„Artiştii au nevoie de o platformă teoretică”, le-a spus Vladimir Bulat, curator şi istoric de artă, studenţilor şi absolvenţilor de la facultăţile de Arte din Chişinău, care au participat la un atelier de creare de portofolii în cadrul Moldarte. Aceasta este noua scenă culturală publică din Republica Moldova, ce cartografiază şi prospectează mediul artistic de aici, lansată de Institutul Cultural Român.
În spaţiul de la Artcor, un hub ce adună comunităţile creative din Chişinău, cursanţii au fost dornici să afle cum să îşi promoveze arta, cum „să se vândă”. Artiştii în devenire de la Chişinău se plâng de faptul că nu au galerii de expunere, trebuie să vină din alte oraşe ale ţării în capitală pentru a vedea artă, dar toţi îşi doresc să plece din ţară după absolvire. Se văd lucrând la Bruxelles, de exemplu, dar semnând ca artişti din Moldova. Au vrut să afle cum este concepută o expoziţie, dacă pot deveni curatorii propriilor expoziţii şi cum să „seducă” publicul. „Nu ai unde să te exprimi aici. Nu există sponsori”, au spus câţiva dintre studenţi.
Absolvenţii de Arte, descumpăniţi
„Am întâlnit de-a lungul timpului destulă debusolare după oamenii care deja au o diploma universitară şi foarte puţini dintre cei care urmează o facultate de artă sunt convinşi că vor să urmeze acest drum. De pildă, Joseph Beuys le spunea studenţilor că în momentul în care „voi vă luaţi o diplomă la Arte, primiţi o garanţie că o să vă descurcaţi în viaţă”. El nu vorbea despre artă. Pentru el, arta era o direcţie de foarte bună ancorare în viaţă. Cei de astăzi, cel puţin cei din spaţiul acesta şi chiar şi în România, nu au lucrurile clar stabilite, majoritatea sunt descumpăniţi. Fac o facultate şi ei nu sunt lămuriţi care e diferenţa între un istoric de artă şi un critic de artă”, a declarat Vladimir Bulat pentru News.ro.
Pentru unii artişti, şcoala e opţională. „Trebuie să facem diferenţa între zona academică şi zona strict profesională a artistului. El poate să fie un pictor de succes şi să vândă şi fără să aibă o diplomă universitară”.
Cât de mult contează portofoliul în cazul tinerilor artişti?
„Portofoliul este un fel de semn de egalitate cu definirea sinelui, a identităţii artistului. Galeriştii nu iau în seamă portofoliile, ci mai degrabă întâlnirea cu artistul. De exemplu, Harald Szeman, care a organizat prima Documenta, primele expoziţii de la Veneţia, a venit la Chişinău pentru un artist, Mark Verlan, pentru a-i pregăti o expoziţie personală la Milano, dar Mark Verlan a fost de negăsit. Vă închipuiţi ce şansă a ratat?”, a povestit el pentru News.ro.
În ceea ce priveşte portofoliul, „nu e importantă forma, cât conţinutul şi autodeterminarea artistului, mai ales în perspectiva dematerializării obiectului total şi intrarea în virtual”.
„Platforma Moldarte, lansată de ICR, e foarte benefică pentru tinerii artişti, mai ales că în oraşul ăsta există foarte multă ofertă subterană, neinstituţionalizată. Moldarte ar veni mănuşă pentru mediul acesta, cu amendamentul că trebuie creată o structură la faţa locului, adică trebuie să existe o instituţie proprie, cu oameni locali, cărora să le pese de mediul din care fac parte”, spune Vladimir Bulat, subliniind că din cauza lipsei endemice de spaţii în Chişinău, „Moldarte ar fi bine să-şi creeze un spaţiu propriu de expunere, cu un curator”.
Arta contemporană are nevoie de susţinere teoretică
„Arta nu mai e demult, în sensul clasic al cuvântului, admirarea tablourilor pe pereţi şi plecare de acolo fără să-ţi doreşti ceva. Astăzi nu mai este suficient. Omul e avid de cunoaştere”, a mai spus Vladimir Bulat.
Îndemnul specialistului pentru cursanţi a fost de a se documenta, de a merge să vadă cât mai multe expoziţii, de a vizita muzee, de a experimenta. „Eu cred în artistul cult”, a evidenţiat el.
„Diferenţa dintre arta clasică, care vorbeşte prin sine, şi arta contemporană este că cea de-a doua are nevoie de o susţinere teoretică şi de o puternică ancorare în context, este o artă conceptuală, nu e suficient să o pui pe perete, trebuie să o pui pe un anumit perete, pentru că ea trebuie receptată şi citită la înălţimea şi la intensitatea mesajului pe care îl poartă”, a subliniat istoricul de artă.
Cum să pui în valoare o expoziţie
„La expoziţiile din străinătate nu se ţin discursuri. Există catalogul, textul curatorial şi expoziţia, unde contează foarte mult cum e lumina în spaţiul respectiv. De exemplu, în Franţa, în anumite muzee, cu artefacte, mirosul este important. De ce? Pentru că s-a ajuns la concluzia că în ziua de astăzi trebuie să ne diferenţiem prin mirosuri, deşi la nivel mental ni se cere să fim la fel”, a arătat Bulat, accentuând ideea că „sistemul artistic mondial se va virtualiza. Deja au dispărut reviste multe în varianta print, nicio expoziţie serioasă nu mai primeşte aplicaţii prin poştă”.
Vladimir Bulat a susţinut numeroase conferinţe şi colocvii şi este autor a sute de articole şi eseuri despre arta românească veche, modernă şi contemporană, precum şi cronici de artă publicate în periodice şi reviste de specialitate din diverse ţări. Deţine un doctorat cu tema despre cultura românească în epoca fanariotă, intitulată „Oraşul Bucureşti prin prisma mahalalelor sale”, obţinut la Academia de Artă din Bucureşti.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
