Campioana olimpică la spadă cu echipa României Simona Pop îşi aminteşte, din prima ei zi de şcoală, cât de emoţionată era şi cât de mare i se părea curtea şolii, în timp ce fostul mare tenismen Ilie Năstase spune că pentru el cea mai mare bucurie era treningul pe care îl primea de la mama sa şi pe care îl purta tot anul, iar fosta campioană olimpică la atletism Gabriela Szabo îşi aduce aminte că a găsit pe bancă manualele, alături de o floare. Fostul portar al Stelei, Helmuth Duckadam, povesteşte că a fost emoţionat în prima zi de şcoală.
Simona Pop: Îmi amintesc curtea şcolii, care era mult prea mare pentru mine
Simona Pop, campioana olimpică la spadă cu echipa României, îşi aminteşte, din prima zi de şcoală, cât de emoţionată era şi cât de mult îşi dorea să nu fie eleva unei învăţătoare care ţipa în curtea şolii.
“Îmi amintesc curtea şcolii, care era mult prea mare pentru mine. Eu eram aşa mică şi era o doamnă învăţătoare acolo care ţipa şi speram să nu fiu în clasa dânsei. Dar am avut noroc, nu am ajuns în clasa ei şi am prins şi o învăţătoare foarte bună, calmă şi iubitoare. Şi m-am mai liniştit după prima zi. Emoţiile au fost foarte mari. Ţin minte că în seara de dinainte m-am spălat foarte, foarte bine ca să fiu cea mai curată şi cea mai frumoasă fată dintre toate. Am avut uniformă 12 ani, pentru că şi la liceul unde am umblat era cu uniformă. Şi, sinceră să fiu, eu eram foarte mulţumită. A fost mai OK aşa, cu uniformă, pentru că nu se făcea diferenţiere între elevi”, rememorează Simona Pop, pentru News.ro.
Ea spune că a fost nevoită să înveţe bine, părinţii cerându-i medii peste 9 pentru a putea continua să practice sport: “Eu am fost crescută cu ideea că sportul nu se ştie până când îl poţi face, că o accidentare te poate opri oricând şi trebuia să am o a doua variantă. De asta eu am făcut şi şcoală destul de riguros. Şi aveam nevoie şi de nişte medii la şcoală pentru a merge în continuare la sport. Adică şcoala era pe primul loc la noi acasă. Trebuia să am medie peste 9,50, iar la liceu media generală peste 9, ca să pot continua sportul. Am avut şi premiu şi menţiune, la fiecare final de an. Eram printre primii în clasă. Mie mi se pare că te ajută să te organizezi făcând şi şcoală şi sport”.
Ilie Năstase: Era o bucurie începutul şcolii, pentru că primeam trening nou
Fostul mare tenismen Ilie Năstase îşi aminteşte, din primele zile din şcoală, că pentru el cea mai mare bucurie era treningul pe care îl primea de la mama sa şi pe care îl purta tot anul.
“Ţin minte că era o bucurie la fiecare început de an pentru că primeam un trening pe care îl foloseam tot anul. Mama îmi cumpăra câte un trening nou pentru fiecare început de an şcolar. Nu putem compara cu vremurile de astăzi. Acum sunt şi şcoli private, sunt avantaje care nu existau atunci”, a afirmat Ilie Năstase pentru News.ro.
El consideră că un sportiv de performanţă nu are timpul necesar pentru a se ocupa serios şi de educaţie. “Ca să poţi să faci şi sport de performanţă şi să te ţii şi de şcoală e cam greu. Dacă vrei să faci sport profesionist cum a fost în cazul meu, trebuie să renunţi la una. Pentru că necesită timp, timpul nu îţi ajunge pentru amândouă”, a mai spus Năstase.
Helmuth Duckadam: Atunci era mult mai simplu la şcoală şi cred că era mult mai frumos
Fostul portar al Stelei, Helmuth Duckadam, a făcut o comparaţie între nivelul primului an de şcoală din perioada sa şi cel de acum, fiica sa fiind acum în clasa a II-a.
“Aoleo, a fost cam de mult prima zi de şcoală. Acum 50 de ani? Ce poţi să-ţi aduci aminte? A fost frumos, am avut emoţii, cele mai mari, pentru că nu ştiam ce mă aşteaptă, veneam din grădiniţă. Am mers cu flori, chiar dacă eram la ţară, în comuna Semlac. Aveam uniformă şi matricolă ţin minte. Dar era mult mai simplu şi cred că era mult mai frumos. Nu era ca acum, cu clasa pregătitoare, să te acomodezi. Mă uitam la fiică-mea ce făcea în clasa I şi mă îngrozeam. Păi noi făceam bastonaşe, linuţe. A mea trece acum clasa a II-a şi ştie să citească”, spune Duckadam.
Întrebat cât de importantă este educaţia pentru un sportiv, Duckadam a spus că fotbaliştii din ziua de astăzi nu mai sunt foarte interesaţi de şcoală întrucât au posibilitatea împlinirii financiare: “Eu cred că se poate face şi şcoală şi sport de performanţă, dar cred că acum e puţin mai greu. Înainte era mai simplu. Indiferent până la ce vârstă jucai fotbal, trebuia să ştii o meserie ca să poţi să-ţi întreţii familia. Acum şcoala a trecut pe planul 2, 3 sau 4, pentru că, dacă eşti un sportiv bun şi ai şi ceva şansă în viaţă, în 3-4 ani poţi să ajungi milionar în euro şi ţi-ai rezolvat toate problemele tot restul vieţii. Nu cred că sportivii din ziua de azi sunt prea interesaţi de şcoală, să facă o meserie, deşi nu vreau să generalizez”.
Gabriela Szabo: Nu voi uita niciodată acele emoţii. Am găsit pe bancă manualele şi o floare
Fosta campioană olimpică la atletism Gabriela Szabo spune că nu va uita niciodată emoţiile primei zile de şcoală.
“Îmi aduc aminte cu plăcere prima zi de şcoală. Nu voi uita niciodată acele momente. Chiar zilele trecute mi-am adus aminte, când am trecut pe lângă Şcoala Generală nr. 1 din Bistriţa. Ţin minte că eram mii de copiii care aştepam să intrăm la clasă. Eu eram la clasa întâi I, vă daţi seama câţi eram în 1982. Abia aşteptam să îmi cunosc învăţătorul. Aveam uniforma regulamentară, cordeluţa pe cap, ghiozdan, tot. Cărţile, ţin minte, le-am primit în clasă, le-am găsit pe bancă, împreună cu o floare. Apoi ţin minte că au venit întrebările clasice, ce e mama, ce e tata, dacă ne place. Ţin minte că eram şi foarte activă, încercam să dau mereu răspunsurile”, rememorează Gabriela Szabo pentru News.ro.
Fosta campioană olimpică la atletism, care coordonează un proiect de reconversie profesională început de Comitetul Internaţional Olimpic, spune că sportul şi educaţia trebuia să meargă în paralel: “Eu cred că sportul şi educaţia trebuie să se ridice la acelaşi nivel, să meargă în paralel. Niciun aspect nu trebuie neglijat. Eu urmăresc aceste chestii, coordonând un proiect de reconversie profesională şi m-am uitat pe CV-ul marilor sportivi. Mulţi sunt studenţi la marile universităţi ale lumii. M-a impresionat foarte tare un sportiv de la nataţie care studiază la Yale şi care a câştigat medalie de aur la Jocurile Olimpice. Deci se poate, nu avem nicio scuză. Mai ales că trăim alte vremuri. Sportul şi educaţia trebuie să meargă mână în mână”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
