Măsurile luate de Guvernul Bolojan sunt dureroase, dar au salvat România de la o situaţie critică, pentru că s-a recăpătat încrederea investitorilor, explică economistul Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, într-un interviu acordat News.ro. În cazul în care nu s-ar fi recurs la măsurile atât de nepopulare azi, România tot ar fi fost obligată să le ia mai târziu, dar în condiţii mult mai grave. Urmează încă 12 luni grele, cu inflaţie şi, posibil, chiar recesiune, după care lucrurile se vor ameliora rapid, mai estimează expertul.
Situaţia de acum a României e generată de politicile din ultimii ani, când guvernele succesive s-au împrumutat enorm. Dacă guvernul României ar fi o persoană fizică şi ar avea salariu de 4.000 de lei, ar trebui să se împrumute în fiecare lună încă 2.000 de lei, pentru a putea să supravieţuiască, din cauza datoriilor făcute de precedentele guverne.
Partea încurajatoare este, afirmă Cristian Popa, că dacă, după depăşirea acestor probleme, guvernul va adopta nişte politici sănătoase pro-business, atunci România îşi va relua rapid creşterea economică şi, în umătorii 10 ani, are şansa să înregistreze un salt enorm, care să ducă aproape la dublarea PIB-ului actual, până în preajma a 700 de miliarde de euro.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de economistul Cristian Popa, membru al CA al BNR:
„Dacă guvernul României ar fi o persoană fizică, atunci la un salariu de 4.000 lei ar trebui să împrumute 2.000: 1.000 ca să o cheltuie şi încă 1.000 ca să plătească ratele din spate. Nu e sustenabilă această evoluţie“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Cristian Popa, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu.
Cristian Popa: Bună ziua, mulţumesc şi eu pentru oportunitate.
Matei Udrea: Dialogul nostru are loc după o ieşire a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, care a pus pe masă unele lucruri privind economia şi finanţele României. Aş vrea să plec de la o serie de teme folosite şi de propaganda rusească în ce priveşte situaţia financiară a ţării. Voi încerca să le iau în ordinea importanţei. Există vreun pericol concret ca România să intre în incapacitate de plată anul acesta sau la anul?
Cristian Popa: În primul rând, mulţumesc pentru întrebare. Cum aţi spus şi dumneavoastră, recent a avut loc prezentarea raportului asupra inflaţiei de către guvernatorul BNR. În această prezentare, dânsul a spus că nu suntem într-o situaţie fără ieşire, însă consolidarea fiscală trebuie făcută. Trebuie făcută treptat şi trebuie să acceptăm ideea că nu există altă soluţie decât să livrăm această consolidare fiscală. În lipsa consolidării, cu siguranţă am fi avut o perspectivă mult deteriorată. Însă nu suntem acolo. Dacă măsurăm încrederea pe care pieţele o au faţă de România, observăm că pieţele au salutat perspectiva de reducere a deficitului bugetar. Deci nu pare că suntem nicidecum acolo. Nu avem o situaţie ideală – venim după ani foarte mulţi în care deficitul a fost exagerat de mare, iar România nu mai este o ţară puţin îndatorată, ne apropiem încet-încet de nivelul de 60% de datorie publică din PIB – însă nu suntem într-o situaţie fără ieşire. Există soluţii, eu personal sper să continue fluxul de soluţii, să vedem şi pachetele care adresează mai mult partea de cheltuieli decât partea de venituri. Dar nu aş folosi termeni atât de duri. Da, lucrurile pot fi administrate!
Matei Udrea: Domnule Popa, haideţi să le explicăm şi celor care ne citesc şi care nu sunt familiarizaţi cu aceşti termeni la ce se referă economiştii atunci când vorbesc despre consolidare fiscală. Concret, ce anume înseamnă consolidare fiscală?
Cristian Popa: Consolidare fiscală înseamnă că trebuie redus deficitul. Revin la cum a explicat domnul guvernator: în România suntem campioni la deficit bugetar, pe cale de consecinţă suntem campioni şi la inflaţie şi, automat, şi la dobândă. Deci trebuie acţionat la sursă – că aşa am început această serie –, cu deficitul bugetar, pentru a însănătoşi situaţia deficitului public. Eu am făcut următoarea analogie, pentru că îmi place să explic cât mai pe înţeles lucrurile: dacă guvernul României ar fi o persoană fizică, atunci la un salariu de 4.000 lei ar trebui să mai împrumute lunar încă 1.000 lei ca să finanţeze traiul de lună cu lună. Şi i-ar trebui încă 1.000 lei ca să plătească şi ratele la bancă. Mai exact, împrumuturile care ajung la scadenţă. E o aproximare ce vă spun, însă la 4.000 lei ar trebui să împrumute 2.000: 1.000 ca să o cheltuie şi încă 1.000 ca să plătească ratele din spate. Nu e foarte sustenabilă această evoluţie. Şi noi, ca persoane fizice, dacă am fi situaţia asta, nu cred că am putea să continuăm foarte mult timp. Deci la asta ne referim când vorbim de consolidare fiscală, la reducerea acestui dezechilibru. Anul trecut am avut un deficit de 9,3% din PIB, în condiţiile în care statul colectează 28-29, maximum 30% din PIB în România. Deci, mai mult de o treime dezechilibru între cât se încasează şi cât se cheltuieşte. Treaba asta merge pentru o perioadă, pentru că, la un moment dat, creşte nivelul datoriei publice atât de mult încât costul finanţării ei devine insuportabil de mare. De aceea trebuie adresată problema şi de aceea trebuie pusă pe o direcţie mai sănătoasă. Nu este o treabă uşoară să reduci cheltuielile, să reduci deficitul, însă nu avem de ales. Trebuie să reducem deficitul, pentru că dacă nu-l reducem noi, îl vom reduce tot noi, dar forţaţi de pieţe, pentru că la un moment dat pieţele ar fi putut să spună: „Nu sunteţi serioşi, nu vă mai împrumutăm!“. Nu suntem acolo tocmai pentru că s-au luat măsuri şi s-a creat credibilitate. Guvernul a creat o anumită credibilitate în ochii investitorilor că poate să reducă acest deficit.
„Avem în total trei şocuri. Avem liberalizarea preţului energiei, avem creşterea TVA, dar şi creşterea accizelor. Şi de aceea, timp de patru trimestre, vom avea o rată a inflaţiei mai mare. O rată a inflaţiei care va eroda veniturile nominale. Important e de spus că ea se va reduce rapid după cele patru trimestre, adică după ce depăşim aceste 12 luni“
Matei Udrea: Oamenii sunt nemulţumiţi, spun că ei deja resimt masiv această creştere a preţurilor, a taxelor, dar cu toate astea deficitul este în continuare mare. Guvernatorul a spus că nu se ştie dacă vom reuşi să ne încadrăm în 7% şi, pe bună dreptate, opinia publică este nervoasă, spune că, după toate aceste sacrificii, tot nu ajunge. Ce ar trebui să se întâmple ca să se atingă ţinta de deficit şi de ce nu e suficient ca să scadă, după ce au crescut preţurile la toate produsele?
Cristian Popa: Şi eu cred că este greu să atingem ţinta de 7% deficit anul acesta. O mare parte din explicaţie cred eu că vine din ceea ce numim efect statistic, şi anume că anul trecut au crescut o bună parte din cheltuielile publice, inclusiv pensii, inclusiv salarii ale salariaţilor din sectorul public, însă au crescut la un anumit punct din an, adică în septembrie. Ei bine, punctul de pensie crescut în septembrie înseamnă trei luni de cheltuială crescută anul trecut faţă de 12 luni de cheltuială crescută anul acesta. Deci avem acest efect statistic: deşi avem îngheţate şi pensiile, şi salariile în sectorul public, totuşi, an pe an, costul cu ele creşte. Şi, odată angajate, guvernul trebuie să le plătească. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, avem şi măsurile adoptate care creează anumite şocuri în ceea ce priveşte inflaţia. Noi (BNR – n. red.) am venit recent cu noua prognoză de inflaţie, unde timp de patru trimestre se vede într-adevăr o gâlmă. Avem două tipuri de şocuri mari, dar avem în total trei şocuri. Avem liberalizarea preţului energiei, avem creşterea TVA, dar şi creşterea accizelor. Şi de aceea, timp de patru trimestre, vom avea o rată a inflaţiei mai mare. O rată a inflaţiei care va eroda veniturile nominale. De la an la an vedem în continuare creşteri ale salariului mediu, ale veniturilor publice sau ale veniturilor nominale, însă în termeni reali acestea decelerează puternic pentru că există îngheţări în sectorul public, dar şi pentru că rata inflaţiei prognozată va fi în creştere timp de patru trimestre. Important e de spus că ea se va reduce rapid după cele patru trimestre, adică după ce depăşim aceste 12 luni de calcul al inflaţiei în care, într-adevăr, va depăşi, probabil, 9%. Inclusiv cifrele recente publicate de instituţii de statistică pentru luna iulie arată că cifra inflaţiei a fost mai ridicată decât prognoza noastră. Deci cifrele cu care a ieşit domnul guvernator s-ar putea, în realitate, să fie chiar puţin mai ridicate. Însă inflaţia revine aproape de ţinta BNR la orizontul un an plus. Deci, după primul an de prognoză, începând cu jumătatea anului viitor, inflaţia revine unde îi este locul. Nu avem soluţii, nu este în controlul Băncii Naţionale a României nici nivelul TVA, nici acciza, nici liberalizarea energiei şi de aceea a spus şi domnul guvernator că va fi greu să vorbim de reducerea dobânzii anul acesta. Însă sperăm să nu fie vorba nici de o creştere.
Matei Udrea: Domnule Popa, era posibil un alt scenariu prin care să se reducă deficitul? Şi aici mă refer la acest lucru pe care l-au spus de la bun început foarte mulţi oameni de bună-credinţă, preluat apoi şi de propaganda rusească, anume că ei aşteptau să se reducă din cheltuielile statului şi nu să fie crescute impozitele. S-a dat exemplul Argentinei, unde preşedintele Milei a tăiat masiv cheltuielile statului.
Cristian Popa: Eu sunt un economist liberal, un economist de dreapta şi desigur că susţin ideea de stat suplu, de stat mic, de bani mai mulţi în buzunarele oamenilor şi mai puţini în tezaurul statului. Însă, dacă ne uităm la episodul din ultimele luni şi la situaţia politică, la cât de instabilă a fost, pare că decizia a fost, de fapt, între două rele şi că a fost decis răul mai mic. Răul mai mare era să nu fie adresată problema, caz în care, probabil, ne-am fi finanţat cu mari dificultăţi. A fost ales acest rău mai mic. Care e mai mic, dar e, totuşi, rău. Desigur că eu, ca economist liberal, susţin şi sper să vedem şi reduceri de cheltuieli nu doar din principii etice şi morale, dar şi din logica simplă a faptului că acolo a apărut problema, când au fost crescute exagerat de mult şi de rapid cheltuielile. Şi atunci să adresăm problema nu de unde a plecat, ci din altă parte, cred că nu e tocmai ideal. Însă realitatea este că a fost de ales între două rele şi a fost ales răul cel mai mic. Sperăm să vedem şi eficienţă pe partea publică. Eu dau acest exemplu: în discuţiile cu cunoştinţele, eu aduc exemplul administratorului de bloc. Dacă administratorul de bloc mai creştea nişte salarii, mai făcea nişte angajări fără să informeze proprietarii, păi la următoarea şedinţă cred că ar fi fost tensiuni foarte mari pentru că ar fi trebuit să crească taxele către asociaţie. Ori, dacă nu au fost consultaţi, dacă pur şi simplu au fost crescute cheltuielile fără a fi sustenabilă şi finanţarea lor, atunci ar fi apărut probleme.
Matei Udrea: În iulie a fost un vârf de plată al datoriei pe care o are România de aproape 19 miliarde de lei. În octombrie e aşteptat un alt vârf de 20,6 miliarde, iar în noiembrie, de 18,8 miliarde. Noi plătim acum datoriile făcute de cine, mai exact? Cine şi când le-a făcut? Datoriile căror politicieni le plătim noi anul acesta şi anul viitor?
Cristian Popa: Ca idee, datoriile trebuiesc plătite. Mi-e greu mie să spun cine le-a făcut. Cert este că venim după o perioadă în care deficitul a fost mult prea mare şi că trebuie să adresăm problema. Vom avea, probabil, o perioadă de creştere economică mai mică, însă această consolidare fiscală este necesară. Vine cu anumite costuri şi pe partea de inflaţie şi am vorbit despre această cocoaşă din următoarele patru trimestre. Însă există şi părţi, să zic, ceva mai mai bune pentru inflaţie, mai rele din punctul de vedere al creşterii economice, şi anume cererea agregată, „gap“-ul din PIB, deci cât de încălzită merge economia. Acest „gap“ („diferenţă“ în engleză – n. red.) după 4, chiar 5 ani în care a fost pozitiv, deci economia mergea prea încălzită, pare că a devenit deja negativ şi se va adânci. Iar asta ne ajută la nivel fundamental în ceea ce priveşte inflaţia. Nu ne ajută, într-adevăr, în ceea ce priveşte activitatea economică.
„Anul trecut am avut un deficit de 9,3% din PIB cu o creştere economică de sub 1%. De ce acest lucru? Pentru că această stimulare fiscală s-a dus în consum, consumul s-a dus în importuri, deci s-a văzut în PIB-ul altor ţări, nu în PIB-ul României. Deci am creat cerere, dar nu şi ofertă. Noi am creat PIB în alte ţări“
Matei Udrea: Ce şanse daţi redresării economice în contextul actual? Realist vorbind, pe termen mediu, să zicem 2-3 ani, ce putem estima că se va întâmpla?
Cristian Popa: Realist, nu suntem în recesiune, însă există acest risc şi nu e deloc mic. Realist, motoarele creşterii ar putea să mai vină, în următorii 1-2 ani, în principal de la fondurile europene. Deci suntem dependenţi de absorbţia fondurilor europene pentru a putea finanţa investiţiile deja începute şi pentru a avea creştere economică bazată pe investiţii, pentru că se arată că consumul şi-a atins limitele. Gândiţi-vă că anul trecut am avut un deficit de 9,3% din PIB cu o creştere economică de sub 1% din PIB! Deci am stimulat economia cu 9% şi, totuşi, n-a crescut decât cu 0,8%. De ce acest lucru? Pentru că această stimulare fiscală, această poziţie relaxată a poziţiei fiscale s-a dus în consum, consumul s-a dus în importuri, deci s-a văzut în PIB-ul altor ţări, nu în PIB-ul României. Deci am creat cerere, dar nu şi ofertă. Cele două trebuiesc corelate pentru a nu crea dezechilibre. Noi am creat PIB în alte ţări şi asta merge, dar pentru o perioadă, pentru că se adună în datoria externă, se adună în datorie publică şi acestea trebuiesc plătite la moment dat. Deci, realist, ne aşteptăm la o creştere mică, foarte modestă, între 0 şi 1% sau chiar sub, probabil, pe la mijlocul intervalului. Nu putem garanta că nu pot să fie şi unul sau două trimestre de scădere, dar este o perioadă de sacrificiu, să-i spunem, de însănătoşire a pozei macroeconomice, de revenire la baze mai sustenabile.
Matei Udrea: Pe fondul acestor lucruri pe care le exprimaţi dumneavoastră şi care bineînţeles că generează nemulţumire este discursul care spune că nouă ni se cresc taxele, se fac concedieri şi restructurări pentru ca România să bage bani în armament, să ajute Ucraina şi Moldova şi să îi servească pe ”stăpânii” de la Uniunea Europeană. Afectează aceste investiţii în armament şi ajutorul dat Ucrainei şi Moldovei atât de tare situaţia financiară a României? Acestea sunt sursele pe unde se scurg banii?
Cristian Popa: Vă mulţumesc pentru întrebare, pentru că punctează cât de complicată e, de fapt, poza finanţelor publice nu doar în România, ci peste tot. Din păcate, ceea ce economiştii au denumit „dividendul păcii“ dispare. I se spune „dividendul păcii“ pentru că, atât timp cât aveam pace, puteam să cheltuim pe unt şi nu pe gloanţe. Puteam să cheltuim pe lucruri pe care le vedem, care ne bucură, puteam să consumăm şi nu să investim în armament. Îmi place citatul care spune că, dacă vrei pace, trebuie să te pregăteşti de război. Cam acolo suntem! Acest dividend a fost, dar a dispărut în ultimii ani. Cred că înarmarea este o realitate. E o realitate care costă şi va costa şi pentru care trebuie să găsim resurse. În 2014 (când Rusia a invadat prima oară Ucraina – n. red.) România acordat sub 1,5% din PIB către cheltuieli de apărare. Suntem acum undeva, la 2,3%, din câte ştiu eu, însă cel mai nou obiectiv aprobat de NATO este spre 5%. Deci este un efort important financiar, însă cred că este un efort justificat. Pentru a avea o creştere economică şi, până la urmă, bunăstare, trebuie să avem, desigur, şi inflaţie mică, stabilitate a preţurilor, dar şi pace! Nu cred că ne putem apăra cu lalele şi trandafiri, ci trebuie să ne câştigăm credibilitatea înarmându-ne. E o provocare mare pentru finanţele publice.
Matei Udrea: Spunea Mugur Isărescu în intervenţia sa că a fost o decizie politică să se renunţe la aderarea la euro. De ce s-a luat această decizie la momentul respectiv? Dumneavoastră credeţi că ar fi util pentru România să se facă acest efort, de a intra în zona euro? Această întrebare vine pe fondul informaţiei pe care deja o ştim toţi că Bulgaria, de la 1 ianuarie 2026, intră efectiv în zona euro.
Cristian Popa: Eu cred că pe subiectul de trecere la euro există un număr considerabil de argumente pro, dar există şi argumente contra. Cântărindu-le pe ambele, cred că argumentele pro cântăresc mai greu. Adică eu cred că este mai degrabă în beneficiul României să continue pe acest drum al aderării. Nu este un drum uşor. Ne-am angajat faţă de Comisia Europeană că vom reduce deficitul foarte mare de la care plecăm la 3% în 7 ani. Deci în aceşti 7 ani nu putem respecta criteriile de la Maastricht, însă cred că este mai degrabă în beneficiul României să treacă la euro chiar dacă va fi un proces îndelungat. Mi-ar fi greu să comentez care a fost logica deciziei la acel moment. Probabil s-a cedat dorinţelor pe termen scurt faţă de dorinţele pe termen lung. Este nevoie de multă disciplină fiscală. Aţi comparat cu Bulgaria. Bulgaria a avut deficite foarte mici, dacă nu chiar surplusuri. Ei au avut o disciplină fiscală mult mai ridicată decât noi şi au avut chiar Consiliu Monetar. Deci ei au fost forţaţi să nu crească deficitele, au fost forţaţi să nu se întindă mai mult decât le este plapuma. Noi n-am urmat această cale, de aceea nu suntem foarte aproape de momentul în care vom trece la euro. Însă cred că este un obiectiv pe care România ar trebui să-l aibă. E o discuţie amplă, putem putem vorbi într-un întreg interviu despre plusuri, dar sunt şi câteva minusuri, într-adevăr, în a adera la Uniunea Monetară. Însă cred că ar trebui, chiar dacă nu imediat, să avem acest obiectiv. Până atunci, în perioada imediat următoare, cum a spus şi domnul guvernator, este nevoie de stabilitate politică şi de un anumit grad de pace socială. Sunt esenţiale, am spus că pieţele ne-au oferit credibilitate, au apreciat programul fiscal bugetar, dobânzile din piaţă au scăzut, însă un episod de incertitudine politică probabil ar inversa aceste evoluţii pozitive. Pieţele nu se aşteaptă la o criză politică.
Matei Udrea: În acest context pe care l-aţi descris dumneavoastră, mai rămân realiste acele estimări făcute anii trecuţi, cum că economia României s-ar putea dubla la 700 de miliarde de euro în următorii 10 ani? Acum ea fiind puţin peste 350 de miliarde.
Cristian Popa: Ca idee, creşterea economică potenţială a României variază în jurul cifrei de 3%, poate 3,5% în vremurile bune, sub 3% în vremurile mai puţin bune. Cred că e puţin greu să dublezi economia cu o creştere de 3%, deşi cifra de 700 de miliarde este o cifră nominală, deci ar trebui să adăugăm şi inflaţia. Mie îmi place să spun că totul depinde de noi, depinde de politicile pe care le avem. Dacă am fi o ţară super pro-antreprenoriat, pro-economie privată, pro-investiţii… Mai e o zicală care îmi place: „Capitalul curge acolo unde e cel mai bine primit“. Dacă noi am face din România destinaţia cea mai bună a capitalului, atunci nu cred să fie imposibil să dublăm economia în 10 ani. Dar e nevoie să înţelegem că avem nevoie de investiţii străine directe, că avem nevoie de capital care să vină şi să dezvolte economia, că avem nevoie de investiţii, că avem nevoie de politici prietenoase cu mediul de afaceri, pentru că ei fac PIB-ul! Majoritatea covârşitoare din PIB se face în economia privată, nu se întâmplă în Piaţa Victoriei! Deci e nevoie de politici prietenoase cu investitorii. Desigur, depinde şi de ce se întâmplă la nivel mondial, să nu existe jocuri ample, dar nu cred că e imposibil. Cu o creştere economică potenţială a României de 3-3,5% si o rată a inflaţiei moderată, economia României se poate apropia de borna de 700 de miliarde de euro în următorii 10 ani, însă precondiţia este ca politicile economice să revină pe baze sustenabile şi să susţină politici prietenoase cu investitorii şi sectorul privat. Capitalul curge acolo unde este cel mai bine primit!
Matei Udrea: Am înţeles. Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat!
Cristian Popa: Mulţumesc şi eu, o zi bună!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
