În şcolile de business şi în manualele clasice de economie, suntem învăţaţi o dogmă simplă: Costul capitalului trebuie să fie cât mai mic. Eşti un CEO bun dacă te împrumuţi ieftin. Eşti un manager slab dacă te împrumuţi scump.
Dacă mergi la o conferinţă bancară, vei auzi doar despre ROBOR, EURIBOR şi marje de 1-2%. Totul pare o cursă pentru cel mai mic procent.
Dar realitatea antreprenoriatului românesc arată altfel. În viaţa reală, există situaţii critice în care un credit bancar cu dobândă de 9% pe an este "prea scump" pentru că vine prea târziu, iar un credit cu un cost mult mai ridicat devine "ieftin" pentru că îţi salvează afacerea sau îţi aduce un profit masiv imediat.
Să punem cărţile pe masă şi să demontăm mitul dobânzii ca unic criteriu de decizie. Să vorbim despre Viteză, Cost de Oportunitate şi de ce, uneori, "banii scumpi" sunt cea mai inteligentă mişcare pe care o poţi face.
Timpul înseamnă Bani (La propriu, nu metaforic)
Imaginează-ţi următorul scenariu: Eşti importator de materiale de construcţii. Este joi dimineaţa. Furnizorul tău principal din Germania te sună şi îţi spune: "Am un stoc de retur de la un mare retailer. Valorează 200.000 Euro. Dacă mi-i virezi până luni la prânz, ţi-l dau cu 100.000 Euro. 50% discount. Dacă nu, îl dau concurenţei."
Ai un potenţial de profit brut instantaneu de 100.000 Euro. Dar nu ai lichidităţile în cont azi.
Opţiunea A: Banca Tradiţională
Suni ofiţerul de cont. Eşti client vechi, ai bilanţuri bune. — "Sigur, domnule Director. Veniţi să semnăm cererea, aduceţi balanţa pe ultima lună, certificatul fiscal, şi trimitem la analiză. Dacă totul merge bine şi Comitetul de Risc se întruneşte marţi, în 2-3 săptămâni aveţi banii. Dobânda e super, doar 9% pe an!"
Rezultat: Profit ZERO. Ai pierdut deal-ul. Costul tău de oportunitate a fost de 100.000 Euro. Acel credit "ieftin" a fost inutil.
Opţiunea B: un IFN (Instituţia Financiară Nebancară)
Suni la un finanţator specializat în credite rapide pentru persoane juridice — "Trimiteţi extrasul de cont pe ultimele 3 luni şi o copie după CUI. Dacă totul e ok, mâine aveţi banii. Costul e 2% pe lună."
Mulţi ar sări în sus: "2% pe lună?! Asta înseamnă 24% pe an! E cămătărie!" Dar tu eşti CEO şi faci matematica antreprenorială:
- Iei 100.000 Euro.
- Cumperi marfa.
- O vinzi în 2 luni (rulaj rapid, că ai luat-o ieftin).
- Costul total al creditului pe 2 luni (aprox 6%) = 6.000 Euro.
- Profitul din marfă = 100.000 Euro (diferenţa de preţ) - 6.000 Euro (dobânda).
- Profit Net: 94.000 Euro.
În acest scenariu, creditul de la IFN a fost scump? Nu. A fost instrumentul care ţi-a generat 94.000 Euro. Creditul bancar, deşi ieftin pe hârtie, avea o valoare economică nulă pentru tine.
Acesta este Costul Vitezei. Când oportunitatea are termen de expirare, cine livrează banii primul câştigă, indiferent de dobândă.
Costul "Brainwidth": Cât valorează nervii tăi?
Un aspect rareori cuantificat în bilanţuri este atenţia şi energia managementului (Brainwidth). Procesul de creditare la o bancă comercială mare este, prin definiţie, birocratic. Necesită zeci de semnături, drumuri la bancă, explicaţii pentru fiecare virgulă din balanţă, reevaluări de garanţii.
Dacă tu, ca antreprenor sau CEO, petreci 40 de ore în următoarea lună adunând hârtii şi răspunzând la întrebările analistului de risc, cât costă acele 40 de ore? Dacă în timpul ăsta nu te ocupi de vânzări, de echipă sau de strategie, firma pierde bani.
IFN-urile, în schimb, sunt construite pe mentalitate antreprenorială. Multe dintre ele nici nu mai cer dosare fizice. Se conectează prin API la contul tău (cu acordul tău), văd încasările şi îţi fac oferta. Dacă plăteşti o dobândă mai mare, dar rezolvi problema în 2 ore online în loc de 3 săptămâni de coşmar administrativ, ai plătit, de fapt, o taxă de confort şi eficienţă. Pentru unii antreprenori, timpul câştigat este mai valoros decât diferenţa de bani.
Strategia “Punte”
O confuzie majoră este ideea că trebuie să stai cu un credit de la IFN pe 5 ani. Greşit. Creditul rapid, cu costuri mai ridicate, este un instrument tactic, nu strategic pe termen lung. Este o punte.
Să zicem că ai câştigat un proiect pe fonduri europene. Trebuie să faci plăţile acum, iar banii de la stat vin la decontare, peste 6 luni. Banca întârzie cu aprobarea creditului punte. Dacă nu plăteşti furnizorii acum, pierzi proiectul. Iei un credit rapid de la un IFN, plăteşti furnizorii, implementezi proiectul. Peste 3 luni, când banca îţi aprobă în sfârşit linia de credit ieftină, refinanţezi creditul de la IFN. Ai plătit o dobândă mare doar 3 luni. A fost preţul pe care l-ai plătit ca să ţii proiectul în viaţă.
Acesta este mindset-ul corect: Foloseşte banii scumpi pe termen scurt pentru a debloca profituri pe termen lung.
Rigiditate vs. Flexibilitate: Când banca spune "NU" din principiu
Băncile funcţionează pe algoritmi şi norme stricte (Normele BNR şi interne). Există "cutiuţe". Dacă nu intri în cutiuţă, eşti respins, indiferent cât de bună e afacerea.
Exemple unde banca spune NU, dar un IFN spune DA:
- Datorii la stat: Ai o mică datorie la ANAF (poate o poprire din greşeală sau o eşalonare). Pentru unele bănci, eşti "nefinanţabil" instant. Un IFN se uită la business: "Ok, ai o datorie, dar ai contracte semnate. Îţi dăm banii, îţi plăteşti datoria la stat, îţi deblochezi conturile şi mergem mai departe."
- Profit mic, Cash-flow mare: Ai reinvestit tot profitul sau ai avut amortizări mari, aşa că pe hârtie profitul e minim. Banca se uită la bilanţ şi zice nu. IFN-ul se uită la contul curent şi vede că încasezi zilnic.
- Domenii "Blacklisted": Horeca în pandemie, Construcţiile în criză, Transporturile când creşte preţul motorinei. Băncile pot bloca creditarea pe industrii întregi. IFN-urile analizează punctual: "Firma asta merge, chiar dacă sectorul e în criză."
În aceste cazuri, un credit cu dobândă mai mare este infinit mai bun decât... niciun credit.
Riscul Reputaţional: Cât costă cuvântul tău?
Uneori, nevoia de bani este defensivă. Ai promis că plăteşti un furnizor strategic vineri. Nu ai încasat de la clienţi. Dacă nu îl plăteşti, îţi blochează livrările viitoare sau îţi strică reputaţia în piaţă. Vestea că "X nu are bani" circulă repede. Dacă furnizorii încep să îţi ceară "banii jos" la următoarea comandă, cash-flow-ul tău colapsează.
Un credit rapid accesat în 24 de ore, chiar şi cu un cost mai mare, este o poliţă de asigurare pentru reputaţia ta. Îţi onorezi promisiunea, lanţul logistic merge uns, iar furnizorii au încredere în tine. Dobânda plătită este un cost mic pentru a menţine încrederea partenerilor.
Concluzie: Banii sunt o Marfă. Cumpără ce ai nevoie.
Trebuie să încetăm să tratăm creditul în mod emoţional. Creditul este o marfă, la fel ca motorina sau oţelul.
- Dacă poţi să aştepţi şi să planifici, cumpără "marfa" ieftină de la bancă. E decizia corectă pentru investiţii pe 5-10 ani.
- Dacă ai nevoie de marfă acum pentru a nu opri producţia sau pentru a prinde o ocazie unică, cumpără "marfa" premium de la IFN. E mai scumpă, dar e livrată instant.
Un credit este "ieftin" sau "scump" doar în raport cu profitul pe care îl generează sau pierderea pe care o evită.
În 2025, CEO-ul performant nu este cel care fuge de dobânzi, ci cel care ştie să jongleze cu sursele de finanţare – bancare şi nebancare – pentru a avea mereu combustibil în rezervor. Viteza de execuţie a devenit noua monedă forte, iar uneori, preţul vitezei merită plătit până la ultimul leu.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
