Cel mai recent serial al creatorului „Peaky Blinders”, Steven Knight, spune povestea palpitantă a dinastiei Guinness, creatoare a berii cu acelaşi nume, şi a fost conceput de Ivana Lowell, descendentă a familiei Guinness, care dezvăluie rivalităţile, scandalurile, secretele şi tragediile strămoşilor săi.
Ivana Lowell se afla în Irlanda pentru o reuniune de familie la Castletown, conacul palladian restaurat de vărul ei Desmond Guinness în comitatul Kildare, când a avut o revelaţie. Ea şi ceilalţi urmăreau, fără prea mult interes, un episod din „Downton Abbey” la televizor. Văzând cum personajele fictive Crawley îşi spuneau replici politicoase una alteia la masa de cină, Lowell a realizat ceva. „Istoria familiei noastre era mult mai picantă şi mai interesantă decât asta - şi în plus, era totul adevărat”, povesteşte ea pentru BBC din sufrageria sa din East Hampton.
Când s-a întors acasă, în Long Island, New York, a început să scrie un scenariu de televiziune de 20 de pagini, o poveste dramatică despre triumfurile şi greutăţile clanului ei, descendenţii lui Arthur Guinness (născut în 1725), care a fabricat pentru prima dată faimoasa bere irlandeză stout, care se vinde acum în peste 10 milioane de pahare pe zi în întreaga lume.
După zece ani, conceptul Ivanei Lowell a fost adus la viaţă de renumitul scenarist şi regizor de televiziune Steven Knight, cunoscut mai ales pentru serialul „Peaky Blinders”.
Cele opt episoade ale serialului „House of Guinness” sunt disponibile pe Netflix, cu o menţiune specială în genericul serialului: „Bazat pe o idee de Ivana Lowell”.
Lowell, a cărei mamă este scriitoarea Lady Caroline Blackwood, iar bunica, Maureen, marchiza de Dufferin şi Ava, a fost una dintre cele trei „fete de aur Guinness”, binecunoscute în înalta societate britanică din anii 1920 - recunoaşte că povestea epică nu a fost una uşor de spus. Ea se întinde pe şase generaţii şi implică un succes comercial remarcabil, o bogată moştenire filantropică, intrigi politice, precum şi numeroase rivalităţi familiale, scandaluri, secrete şi tragedii.
Ea şi-a început scrierea abordând povestea mitică a originii berii Guinness dark stout, ca fiind o ardere accidentală a hameiului. În realitate, fondatorul Arthur a ajuns probabil în mod deliberat la formula sa câştigătoare de stout, lăsând berea de malţ mai închisă la culoare să se maturizeze în butoaie de lemn, intensificându-i aroma.
Pentru serialul TV, Knight a ales din povestea lui Lowell un punct de plecare ulterior: moartea lui Benjamin Guinness, nepotul fondatorului, care a murit în 1868, lăsând în urmă patru copii. El transformase fabrica de bere înfiinţată de Arthur la St James Gate în Dublin într-una dintre cele mai mari din lume, iar familia Guinness se număra printre cei mai bogaţi cetăţeni ai Irlandei.
Intriga va aminti unor spectatori de serialul „Succession”, succesul HBO inspirat vag din relaţia magnatului media Rupert Murdoch cu cei patru copii mai mari ai săi. La fel ca în acea poveste, descendenţii bogaţi se luptă între ei, dar în „House of Guinness” moştenitorii trebuie să facă faţă dorinţelor postume ale patriarhului lor, plus condiţiile din Irlanda secolului al XIX-lea - o mişcare vocală şi tumult politic alimentată de dominaţia elitei protestante prospere, din care făcea parte familia, asupra majorităţii catolice sărace.
„Erau cu toţii atât de tineri, iar tatăl lor le-a lăsat atât o responsabilitate uriaşă, cât şi o moştenire uriaşă”, spune Lowell despre cele patru personaje principale. „Fiecare a fost nevoit să-şi găsească propria cale”. Fiind femeie, Anne, singura fiică, a moştenit doar o sumă simbolică, dar s-a angajat să folosească fondurile familiei pentru a îmbunătăţi viaţa săracilor şi a bolnavilor din Dublin şi din alte părţi ale Irlandei. Fiului Benjamin i s-a refuzat, de asemenea, o avere considerabilă, fiind considerat de către Benjamin senior un beţiv, prea slab pentru a conduce familia.
Fiul cel mare, Arthur, se aştepta ca rolul să îi fie atribuit lui şi că va avea mână liberă în ceea ce priveşte controlul asupra fabricii de bere, dar la citirea testamentului tatălui său a aflat că va fi obligat să împartă proprietatea cu fratele său inteligent, dar sever, Edward. Parteneriatul complicat dintre aceşti doi fraţi - opuşi, uniţi şi adesea nemulţumiţi unul de celălalt - constituie nucleul dramatic al filmului „House of Guinness”.
La fel cum Steven Knight a fost inspirat să realizeze „Peaky Blinders” de poveştile părinţilor săi despre copilăria lor în Birminghamul dominat de bande, Knight a descoperit sursa creativă necesară pentru a realiza „House of Guinness” după ce a vorbit cu Lowell. „Ivana este o mină absolută de informaţii şi poveşti nespuse despre familie, care datează de ani de zile”, spune el în notele de presă ale serialului. „Întâlnirea cu ea a fost cea mai bună cercetare imaginabilă, pentru că nu ai obţinut doar poveştile, ci şi încrederea familiei, spiritul şi puţină nebunie... Am fost captivat”.
„House of Guinness” prezintă povestea unei familii implicate în comerţ - de succes, da, dar hotărâtă să folosească orice mijloace necesare pentru a-şi extinde întreprinderea şi a exploata o forţă de muncă numeroasă.
Mare parte din acţiune se desfăşoară în Irlanda (docurile din Liverpool servind drept decor pentru fabrica de bere St James Gate), cu câteva scene în New York, unde un văr al familiei Guinness este trimis pentru a urmări extinderea internaţională. Fenienii, revoluţionarii irlandezi hotărâţi să lupte cu arme pentru eliberarea Irlandei de sub dominaţia britanică, sunt văzuţi atacând interesele Guinness, aşa cum au făcut şi în viaţa reală, deşi compania era cunoscută pentru tratamentul bun al muncitorilor, oferindu-le salarii peste medie şi pensii pentru limită de vârstă. Edward Guinness, care mai târziu a devenit conte de Iveagh, a remarcat odată: „Nu poţi face bani de pe urma oamenilor dacă nu eşti dispus să laşi oamenii să facă bani de pe urma ta”.
Acţiunea se desfăşoară în incinta murdară a fabricii de bere gigantice, în sălile de bal şi conacele din Dublin, precum şi în zona rurală irlandeză depopulată, unde, la două decenii după foamete, oricine nu a „plecat deja la Boston”, după cum relatează unul dintre personaje, trăieşte într-o colibă cu acoperiş de paie.
Dragostea pentru Irlanda şi irlandezi face parte din moştenirea familiei privilegiate, dar povestea lui Lowell se concentrează pe modul în care aceştia au mers pe sârmă într-un moment tensionat al istoriei şi au conspirat pentru a prospera atât din punct de vedere comercial, cât şi personal. Ea explică pentru BBC: „Cum să găseşti tonul potrivit? Nu voiam ca ei să fie răufăcători, dar orice om de afaceri trebuie să fie nemilos, mai ales în acele vremuri”.
O decizie cheie, una care a oferit „conflictul şi pasiunea care fac o poveste interesantă”, a adăugat ea, a fost inventarea unui personaj, şeful de fabrică de bere, Sean Rafferty. Interpretat de James Norton cu un fler răutăcios şi sexy, Rafferty acţionează ca un administrator nemilos al problemelor familiei, care, în ciuda vicleniei şi loialităţii sale faţă de familia Guinness (în special faţă de femei), nu are voie să uite niciodată că este servitorul lor, nu egalul lor.
Crescând în familia Guinness
Deşi Lowell, acum în vârstă de 58 de ani, nu a urmat niciun curs de scriere de ficţiune sau pentru televiziune, ea consideră că perioada lungă petrecută în copilărie în conacele izolate şi slab încălzite din Irlanda şi Anglia, fără televizor, s-a dovedit a fi valoroasă. „Povestile erau modul nostru de a ne distra”, îşi aminteşte ea. A crescut alături de două surori mai mari, Natalya şi Evgenia Citkowitz, şi un frate mai mic, Sheridan Lowell. Ea i-a observat pe mama şi tatăl ei vitreg, poetul american Robert Lowell, dedicându-se scrisului. Nu că acest lucru i s-ar fi părut foarte atrăgător pe atunci: „Mi se părea plictisitor să fii izolat în propria lume tot timpul”.
Viaţa timpurie a lui Lowell a fost marcată de pierderi - tatăl ei vitreg, Robert, a suferit un atac de cord fatal, iar sora ei Natalya a murit la vârsta de 18 ani din cauza unei supradoze de heroină. Lady Caroline, o mamă alcoolică şi adesea neatentă, a neglijat să-i spună lui Lowell adevărul despre originea ei. Lowell a presupus că tatăl ei era al doilea soţ al mamei sale, compozitorul Israel Citkowitz, până când un prieten, la o zi după moartea Lady Caroline în 1996, a pus la îndoială acest lucru.
Lowell a aflat că mama ei îi făcuse pe doi bărbaţi să creadă că ar putea fi tatăl ei: Robert Silvers, redactorul de lungă durată al New York Review of Books, cu care Lowell avea o relaţie afectuoasă, şi Ivan Moffat, producător de film şi scenarist, faţă de care nu nutrea sentimente la fel de calde. Un test ADN a confirmat în cele din urmă că era fiica lui Moffat. Lowell a descris această odisee a descoperirii în memoriile sale, uneori cutremurătoare, intitulate „Why Not Say What Happened”. Pentru a coincide cu lansarea filmului „House of Guinness”, memoriile, publicate iniţial în 2010, vor fi reeditate în această toamnă de Vintage în SUA şi de Bloomsbury în Marea Britanie.
În opinia ei, scrisul nu este mai uşor pentru cei care au părinţi literaţi decât pentru cei care nu au. „Când am citit toate lucrările mamei mele, în sfârşit, ca adult, am văzut că era bună. Şi am citit „Giant” - scenariul din 1956 co-scris de Moffat - „şi este bun. Inevitabil, a existat o oarecare teamă”, recunoaşte ea.
Faptul că Knight a văzut ceva în povestea pe care ea a conceput-o a fost o mare bucurie pentru ea, iar serialul de televiziune rezultat nu este în niciun caz un serial de epocă în stilul „Downton Abbey” - este o producţie zgomotoasă, cu ritm rapid, plină de întâmplări nefaste şi care, în multe privinţe, seamănă cu „Peaky Blinders”.
Lowell laudă abilitatea lui Knight de a jongla cu intriga politică şi povestea celor doi fraţi, interpretaţi de Anthony Boyle în rolul lui Arthur şi Louis Partridge în rolul lui Edward. „Iar replicile pe care le-a dat lui Arthur sunt geniale”, adaugă ea.
Toate acestea sunt o uşurare pentru Lowell, care se temea doar să nu-şi dezamăgească numeroasa familie de veri Guinness - printre care se numără Daphne Guinness, designer de modă şi actriţă, şi scriitorul Ned Iveagh, al patrulea conte de Iveagh. Ea era sigură că nu le va deranja difuzarea secretelor murdare ale familiei: „Nu suntem aroganţi în privinţa reputaţiei noastre, avem un simţ al umorului foarte dezvoltat în ceea ce ne priveşte”, a spus ea. Dar un serial care s-ar fi dovedit a fi „o prostie fără sens” nu ar fi fost bine primit.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
