Preşedintele Israelului l-a ales sâmbătă pe Gadi Eisenkot, cel mai puternic rival al prim-ministrului Benjamin Netanyahu, pentru a încerca să formeze un nou guvern în urma unor alegeri care au dus la un impas şi care nu au oferit niciunuia dintre cei doi o cale clară către putere, relatează Reuters.
Netanyahu, cel mai longeviv lider al Israelului, se luptă să-şi păstreze funcţia după ce coaliţia sa naţionalistă şi-a pierdut majoritatea în urma alegerilor din 27 octombrie, dar a rămas totuşi cel mai mare bloc din parlament.
Eisenkot, un fost lider militar, a refuzat să se alieze cu partidele arabe, cu sprijinul cărora ar fi obţinut o majoritate de locuri în parlament. Însă liderii arabi, indignaţi de ceea ce ei consideră a fi politicile rasiste ale lui Netanyahu şi ale aliaţilor săi de extremă dreaptă, l-au desemnat totuşi pe Eisenkot să încerce să formeze primul un guvern — acordându-i cel mai mare număr de susţineri.
„Preşedintele Herzog l-a invitat pe Gadi Eisenkot la Reşedinţa Prezidenţială, unde mâine i se va încredinţa sarcina de a forma guvernul”, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedintelui Isaac Herzog, al cărui rol, în mare parte ceremonial, implică desemnarea unui candidat pentru formarea unei coaliţii după alegeri.
EISENKOT SE CONFRUNTĂ CU O MISIUNE DIFICILĂ DE FORMARE A GUVERNULUI
Se preconizează că numirea lui Eisenkot va fi urmată de săptămâni de negocieri îndelungate. Acesta are la dispoziţie 28 de zile pentru a încerca să formeze un guvern, cu o posibilă prelungire de 14 zile.
Căile sale potenţiale către putere includ încercarea de a forma un guvern minoritar cu sprijin arab din exterior; formarea unei coaliţii cu partidele ultraortodoxe pe care el şi aliaţii săi le-au evitat în trecut sau formarea unui guvern de unitate cu Netanyahu. Analiştii spun că este puţin probabil ca toate cele trei opţiuni să se concretizeze.
Dacă Eisenkot eşuează, un alt candidat poate încerca să formeze un guvern, iar dacă şi acel candidat eşuează, parlamentul poate nominaliza pe altcineva. Procesul are un termen limită de aproximativ 100 de zile. Dacă nimeni nu reuşeşte, se organizează alte alegeri.
Likud a obţinut cel mai mare număr de locuri dintre toate partidele, respectiv 27, în Knessetul care numără 120 de locuri, însă coaliţia mai largă, religio-naţionalistă, a lui Netanyahu a obţinut în total doar 53 de locuri, sub pragul majorităţii de 61 de locuri.
Partidul Yashar al lui Eisenkot s-a impus ca al doilea partid ca mărime, cu 21 de locuri, în timp ce coaliţia sa, alcătuită din patru partide conduse de evrei, de la centru-stânga până la dreapta, a obţinut doar 48 de locuri. Două partide care reprezintă minoritatea arabă din Israel au obţinut un număr fără precedent de 19 locuri.
EISENKOT CRITICĂ VIOLENŢA COLONIŞTILOR
Fiul unor imigranţi marocani, Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, ar fi primul prim-ministru al ţării provenind din comunitatea mizrahi din Israel, formată din evrei ale căror rădăcini se află în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
Rezervat şi reticent faţă de mass-media, Eisenkot a intrat în politică abia în 2022. A făcut parte pentru scurt timp din cabinetul de război al lui Netanyahu, în urma atacului Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, înainte de a se întoarce în opoziţie.
Din opoziţie, el l-a criticat public pe Netanyahu pentru leadershipul său, inclusiv pentru gestionarea campaniei militare din Gaza, şi a jurat că nu va face parte din guvern alături de el.
Imaginea publică a lui Eisenkot este strâns legată şi de preţul personal pe care familia sa l-a plătit începând din 2023: un fiu şi doi nepoţi au fost ucişi în luptele din Gaza.
Eisenkot şi-a evidenţiat realizările în domeniul securităţii pe parcursul campaniei electorale, invocând „doctrina Dahiyeh” a sa, care prevede răspunsul la atacuri cu forţă disproporţionată, pe care a pus-o în aplicare în calitate de comandant în timpul războiului din 2006 dintre Israel şi Hezbollah, susţinut de Iran, în Liban.
Eisenkot a criticat actele de violenţă comise de colonişti împotriva palestinienilor, care au crescut semnificativ începând cu 2023, agravând tensiunile în relaţiile Israelului cu statele occidentale, şi se opune partenerilor de coaliţie de extremă dreapta ai lui Netanyahu, Itamar Ben-Gvir şi Bezalel Smotrich, care au fost amândoi sancţionaţi de unele ţări occidentale pentru incitarea la violenţă împotriva palestinienilor.



























