie bacteriană, transmisă prin muşcătura de căpuşă.

Nenorocirea produsă de incendiul din Crevedia l-a prins cu ceva bani deoparte: 50.000 euro, strânşi din vânzarea unor terenuri. Familia visa la o casă de 70 de metri pătraţi, în Buftea, avea deja finalizat proiectul pentru ea. Banii au fost înghiţiţi de îngrijiri medicale.

Au urmat apoi un credit de 15.000 euro şi încă unul, de 5.000 de euro, pentru pastile şi creme de protecţie. S-au topit şi ei.

Familia extinsă îi ţine la suprafaţa nevoilor.  

„Fraţii mei, care sunt în Anglia, îmi trimit în fiecare săptămână câte 50-100 de lire”, explică bărbatul cum reuşeşte să depăşească bariera nevoilor. Banii nu le ajung să trăiască, doar să supravieţuiască.

„Puteam să întorc spatele, dar am ales să fiu solidar”

Când i-a sunat telefonul, în după-amiaza de sâmbătă, 26 august 2023, Cristian Cocârţă era acasă, cu familia.

Se pregătea să meargă să-şi cumpere o cameră pentru bicicletă, să iasă la plimbare.

Era de permanenţă la serviciu în acel weekend, ceea ce înseamnă că era rândul său şi al colegului Marian Borcan să se deplaseze în caz că erau anunţate avarii majore la reţeaua de aprovizionare cu apă. Cât timp nu era semnalată o avarie, puteau face ce voiau.

„Am fost solicitaţi de Primăria Comunei Crevedia şi de pompierii care erau acolo, la faţa locului. Incendiul şi explozia aveau o anvergură atât de mare, că apa nu le era suficientă”, îşi aminteşte Cristian Cocârţă.

În câteva minute, era la datorie alături de colegul său, Marian Borcan, instalator.

„La faţa locului hidranţii erau funcţionali, dar erau defecţi. Adică, erau acoperiţi practic cu nişte casete şi pompierii nu aveau nicio sursă de apă. Iar noi a trebuit să spargem bucăţile acelea de beton (casetele, n.r.), să permitem pompierilor să-şi monteze hidranţii exteriori, pentru a-şi lua apă”, relatează el.

Alături de civilii prezenţi şi de pompieri, au reuşit să spargă casetele de la cinci hidranţi şi să permită accesul la apă.

„Nu stătea nimeni. Adică, lucrurile se desfăşurau în regim de urgenţă, să zic aşa”, îşi aminteşte el.

Ca şofer, nu avea obligaţia profesională de a interveni.

„Puteam să întorc spatele şi să fug, dar toţi erau solidari. Nimeni nu a fugit de acolo. Cei care oboseau se dădeau mai într-o parte şi îşi mai trăgeau sufletul, erau aproape 40 de grade, o căldură insuportabilă”, descrie el situaţia.

În timp ce era spartă a şasea casetă a hidrantului, pe el, colegul Marian Borcan şi cei care încercau să ajute i-a surprins incendiul provocat de una dintre explozii. 

Îşi aminteşte că a alergat să iasă din flăcări, în timp ce simţea o durere groaznică. Focul îi mutilase deja scalpul, mâinile, o parte din trunchi şi picioare. Avea arsuri pe jumătate din corp.

Cu răni doar pe 10% din corp şi o lună şi jumătate de îngrijiri medicale, colegul Marian Borcan se poate considera norocos. Va purta şi el, tot restul vieţii, semnele acelei nopţi pe scalp, mâini şi o parte a trunchiului.

Dubla dramă a familiei Barbu

Peste drum de staţia GPL locuiau soţii Florica şi Ionel Barbu. Surprinsă de explozie în curte, femeia a fost atât de desfigurată de flăcări încât fiul său, Sorin, nu a recunoscut-o. Când a văzut-o, soţul a făcut un stop cardiac şi a murit. Florica a mai supravieţuit câteva ore, la spital.

În curte aveau două imobile, fiecare de aproape o sută de metri pătraţi. Afectate de explozie, au fost demolate.

La scurt timp după seria de incidente, reprezentanţii Flagas le-au oferit celor doi urmaşi, Oana şi Sorin, despăgubiri de 150.000 de euro, pentru a nu se constitui parte în proces.

Fata a acceptat, băiatul – nu.

„Nu am mai vorbit cu sora mea, de atunci”, spune pentru News.ro Sorin Barbu, fiul victimelor. Nu a mai fost contactat de reprezentanţii Flagas cu o altă ofertă. Cât priveşte terenul de 1.300 de metri pătraţi, locul casei părinteşti, nu are de gând să reconstruiască nimic. Vrea să-l vândă.

„Acum, acolo sunt doar bălării. Trăieşti cu amintirea şi nu poţi să stai acolo”, îşi explică tânărul intenţia.

Dubla dramă a familiei Iliescu

Una dintre exploziile din seara zilei de sâmbătă, 26 august 2023 a fost atât de puternică încât a proiectat o cisternă aproape o sută de metri prin aer, peste garduri, până pe foişorul din curtea familiei Iliescu.

În văpaia care a urmat s-a făcut scrum şi vila de 470 de metri pătraţi, cu opt dormitoare, două livinguri, patru intrări şi două anexe, casă în care trăiau cei zece membri ai familiei. Trei generaţii - bunicii, copiii şi patru nepoţi.

În scrum s-a transformat şi mica lor afacere cu paleţi din lemn. Marfa de 1,3 milioane lei, depozitată în aceeaşi curte unde se află şi casa, a ars. Au ars cele două camioane plus motostivuitorul, aflate în aceeaşi incintă.

Conform expertizei tehnice acceptate de instanţa de judecată, valoarea daunelor a fost stabilită la 580.000 de euro, preţul casei, la care se adaugă alte peste 330.000 de euro, pagubele făcute afacerii.

Au rămas, la propriu, doar cu hainele de pe ei.

Din vila de 470 de metri pătraţi, au ajuns să doarmă în cinci containere puse la dispoziţie de prefectură. Pe 24 ianuarie 2024, tot seara, focul s-a întors. O problemă pornită de la circuitul electric a generat un nou incendiu şi a transformat, din nou, totul în scrum.

Trei ani mai târziu, locuinţa e refăcută, la fel de mare, pe exact aceeaşi locaţie, iar afacerea cu paleţi e pusă din nou pe picioare. Lucrurile sunt însă departe de o revenire la ce a fost.

„Casa e ceva mai mult de jumătate locuibilă, ne-am mutat în ea dar mai avem mult până să o finalizăm”, spune bunica Doina Iliescu pentru News.ro. „Nu e ce aveam înainte, mai sunt multe de făcut dar noi suntem fericiţi că suntem acasă”, adaugă femeia.

„Ne-am chinuit toată iarna, că n-am avut căldură decât la parter şi acolo, doar 17 grade, dar mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat şi am trecut şi peste asta”. În mare parte, au reuşit din nou, pe cont propriu.

Spune că, deşi instanţa le recunoaşte expertizele, firma Flagas, care deţine staţia GPL în care s-a produs tragedia, nu le-a achitat decât 250.000 de euro din totalul pagubelor de peste 900.000 de euro. Faptul că şi-au reluat rapid activitatea comercială i-a ajutat să-şi refacă viaţa.

„Ca afacere, suntem undeva la vreo 30% faţă de ce a fost, pentru că, dacă ne-au ars maşinile, s-au pierdut o grămadă de contracte”, spune Doina Iliescu. „Mulţumim lui Dumnezeu că e şi aşa, că puteam să pierdem chiar absolut tot”, găseşte ea puterea de a vedea partea de pahar umplută la loc, fie şi doar o treime.

Un alt motiv de mândrie este legat de nepotul Cristian Andrei Iliescu (15 ani). Trofeele câştigate la concursurile muzicale au fost mistuite în primul incendiu, alături de pian. Băiatul a pierdut şi al doilea pian, primit din donaţii, în focul care a cuprins containerele. Nimic nu a putut opri însă pasiunea sa: din toamnă, este elev al Colegiului Naţional de Muzică „George Enescu”.

Drama familiei Gavrilescu

„Sunt la o lansare de carte”, răspunde la telefon inginerul – pensionar Constantin Nicolae Gavrilescu (71 de ani). Cu 14 volume publicate, are o viaţă literară activă.

Locuieşte gard în gard cu staţia GPL din Crevedia. În seara zilei de sâmbătă, 26 august 2023, era în grădină, îşi uda legumele. Când a avut loc prima explozie s-a repezit să scoată maşina din curte, pentru a-şi putea lua soţia care, bolnavă fiind, nu se putea deplasa singură.

Câţiva pompieri au luat-o pe braţe aşa cum era, doar în furou. Explozia mare i-a surprins pe toţi în curte iar suflul ei i-a pus la pământ. Cele două imobile au fost transformate, pe loc, în ruine în flăcări.

A avut norocul de a suferi arsuri uşoare, la picioare. Soţia, în schimb, a ajuns la spital: flăcările i-au mutilat o treime din trup.  

„Au trebuit să-i facă şapte transplanturi de piele şi, după externare, n-am mai putut să facem recuperarea. A intrat într-o stare negativă puternică şi i-a cedat inima”, spune Gavrilescu. Pe 29 februarie 2024, femeia înceta din viaţă.

Apucaseră să facă un acord cu reprezentanţii Flagas, compania care deţinea staţia GPL, privind reconstrucţia imobilelor.

„Începuseră deja. În seara zilei când a murit, a dorit să mergem să mai vadă casa. Se simţea din ce în ce mai rău. Am dus-o, muncitorii tocmai dăduseră a doua mână de vopsea lavabilă şi se vedea culoarea aia albă, deschisă, şi îmi spunea «Vezi ce frumos arată căsuţa noastră? » Apoi, în seara acelei zile, a murit”, rememorează ultimele clipe Gavrilescu.

Sunt deja doi ani de când s-a mutat înapoi, în aceeaşi curte.

„Moralul mi s-a refăcut, că am avut eu voinţă de fier plus faptul că am revenit la condiţiile iniţiale. Să zic aşa, m-am născut a doua oară”, spune Gavrilescu.

Marea pasiune, literatura, este refugiul său. Doar în această vară a fost la o tabără literară de patru zile la Constanţa, o alta, de cinci zile, pe braţul Borcea, alta în Poiana Ruscă.

„Mă pregătesc chiar acum de o tabără literară undeva, la Slănic Moldova, apoi de un simpozion, la Galaţi”, spune bărbatul. „Am activitate intensă şi, ca ultimă realizare, am reuşit să-i fac soţiei, in memoriam, un volum cu tot ce a publicat ea”.

Pentru că incendiul a mistuit tot, inclusiv manuscrisele şi biblioteca cu 3.500 de volume, Gavrilescu a adunat, timp de un an şi jumătate, ce postase soţia sa pe internet. Aşa s-a născut cartea dedicată ei.

„Literatura mă ţine în viaţă şi reconstrucţia a ceea ce a fost cândva, odată, în curte”, spune bărbatul, acum în vârstă de 71 de ani. „Pomii plantaţi au început să crească, am curtea plină de flori, mi-am pus legume... Am de toate, de toate, dar uşor, uşor... Mai îmi trebuie vreo trei – patru – cinci ani să refac măcar un 50% din ce am avut odată acolo”, estimează el.

Justiţie cu încetinitorul pentru victimele din Crevedia

Gavrilescu vrea să transpună într-o carte experienţa tragediei: „Am schiţat deja un roman, vor fi şase luni înainte de explozii, şase luni până a dispărut...” Glasul i se îneacă atunci când vrea să pronunţe numele fostei soţii - Jeni.

Pentru el, dosarul Crevedia este închis, odată cu semnarea acordului cu reprezentanţii Flagas.

Nu şi pentru alte zeci de răniţi sau oameni care şi-au văzut bunurile afectate.

Din 10 iunie 2024, de când a fost înregistrat după finalizarea anchetei procurorilor, procesul nu a ajuns să fie judecat pe fondul cauzei. Un nou termen, tot în camera preliminară, e stabilit pe 9 septembrie.

Reţinuţi pe 5 septembrie 2023 şi arestaţi ulterior, pe 6 septembrie, asociaţii Flagas, Ionuţ Daniel Doldurea şi Cosmin Ionuţ Stîngă, au fost eliberaţi după două luni şi jumătate, pe 29 noiembrie. De atunci, sunt judecaţi în libertate.

„Practic, în momentul de faţă suntem tot în cameră preliminară şi se amână judecata pe motivul necitării şi al lipsei de procedură”, explică victima Cristian Cocârţă, parte în dosar.

„Ce speranţe să tragi dacă, după trei ani, suntem în cameră preliminară şi lipsă de procedură?”, spune Sorin Barbu, fiul soţilor Barbu, decedaţi din cauza deflagraţiei. „Ce să mai speri? Mai mult te deranjează lucrurile astea, măcar să vezi că se mişcă ceva. Asta-i România, n-ai ce să faci, decât să aştepţi. Iar la final,  când o fi finalul, dacă se prescrie... Revoltător e faptul că vezi că nu se întâmplă nimic, asta te deranjează mult, te macină mai mult şi, pe o parte, te face să... Te cam face să te lipseşti”, continuă Barbu. Este parte în dosarul care nu a depăşit camera preliminară.

Parte e şi Doina Iliescu, alături de familia extinsă. „Ei (reprezentanţii Flagas, n.r.) refuză, pur şi simplu, să facă plăţile”, spune femeia. Luptă în continuare, pentru recuperarea prejudiciului.

Deşi e doar parţial recuperat şi resimte orice efort, oricât de mic, Cristian Cocârţă este prezent la fiecare termen pe care îl are procesul în care este şi el parte.

„Sunt distrus, nu am cum să mai fiu un om normal. La fel şi colegul Marian Borcan. Adică, şi fizic, şi psihic, suntem puşi la pământ, că neputinţa asta fizică clar se reflectă în psihic”, spune Cocârţă.

Calvarul său medical este departe de a fi încheiat. Are în continuare nevoie de grefe de piele la cap şi la coate.

„Asta aş vrea să consemnaţi dumneavoastră, dacă consideraţi că este ok”, spune în încheiere bărbatul. Continuă, vizibil obosit: „Flagas a luat decizia să susţină financiar doar oamenii care nu au fost afectaţi fizic. Deci, ei au susţinut case, ziduri, table... Oamenilor care au fost răniţi la propriu, celor care au murit acolo... nu au vrut să despăgubească pe nimeni sau le-au oferit sume derizorii. Atât.”

Ce spun avocaţii firmei

Solicitaţi să precizeze care a fost sprijinul acordat de Flagas victimelor şi care au fost criteriile după care a fost acordat acest ajutor, avocaţii Flagas au transmis News.ro: ”Ne păstrăm aceeaşi poziţie în această perioadă, rămânem strict în cadrul judiciar cu orice intervenţii ale noastre”.