Actriţa Judith State, dansatoare şi coregrafă, protagonista celui mai recent film realizat de Cristian Mungiu, „RMN”, face parte anul acesta din prestigiosul program European Shooting Stars al Festivalului Internaţional de la Berlin care reuneşte 10 talente europene an de an. Într-un interviu pentru News.ro, actriţa a povestit ce înseamnă această onoare, cum a fost la filmări şi cum se lucrează cu cineastul Cristian Mungiu.
Judith State a urmat cursuri la Broadway Dance Center din New York, susţine numeroase ateliere de dans contemporan, a evoluat pe scena Teatrului German de Stat din Timişoara şi cea a Teatrului Odeon. Judith State este una dintre dansatoarele din filmul lui Nae Caranfil, „6,9 pe scara Richter”. Actriţa, nominalizată în 2017 la categoria „cea mai bună actriţă în rol secundar” a premiilor Gopo, pentru rolul din „Sieranevada” de Cristi Puiu, a câştigat Gopo la categoria „cea mai bună actriţă”, în 2019, pentru rolul din filmul „Monştri”, în regia lui Marius Olteanu.
News.ro: Ce înseamnă pentru tine selectarea în programul European Shooting Stars de la Berlinală?
Judith State: M-am gândit de mai multe ori că mi-ar plăcea să am ocazia să joc şi în afara ţării şi ştiam că pentru asta am nevoie de un agent, însă nu am făcut niciodată ceva în această direcţie. Nu ştiam nici de unde să o apuc şi nici încotro să o duc. Drept urmare, a rămas doar un gând de materializat cândva, pe viitor. Şi au trecut nişte ani. Iar această selecţie se pare că oferă cadrul perfect pentru ca acest lucru să se întâmple şi mă bucur foarte tare, pentru că altminteri nu cred că aş fi reuşit să îi dau de capăt. Mi se părea mult prea complicat.
Care a fost parcursul tău spre rolul din „RMN”?
J.S.: O probă bilingvă cu directorul de casting Cătălin Dordea, o probă pe Zoom de vreo două ore cu Cristian şi încă una la fel, cu Cristian şi Marin, partenerul meu din film. Şi-au început filmările.
Cum au decurs filmările şi cât au durat?
J.S.: Am început în luna noiembrie şi am terminat pe 15 ianuarie. Deci au durat ceva. Primele două săptămâni s-a filmat în afara ţării şi în apropierea Clujului, iar restul la Rîmetea, într-un cadru de poveste şi o linişte care m-a făcut să simt întoarcerea în Bucureşti ca pe ceva destul de agresiv.
Am avut multe filmări de noapte, la exterior, momente care puneau în dificultate întreaga echipă pentru că temperaturile erau destul de joase, secvenţe de grup dificile, care au necesitat multă coordonare şi coregrafie - per total a fost greu, de anduranţă, fizică, dar şi emoţională, dar mi-a plăcut foarte mult. Aşa cum spun de fiecare dată, îmi place să fiu provocată, să simt că depun efort.
Ne poţi povesti despre colaborarea cu regizorul Cristian Mungiu? Cum e ca şef pe platou?
J.S.: Am lucrat foarte bine cu Cristian, în armonie. A fost totul curat şi pe linişte, cu calm. Şi la fel am perceput că a fost dinamica şi cu restul echipei. A fost interesant pentru mine să îi observ această stare aproape imperturbabilă, pentru că eu sunt la polul opus, fierb destul de repede şi intens şi au fost situaţii în timpul filmării în care simţeam că îmi creşte temperatura, în timp ce el nu se clintea. Şi nu reuşeam să înţeleg cum este posibil. Deci foarte calm. Calculat la milimetru şi în căutarea unui ritm anume, căutare care ne ducea de multe ori la peste 40 de duble.
Ce părere ai despre poveste?
J.S.: Cred că vorbeşte foarte mult despre lumea în care trăim, aşa cum este ea astăzi şi, chiar dacă este plasată aici şi are aceste coordonate concrete - spaţiul geografic, personajele cu biografiile lor specifice - ea este cât se poate de universală şi consider că ne oglindeşte pe toţi. Desigur, în măsura în care suntem dispuşi să privim această reflexie.
Cum ai defini-o pe Csilla?
J.S.: Verticală, puternică şi empatică. Foarte curajoasă. Mi-ar plăcea să cred că, pusă într-o situaţie similară, aş putea da dovadă de toate aceste calităţi.
Eşti o actriţă care întotdeauna exprimă şi emană realism în film. De ce calităţi, trăsături te-ai folosit pentru a aborda acest rol?
J.S.: Mulţumesc frumos. Nu am făcut nimic diferit faţă de alte dăţi, alte roluri pe care le-am interpretat. Nu am tehnici la care fac apel în funcţie de situaţie, nu scot panglici din pălărie. Întotdeauna am încercat cât am putut de mult să fiu acolo, să fiu prezentă şi conectată cât mai direct cu omul din faţa mea. Cu regizorul şi cu oamenii cu care joc.
Ai jucat în „Sieranevada”, „Monştri”, „Malmkrog”, „Tata mută munţii”, „6,9 pe scara Richter”, “R.M.N”, toate filme de artă, lăudate şi apreciate în festivaluri, de critică. Ai accepta un rol într-un film comercial?
J.S.: Depinde de film, evident, dar nu am o problemă cu filmele comerciale. Comercial nu înseamnă opusul calităţii sau al profunzimii. Nu ar trebui să însemne.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
