Pentru Marilena Vuiu, mutarea în Marea Britanie şi alegerea unei şcoli pentru fiica ei au însemnat începutul unei experienţe educaţionale care i-a schimbat perspectiva asupra învăţării. A descoperit un sistem diferit de tot ce cunoscuse în România — mai puţin teoretic, mai puţin ierarhic, dar mult mai ancorat în viaţa reală. De-a lungul anilor, şi-a văzut copilul crescând într-un mediu care pune accent pe autonomie, curiozitate şi încredere, iar ea, ca mamă, a învăţat să-şi susţină fiica într-un mod complet nou.
Un început diferit – şcoală de la patru ani, cu materii aplicate şi deschidere către lume
În Marea Britanie, copiii încep şcoala la 4 ani, iar în şcolile private, competiţia începe chiar mai devreme. „Încă de la vârsta de 3 ani se fac evaluări, iar copiii trebuie să ştie alfabetul, cifrele, formele geometrice, zilele săptămânii şi lunile anului etc. E un sistem solicitant încă de la început.”
Din primul an şcolar – numit Reception – copiii încep să citească, să facă operaţii matematice şi să înveţe noţiuni de ştiinţă. Dar materiile acoperă subiecte diverse, inclusiv artă, muzică şi religie – unde copiii învaţă despre toate religiile. „O materie nouă, despre care nu auzisem până să intre Dalia la şcoală, a fost Understanding the World (n.r. Să înţelegem lumea), unde cei mici învaţă lucruri utile în viaţa de zi cu zi – ce înseamnă o familie, care sunt tipurile de relaţii între oameni, care sunt diferitele culturi şi naţionalităţi, cum să treacă strada, ce sunt incendiile şi cum trebuie să reacţioneze în cazul acestora, cum să acorde primul ajutor, dar şi cum să se spele corect pe mâini.”
Încă din primii ani, copiii sunt îndrumaţi să caute singuri surse de documentare şi să găsească informaţiile de care au nevoie, ca mai apoi să prezinte, individual sau în echipă, rezultatul cercetărilor făcute. „Am simţit de la început cât de diferită era această abordare faţă de ce ştiam eu – mult mai practică, în care accentul se pune pe dezvoltarea capacităţii copilului de a înţelege şi procesa lumea pe cont propriu încă de la o vârstă fragedă. E important nu doar ca cei mici să aibă curajul de a pune întrebări, ci şi să deprindă abilităţile necesare pentru a căuta singuri răspunsuri legate de lucrurile care îi interesează.”
Clase mici, profesori dedicaţi şi o relaţie apropiată cu elevii
Clasele au sub 20 de copii, iar la fiecare grupă sunt doi profesori. „Dacă unii copii au nevoie de mai mult ajutor, unul dintre profesori se poate ocupa de ei, în timp ce ceilalţi continuă lecţia în ritm obişnuit. Copiii nu stau în bănci aliniate spre tablă, ci la mese rotunde, care le permit să interacţioneze mult mai uşor şi să lucreze în echipă.”
Fiecare copil este integrat şi într-o „casă” – un grup mixt, format din colegi de acelaşi an, dar clase diferite, şi profesori, care organizează împreună activităţi precum competiţii sportive, serate de dans sau karaoke. „La reuniunile casei, copiii au ocazia să se împrietenească şi cu alţi colegi din acelaşi an, chiar dacă nu sunt colegi de clasă. Tot datorită acestor contexte informale, relaţia elevilor cu profesorii ajunge să fie mult mai deschisă şi directă, iar cei mici învaţă că se pot sprijini pe adulţi de încredere chiar în interiorul şcolii”
Evaluare continuă şi personalizată – dar cu feedback limitat pentru părinţi
Evaluarea în sistemul britanic se face constant, prin teme, teste şi proiecte individuale sau de echipă. Cu toate acestea, scopul nu este realizarea unei ierarhii între copii, iar părinţii au acces limitat la rezultate. „Rezultatele sunt confidenţiale, notele nu se afişează, iar comparaţiile între elevi nu există. Părinţii au acces doar la notele propriului copil, dar fără a şti cum se poziţionează acesta faţă de colegii lui. De două ori pe an, primeşti un raport şi eşti invitat la o întâlnire de maxim 5 minute cu fiecare profesor, despre progresul copilului tău. De obicei, părinţii şi copiii nu discută rezultatele cu altcineva, aşa că modul în care copilul însuşi percepe situaţia la şcoală este cel mai important.”
Totuşi, multe dintre şcolile britanice au parcurs doar până la 7, 11 sau 13 ani, momente în care copiii trebuie să dea admitere într-o nouă instituţie. „Atât în sistemul de stat, cât şi în cel privat, examenele de admitere sunt foarte competitive, iar copiii se pregătesc intensiv pentru ele. Totuşi, faptul că feedback-ul din timpul anului este limitat nu îi ajută pe părinţi să înţeleagă din timp dacă copilul lor are lacune la anumite materii. De multe ori, examenele de admitere sunt primul moment în care atât părinţii, cât şi copiii se confruntă cu poziţia lor în ierarhia notelor.”
Adaptare la ritmul fiecăruia – fără etichete
Şcolile britanice lucrează diferenţiat, mai ales la materiile principale, unde clasele sunt împărţite pe niveluri. „Cei mai avansaţi parcurg materia mai repede şi primesc exerciţii suplimentare şi mai complexe, în timp ce ceilalţi acoperă doar materia obligatorie. În felul acesta, niciun copil nu e lăsat pe din-afară, iar profesorii lucrează pentru a le menţine interesul şi a se asigura că toţi elevii îşi însuşesc cunoştinţele esenţiale. An de an, alocarea pe grupe se reevaluează în funcţie de performanţele din anul anterior, astfel încât cei mici să se dezvolte în propriul ritm, dar şi să înveţe ce înseamnă competiţia sănătoasă – nu cu alţii, ci cu ei înşişi.”
Procese personalizate şi sprijin în descoperirea pasiunilor fiecărui copil
Pe lângă curriculumul obligatoriu, fiecare şcoală are propriile materiale şi procese, pe care elevii le folosesc în învăţare. „M-a uimit cât de complex învăţau copiii, încă din şcoala primară. La engleză, de exemplu, copiii foloseau deja un program special pentru scrierea de articole şi machetarea lor pentru print – cu aşezare în pagină, pe coloane, formatare etc. Astfel de activităţi stârnesc interesul copiilor şi fac tot procesul de învăţare să se simtă mult mai practic, mai aplicat.”
Şcolile oferă şi activităţi extracurriculare variate, care le oferă copiilor oportunitatea de a-şi descoperi şi urma interesele proprii. „Dalia a fost dintotdeauna pasionată de muzică, iar şcoala i-a oferit constant ocazia să îşi exploreze această pasiune – a făcut parte din corul şcolii, a participat la competiţii de muzică şi concerte. În plus, la orele de muzică, elevii sunt încurajaţi să lucreze împreună şi să prezinte, la finalul trimestrului, un program muzical realizat chiar de ei, iar Dalia s-a implicat mereu cu bucurie în această activitate.”
Copii curioşi, autonomi şi încrezători
Azi, Dalia are 13 ani şi tocmai a încheiat Year 8, iar Marilena e foarte mândră de modul în care a crescut fiica ei. „Cred că sistemul britanic, prin abordarea mult mai practică, axată pe interacţiune şi lucru în echipă, dar şi pe autonomie în învăţare, o ajută pe Dalia să se dezvolte pe mai multe planuri simultan, să gândească pe cont propriu, fără constrângeri şi să fie încrezătoare în forţele proprii. Desigur, ne-am implicat şi noi, părinţii, dar e foarte liniştitor să ştii că şcoala nu îi învaţă pe copii doar informaţii, ci îi şi ajută să se dezvolte ca oameni.”
Dacă ar fi să transmită un mesaj pentru părinţii din România, Marilena le-ar vorbi despre importanţa a ceea ce britanicii numesc soft skills. „Abilităţile de comunicare, lucrul în echipă, inteligenţa emoţională şi gândirea critică – acestea sunt cele mai importante în lumea de azi. Aşa că sprijiniţi-le pasiunile şi încurajaţi-i să caute răspunsuri, nu doar să le memoreze. Copiii înfloresc atunci când primesc sprijinul potrivit – şi nu vorbesc doar de rezultate, ci de felul în care ajung să aibă încredere în cine sunt şi în ce pot deveni.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
