Rezultatele PISA nu reprezintă o surpriză pentru Coaliţia pentru Educaţie, dar reprezintă un nou semnal de alarmă privind diferenţele uriaşe dintre elevii din România. În emisiunea „Viitor pentru România”, de la Prima News, Simona David Crisbasanu, preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie, a vorbit despre cauzele acestor decalaje şi despre intervenţiile care ar putea schimba parcursul copiilor din comunităţile vulnerabile.
În opinia sa, serviciile integrate sunt încă într-un stadiu incipient în România. Organizaţiile neguvernamentale membre ale Coaliţiei intervin deja în comunităţi prin centre de zi, masă caldă, programe de tip „şcoală după şcoală” şi activităţi de dezvoltare personală. Experienţa acestor organizaţii arată că rezultatele apar după intervenţii susţinute pe termen mai lung, de trei până la cinci ani.
Decalajele cresc la gimnaziu şi se adâncesc la liceu
Unul dintre cele mai importante puncte subliniate de Simona David Crisbasanu este momentul în care diferenţele dintre copii încep să se accentueze.
Ea a atras atenţia că, în România, statutul socioeconomic al familiei are o influenţă foarte mare asupra rezultatelor şcolare, iar diferenţele se regăsesc în toate cele trei domenii evaluate prin PISA: citire, ştiinţe şi matematică. În cazul copiilor din mediul rural, situaţia poate fi şi mai dificilă, mai ales în şcolile în care există mai mulţi profesori suplinitori.
Crisbasanu a pus în discuţie şi rezultatele evaluării internaţionale TIMSS, care testează competenţele de matematică şi ştiinţe la clasele a IV-a şi a VIII-a. Mesajul transmis este unul important: dacă elevii români au rezultate relativ bune în ciclul primar, situaţia se schimbă în gimnaziu. Potrivit acesteia, decalajele cresc în această perioadă şi se adâncesc ulterior, la liceu.
De aici şi propunerea Coaliţiei pentru Educaţie: un plan de intervenţie concentrat pe gimnaziu, cu resurse suplimentare pentru şcolile şi comunităţile dezavantajate.
Predarea trebuie să fie mai relevantă pentru viaţa reală
Pentru Crisbasanu, problema nu este lipsa studiilor care să arate unde se află dificultăţile, ci capacitatea sistemului de a transforma aceste informaţii în intervenţii concrete.
Una dintre direcţiile propuse este ca predarea la gimnaziu să fie mai conectată la realitate şi să pună un accent mai mare pe interdisciplinaritate. Este, de altfel, abordarea pe care o regăsim şi în modul în care sunt evaluate competenţele prin PISA: nu doar acumularea de informaţii, ci capacitatea elevului de a utiliza ceea ce învaţă.
Şcoala trebuie să se apropie de familie
O altă soluţie prezentată de preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie vine din experienţa directă a organizaţiilor care lucrează în comunităţi vulnerabile: apropierea reală a şcolii de părinţi.
În aceste comunităţi, întâlnirile clasice cu părinţii, în care aceştia sunt chemaţi la şcoală pentru a discuta problemele copiilor, nu sunt întotdeauna eficiente. Crisbasanu a dat exemple de şcoli care organizează activităţi împreună cu părinţii, în special cu mamele, creând astfel relaţii de încredere între familie, profesori şi copii.
Un alt exemplu îl reprezintă programele „A doua şansă” pentru mame. Atunci când acestea au avut posibilitatea să-şi continue educaţia şi să obţină o calificare sau să-şi îmbunătăţească perspectivele personale, motivaţia lor s-a transmis şi asupra copiilor, pe care i-au susţinut mai mult să meargă la şcoală.
În viziunea Simonei David Crisbasanu, combaterea decalajelor nu poate fi redusă la ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Este nevoie de resurse pentru comunităţile dezavantajate, intervenţii timpurii, implicarea părinţilor şi servicii integrate. Iar aceste măsuri trebuie să fie suficient de constante şi de bine coordonate pentru a produce schimbări reale în parcursul educaţional al copiilor.
Medikatv.ro
