"Cartea aceasta nu are un conţinut de ură, nu este un manifest în favoarea urii, ci un manifest în favoarea bunătăţii", a mărturisit Horia-Roman Patapievici, sâmbătă, la evenimentul de lansare a volumului "Anii urii" care a avut loc la standul editurii Humanitas de la la Bookfest. "Este mărturia pe care eu personal, implicat foarte mult la acea vreme, vreau să o aduc din perspectiva istoriei. Aceste articole să fie vocea care nu mi-a fost auzită atunci", a adăugat scriitorul.
“Această carte este împletită din două fire, unul al analizei raţionale şi al lucidităţii teoretice şi un fir care este al emotivităţii şi al mărturiei personale”. Autorul a argumentat:
Mărturia personală, căci “e mereu cea mai importantă”: “Stupoarea pe care am resimţit-o, eu nefiind un om al urii, atunci când am fost confruntat personal cu valul de ură care nu venea de la oameni cu care interacţionasem, ci de la cei cu care nu-i cunoşteam, şi care mă confecţionaseră, unii care aveau antisemitism latent, ca evreu, ca jidan împuţit... Ultimele mele contribuţii la Evenimentul zilei au avut următoarea particularitate: când apăreau pe internet, păreau să fie semnate nu de Horia-Roman Patapievici, pentru că aşa apăreau în layout-ul electronic, ci de prima postare. Era un comentator care voia să fie primul, miercuri seara când puneam articolul pe internet, voia să aibă el primul comentariu şi ăsta era din două cuvinte “Mori, jidane!”. Şi apărea că eu mă semnez cu “Mori, jidane!”. E ceva incredibil".
“Acest contact cu ura nemijlocită şi absurdă, fără nicio legătură cu faptele, m-a afectat profund”, s-a confesat scriitorul.
“Admit că cineva ar putea sări din rândul dumnevoastră şi să strige: Tu, vorbeşti, băi, băsistule, porcule, ce-ai făcut? Şi să urmeze: ce-am făcut la ICR, ce-am făcut cu Mihai Eminescu, ce-am făcut cu… La rigoare, toate sunt minciuni pure. Esenţa urii este în fond nu un adevăr revendicat mai tare, ci este o minciună impusă cu neruşinare. Ura nu are niciodată o justficare când este vorba de acest tip de agregare emoţională socială. Există o ură care se poate naşte din concretul vieţii: de exemplu, copilul tău de 10 ani a fost violat, atunci există un filon al urii pe care îl pot înţelege. Violul, crima pot naşte ura”, a exemplificat el.
Patapievici a îndemnat publicul să judece prin lectură dacă “este mai rău decât Adrian Păunescu” aşa cum l-a caracterizat “un conducător de revistă”.
“Un conducător de revistă a spus că Patapievici este mai rău decât Adrian Păunescu. Pentru că, spre deosebire de Păunescu, care îl mai critica pe conducător, el mănâncă rahat, săptămână de săptămână, îi aduce ode lui Traian Băsescu în Evenimentul zilei. Adunând aceste articole, invit pe orice cititor, de bună sau rea credinţă, Mă adresez celor care sunt de rea credinţă şi dacă ceea ce am produs în aceşti ani în care am fost un analist politic, poate fi caracterizat în deplină onestitate ca fiind ode aduse lui Traian Băsescu. Dimpotrivă. Ceea ce rămâne din aceste articole este, pur şi simplu, luciditate”, a spus autorul.
“Noi am pierdut prin ură enorm, mult mai mult decât oricine ar fi putut câştiga punctual”.
Cum ne raportăm la epoca "Anii urii"
“Motivele pentru care Traian Băsescu a condamnat comunismul, de pildă, s-a spus împotriva lui că nu dădea doi bani pe asta, că a fost un golan care în mod conjectural a făcut cutare şi cutare... Cum ne raportăm la asta? În spaţiul public, ceea ce contează sunt faptele pe care un actor politic le produce. Motivaţia lui poate fi judecată de biografi şi de istorici”, a spus Patapievici.
În cartea “Anii urii”, Horia-Roman Patapievici a adunat articolele publicate în Evenimentul zilei între 2006 şi 2010, când şeful statului de atunci, Traian Băsescu, a condamnat regimul comunist din România.
“A crezut sau nu Traian Băsescu în condamnarea comunismului? Răspunsul este: A făcut-o!”, a afirmat autorul la Bookfest.
“Faptul, orbitor îmi vine să spun, este că România este singurul stat post-comunist în care comunismul a fost condamnat ca regim ilegitim şi criminal. Indiferent de consecinţele acestor fapte, pe răbojul onoarei naţiunilor în secolul XXI, în prima parte, stă faptul că România a condamnat aberaţia comunistă cu termeni care sunt, din punct de vedere al lucidităţii, perfecţi”, a subliniat Horia-Roman Patapievici.
El a continuat: “Argumentul care explică agresivitatea uluitoare a lui Liviu Dragnea, în momentul în care au câştigat alegerile în 2016, când alianţa PSD-ALDE nu făcea decât să readucă în actualitate agenda USL, care se dizolvase, arată că, pentru a citi correct evenimentele, nu persoanele sunt importante, ci aceste alianţe din culise”.
Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, a caracterizat cartea “Anii urii”: „Exerciţiul de luciditate pe care îl propune „Anii urii” este un exerciţiu de terapie morală şi intelecturală. Se cuvine să fii la înălţimea istoriei pe care ai trăit-o, aceasta este miza supremă a acestei cărţi”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
