După mai bine de şase luni de restaurare, începând de joi, 2 mai, publicul de la Muzeul Luvru va putea redescoperi adevăratele culori ale unei lucrări emblematice: „Libertatea călăuzind poporul” de Eugène Delacroix, îngălbenită de zeci de ani de straturi de lac şi murdărie. Legendara pânză a fost expusă marţi.
„Suntem prima generaţie care redescoperă culoarea lui Delacroix”, spune cu entuziasm Sébastien Allard, directorul Departamentului de Pictură al Muzeului Luvru.
Tabloul, care în afara Luvrului nu a putut fi admirat decât la filiala sa din Lens (Nord) şi în Japonia în 1999, reprezintă o alegorie a Libertăţii: o femeie cu pieptul gol care flutură cocarda alb-albastră-roşie pe o baricadă în mijlocul insurgenţilor, în inima Parisului, pictată de Eugène Delacroix în 1830.
„Cu aceste straturi de lac, rochia părea toată galbenă şi nu ne-am dat seama de toate nuanţele şi tuşele pe un fond mult mai deschis. A fost o redescoperire, am putut să o vedem prin imaginile ştiinţifice, am fost reticenţi în legătură cu acest lucru, dar când suntem noi cei care o facem, este extraordinar să realizezi acest lucru”, a declarat Bénédicte Trémolières, restauratoarea, pentru BFMTV.
Acest lucru se datorează faptului că, de-a lungul timpului, opt straturi de lac au fost aplicate pe tablou pentru a accentua culorile înainte de a le îneca într-o masă galbenă opacă, în care au fost prinse şi murdăria şi praful, potrivit acestuia.
Ultima restaurare majoră a avut loc în 1949. Această restaurare face parte dintr-o campanie lansată în 2019 pentru picturile mari din secolul al XIX-lea.
Şi este o „revelaţie”, confirmă Sébastien Allard: culorile gri, negru, maro şi alb luminează din nou pânza, fumul alb iese din arme şi praful se ridică deasupra baricadelor, cerul albastru se ridică deasupra turnurilor de la Notre-Dame din fundal, ca toate detaliile unei poveşti pline de violenţă şi exaltare.
„Delacroix a ascuns peste tot mici atingeri de culori albastru-alb-roşu împrăştiate în mod subtil, ca un ecou al steagului, care nu mai erau deloc perceptibile”, adaugă un alt restaurator, Laurence Mugniot, subliniind „pupila albastră cu o notă de roşu” a unui personaj sau „costumul unui gardian elveţian”.
Ca şi alte tablouri de mari dimensiuni, imensa pânză (2,60 m înălţime pe 3,25 m lăţime fără ramă) nu a putut fi transportată în atelierul Centrului de Cercetare şi Restaurare al Muzeelor din Franţa (C2RMF).
Pentru a evalua amploarea lucrării, specialiştii s-au bazat pe „arhive şi fotografii vechi” şi au efectuat „analize meticuloase ale pânzei, care a fost supusă la raze infraroşii, raze X şi ultraviolete”, a declarat pentru AFP Côme Fabre, conservator în cadrul Departamentului de pictură al Muzeului Luvru, responsabil pentru secolul al XIX-lea.
Restauratorii au efectuat apoi „teste” pe mici părţi ale tabloului. Echipaţi cu lupe binoculare şi microscoape, „au descoperit în special că anumite retuşuri, printre care o urmă maro pe rochia femeii, au fost adăugate după Delacroix şi, prin urmare, au putut fi îndepărtate”, dezvăluie el.
Tabloul a ajuns la Luvru în 1874. A aparţinut întotdeauna statului, care l-a cumpărat la prima expoziţie publică din 1831.
Deşi reprezintă revoluţia din iulie 1830, i-au fost conferite mai multe sensuri: „Revoluţia, Marianne, Republica Franceză, Franţa în general, şi a fost folosită pe afişe, la momentul eliberării Parisului în 1944, pe bancnote şi timbre”, explică el.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
