Documentarul ”Bondoc”, regizat de jurnaliştii Mihai Mincan, Cristian Delcea şi Mihai Voinea, a avut premiera miercuri, la Cinema Elvira Popescu, şi va rula în cinematografele din România începând de vineri.
Documentarul îl urmăreşte pe Dan Bondoc, şahist septuagenar, pe parcursul a cinci zile, în care participă la un turneu organizat în memoria lui Victor Ciocâltea. Acasă, pe drum, în maşină, şi la turneul de şah, Bondoc este natural. Neinteresat de camera de filmat, sporovăieşte. Îi plac covrigii şi vorbeşte des despre moarte.
”L-am întâlnit, iar după jumătate de oră părea că suntem cei mai buni prieteni”, a povestit Mihai Mincan. Prima întâlnire a însemnat o lungă discuţie pe diverse teme. ”Ne-am gândit să îl înregistrăm, mai întâi, audio, ca să vedem cum se comportă când în preajma lui apar multe scule. A fost la fel”, a mai povestit regizorul.
Maestrul FIDE Dan Bondoc, care a murit în urmă cu o lună, la vârsta de 82 de ani, a fost filmat în 2013. ”Era foarte deschis, iar singura pasiune de care ne-am dat seama în perioada pe care am petrecut-o cu el, în afară de şah, era tenisul. Îl interesa foarte mult. Ştia toţi jucătorii, avea şi un limbaj, cred că îl copia pe al comentatorilor”, a mai spus Mincan.
Cei trei realizatori ai documentarului au abodat iniţial subiectul din punct de vedere jurnalistic. ”Niciunul dintre noi nu ştim să jucăm şah, dar ne interesează cum se joacă, cum sunt oamenii, iar personajul ne-a determinat să trecem de la reportaj la film documentar”, a explicat Mihai Mincan.
Leitmotivul celor cinci zile în care a fost filmat documentarul a fost moartea. ”La zece minute după ce l-am întâlnit, mi-am dat seama că lui îi este frică de moarte. Şi mie îmi e, dar eu sunt tânăr, mă gândesc la lucrul ăsta şi am prieteni care se gândesc. Dar când eşti tânăr te gândeşti că mai este timp. El era cumva la final şi era foarte sincer cu el”, a mai spus Mincan.
”Şahul echilibrează celula nervoasă”, spune Dan Bondoc în film. Câştigă, se bucură, dar şi remizează ori pierde o partidă de şah şi nu se fereşte să îşi exprime nemulţumirea. Bătrânul este prezentat fără vreun fel de artificiu. ”Nu l-a interesat foarte mult ce am făcut. El ne-a văzut ca pe nişte prieteni, asta e fermecător. Nu spunea aţi venit să filmaţi, se bucura când veneam şi că nu mai era nevoit să meargă cu metroul sau tramvaiul la turneu, pentru că îl duceam cu maşina. D-asta şi sporovăia şi vorbea despre toate lucrurile cu noi. Era un om foarte sincer. Mi-e cumva dor de sinceritatea lui, era molipsitoare”.
Turneele însemnau foarte mult pentru Bondoc. ”Bătrânii au chestia aia de a nu sta în casă, de a relaţiona, de a ieşi, iar turneul pe care l-am filmat i-a folosit mult. Avea o mare însemnătate pentru el. Era Ciocâltea, care fusese prietenul lui. Ciocâltea a fost omul care nu a reuşit să fie Bondoc niciodată. Reuşise în viaţă şi în şah. Eram curioşi cum se raportează la el, iar el se raporta mereu cu multă dragoste”, a mai povestit Mincan.
Familia lui Dan Bondoc, cu care şahistul nu era în relaţii prea bune, nu apare în film. ”El era separat de soţie şi l-am întrebat de ce. Ne-a dat un răspuns superb în felul lui: eram neglijent. Din asta n-am înţeles nimic. Nu se vizitau prea des. După ce am terminat filmările, toate bolile lui s-au accentuat şi s-a mutat cu soţia şi fiica. Nu s-a mai dat jos din pat vreo doi, trei ani. Vorbeam periodic la telefon”, a mai povestit Mihai Mincan.
Dan Bondoc nu a văzut filmul, chiar dacă producţia a intrat în circuitul festivalier în prima jumătate a acestui an. ”Nici nu cred că l-a interesat să-l vadă. I-am propus de mai multe ori, dar a refuzat”, a mai spus Mincan.
Din cele 15 ore de material brut, Dragoş Apetri a reuşit să taie cele 86 de minute abia după un an de la filmări. ”Au fost trei viziuni diferite şi numeroase variante de montaj. A fost destul de greu”, a spus el.
Ideea acestui proiect a pornit de la un articol scris de Mihai Voinea. Filmul a fost prezentat, anul trecut, la TIFF şi la Festivalul de film documentar Astra (Sibiu), iar anul acesta, la festivalul Anonimul.
Dan Vladimir Bondoc a făcut parte din generaţia celor mai mari şahişti români din perioada comunistă, alături de Victor Ciocâltea şi Florin Gheorghiu, iar în anii ’50 era considerat una dintre speranţele şahului românesc, după ce se clasase pe podium la campionatele naţionale. Înainte de 1989 a participat la câteva turnee internaţionale, dar n-a reuşit nicio performanţă notabilă şi a rămas un talent irosit.
Mihai Mincan, Cristian Delcea şi Mihai Voinea au semnat şi scenariul, Luchian Ciobanu s-a ocupat de imagine, montajul a fost realizat de Dragoş Apetri, sunetul de Vlad Voinescu şi Filip Mureşan. Producător este Radu Stancu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
