Un dulap care a rămas sigilat timp de aproape 2.000 de ani în Pompei a oferit o imagine intimă a vieţii unui locuitor înainte ca Muntele Vezuviu să distrugă vechiul oraş roman, de la ustensile de machiaj şi parfumuri până la monede, oale de gătit şi amulete din copilărie, potrivit Reuters.
Oraşul Pompei, odinioară înfloritor, situat în apropierea oraşului Napoli, a fost îngropat de o erupţie vulcanică în anul 79 d.Hr., conservând clădiri, obiecte şi graffiti sub metri de cenuşă.
Arheologii au reconstituit bucăţi din dulapul de lemn pe baza urmelor descoperite într-o casă de pe Via dell'Abbondanza, una dintre cele mai aglomerate străzi din Pompeiul antic, se arată într-un comunicat al sitului.
„Nu putem reconstitui cu certitudine identitatea celor care au locuit în această casă, dar aceste fragmente ne apropie de viaţa lor de zi cu zi”, a declarat Gabriel Zuchtriegel, directorul sitului arheologic.
Printre obiectele găsite în interior se afla un colier alcătuit din cel puţin 24 de obiecte minuscule realizate din os, pastă de sticlă, ceramică şi cristal de rocă, printre care se numărau reprezentări ale zeilor Bes şi Mercur, precum şi mâini şi picioare în miniatură, conuri de pin şi ciorchini de struguri.
Astfel de coliere, cunoscute sub numele de „crepundia”, erau oferite în mod tradiţional copiilor romani atât ca amulete protectoare, cât şi ca zornăitoare, ale căror sunete îi ajutau pe adulţi să-i urmărească.
Uneori erau păstrate până la vârsta adultă ca amintiri din copilărie, oferind o legătură deosebit de personală cu locuitorul necunoscut al casei.
Alte descoperiri atestă o istorie mai prozaică a vieţii de zi cu zi.
Au fost găsite pensete, o sticluţă pentru parfum sau unguent şi un arzător de tămâie, alături de vase din bronz, sticlă şi ceramică, precum şi oale de gătit. Greutăţile de plumb dintr-o cutie de lemn sugerează că cineva din acea casă se ocupa cu comerţul. Un mic recipient împletit conţinea 38 de monede de bronz.
Faptul că atât banii, cât şi obiectele cu o aparentă valoare sentimentală au fost lăsate în urmă sugerează că proprietarii nu au avut timp să le recupereze după erupţia Vezuviului.
„Pompei nu este doar un loc al marilor opere de artă. Este, de asemenea, un loc în care cele mai obişnuite obiecte redau dimensiunea umană a trecutului”, a afirmat Zuchtriegel.
„Valoarea acestei descoperiri constă în posibilitatea de a interpreta împreună diferitele urme ale unei vieţi: obiceiurile personale, munca şi amintirile”.
Casa, situată într-o zonă centrală a oraşului Pompei, este asociată provizoriu cu un bărbat pe nume Cornelius Maximus, datorită inscripţiilor descoperite acolo. Faţada acesteia a fost dezgropată pentru prima dată în 1912, însă abia acum arheologii au cercetat unele dintre încăperile din spatele acesteia, în cadrul unui proiect mai amplu de restaurare.
Săpăturile au furnizat, de asemenea, dovezi că unele probleme ale vieţii urbane s-au schimbat extrem de puţin în două milenii, arheologii descoperind scheletele fragmentate a doi şoareci tineri în interiorul unei amfore păstrate pe o platformă de depozitare înălţată.
Medikatv.ro
