Timp de mai bine de două decenii, Eliud Kipchoge a câştigat aproape tot ce se putea câştiga. El a rescris ceea ce se credea că este capabil să facă corpul uman şi a devenit, prin consens aproape universal, cel mai mare maratonist din toate timpurile. Acum, la 41 de ani, el spune că vânătoarea de medalii şi recunoaştere s-a încheiat, relatează BBC.
„Ceea ce fac nu înseamnă că mă retrag”, spune el. „Eu evoluez. Alerg cu un scop.”
Kipchoge intenţionează să-şi ducă alergarea până la capătul lumii cu Eliud Kipchoge World Tour - nu pentru a-şi dovedi măreţia, ci pentru a o împărtăşi.
În următorii doi ani şi jumătate, dublu campion olimpic va alerga un maraton pe toate cele şapte continente.
„Alergarea este cel mai universal sport”, a declarat el pentru Newsday, în cadrul emisiunii BBC World Service. „Ne leagă pe toţi. Cu acest proiect, vreau să concurez nu numai pentru recorduri, ci şi pentru oameni. Vreau să inspir, să dau înapoi şi să reamintesc tuturor că niciun om nu are limite.”
Pentru a înţelege semnificaţia acestui moment, este util să înţelegem amploarea succesului lui Kipchoge.
Pe lângă titlurile olimpice, Kipchoge a câştigat şi un titlu mondial, 11 victorii în World Marathon Major şi două recorduri mondiale oficiale.
Într-una dintre cele mai impresionante performanţe sportive, el a devenit prima persoană care a spart bariera de două ore la maraton în condiţii speciale la Viena în 2019, înregistrând un timp neoficial de o oră, 59 de minute şi 40 de secunde.
„Dacă mă uit la ultimii 23 de ani, punctul culminant a fost faptul că am scris istorie”, spune el.
„Nu câştigarea medaliilor, nici măcar doborârea recordurilor mondiale, ci deschiderea minţilor oamenilor din întreaga lume pentru a crede că nu sunt limitaţi în nimic din ceea ce fac.”
Această convingere a devenit punctul de plecare al următorului său capitol.
Turneul va fi organizat sub egida Eliud's Running World, o platformă pe termen lung concepută pentru a promova participarea la alergare şi pentru a sprijini cauze globale.
Fiecare maraton va strânge fonduri pentru Fundaţia Eliud Kipchoge, care se concentrează pe educaţie, durabilitate environmentală şi sănătate.
Kipchoge speră să strângă 1 milion de dolari la fiecare oprire, cu proiecte adaptate nevoilor locale.
În Kenya, viziunea sa include construirea de biblioteci în toate cele 47 de regiuni. În alte oraşe, el doreşte ca turneul să lase în urmă beneficii tangibile, nu doar amintiri.
„Vreau să las o moştenire în domeniul educaţiei”, spune Kipchoge.
„Cărţile conţin cunoştinţe. Dacă vrem să gândim în contextul lumii exterioare, trebuie să dobândim cunoştinţe şi să înţelegem modul de gândire al altor oameni.”
A alerga un maraton în frigul extrem al Antarcticii nu este ceva ce Kipchoge vede ca o cascadorie, ci ca o declaraţie.
„Este vorba despre depăşirea limitelor”, explică el. „Vreau să arăt lumii că poţi să-ţi depăşeşti limitele în orice, chiar şi în cele mai dificile condiţii.”
Schimbarea de mentalitate a lui Kipchoge a fost influenţată nu doar de succesul său, ci şi de ceea ce a văzut în jurul său.
În ultimii ani, el a devenit din ce în ce mai deschis în ceea ce priveşte bunăstarea miilor de sportivi care se antrenează la fel de intens şi visează la fel de mult ca vedetele de top, dar care sunt lăsaţi fără protecţie atunci când nu reuşesc să atingă performanţele dorite.
„Nu sunt mulţumit de modul în care sunt trataţi sportivii sau de modul în care sunt plătiţi”, spune el.„Lumea sportului înregistrează profituri uriaşe, dar foarte puţin ajunge la sportivi.”
El crede că sistemul creează o dezbinare periculoasă. Sportivii de elită câştigă sume disproporţionate, în timp ce majoritatea se luptă să supravieţuiască – adesea fără educaţie, îndrumare sau sprijin pe termen lung.
„Este o preocupare reală. Şi este o diferenţă uriaşă. Dacă nu apreciezi pe cineva, acea persoană va pleca”, spune Kipchoge. „Iar dacă pleacă fără cunoştinţe, aceasta este o adevărată oportunitate pentru exploatare.”
Kipchoge regretă cazul lui Evans Kibet, un alergător kenyan de distanţă medie care visa odată să reuşească în sport şi care acum este ţinut în Ucraina ca prizonier de război după ce a luptat pentru Rusia.
Kibet spune că a fost ademenit de promisiuni de competiţii plătite şi locuri de muncă, doar pentru a se trezi recrutat şi trimis pe front.
Cazul său a scos la iveală cât de vulnerabili pot fi sportivii atunci când oportunităţile sunt rare şi disperarea mare.
„Este regretabil”, spune Kipchoge.
„Tinerii vor să-şi întreţină familiile. Vor o viaţă mai bună. Dar nimeni nu îi protejează.”
Pentru Kipchoge, problema ţine de eşecul sistemic.
„Talentul nu arată ca un talent dacă nu îl cultivi”, spune el.
Kipchoge susţine că federaţiile, agenţii şi organismele de conducere nu au investit în mod corespunzător în educaţie, mentorat şi protecţie, în special pentru sportivii care nu au succes imediat.
„Un diamant este doar o piatră”, spune el. „Dacă este bine prelucrat, devine ceva valoros. Dacă nu, rămâne doar o piatră.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
