În România, discuţiile despre sexualitate rămân încă marcate de ruşine, tăcere şi multă confuzie. În lipsa unor informaţii corecte şi accesibile, adolescenţii ajung să îşi formeze ideile din „frânturi” aflate online sau de la prieteni, ceea ce deschide drumul spre riscuri majore: sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală, anxietate şi probleme de sănătate care ar putea fi uşor prevenite.
Dr. Roxana Brătescu, medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul MedLife Arad, vede zilnic în cabinet care sunt consecinţele lipsei educaţiei sexuale. Iar observaţiile ei arată clar că problema nu este curiozitatea tinerilor, ci lipsa informaţiilor corecte şi a unui spaţiu sigur în care să poată pune întrebări. „Este esenţial ca noi, medicii, să explicăm lucrurile într-un limbaj pe înţelesul pacientei, să nu folosim termeni tehnici, pentru că riscăm să nu fim înţeleşi. Comunicarea trebuie să fie empatică şi clară şi, foarte important, fără judecată”, este de părere dr. Brătescu.
În ultimii ani, sănătatea feminină a devenit tot mai prezentă în spaţiul public, iar medicii care comunică deschis, empatic şi corect sunt din ce în ce mai căutaţi. Unul dintre aceşti profesionişti, cunoscut pentru stilul cald, direct şi accesibil este dr. Roxana Brătescu. Ea a ales ginecologia pentru că a trecut prin experienţe medicale dificile, care au făcut-o să înţeleagă cât de mult contează un medic empatic şi implicat. În timpul rezidenţiatului, dr. Roxana Brătescu a avut o sensibilitate aparte faţă de adolescentele care veneau să nască. „Mă tulbura gândul că în faţa mea este, de fapt, un copil care urmează să treacă printr-o durere. Încercam mereu să le liniştesc pe aceste gravide, să le explic pas cu pas ce urmează, ca să obţin o colaborare bună şi, mai ales, ca ele să simtă că nu sunt singure. Asta îmi oferă şi azi cea mai mare satisfacţie, când reuşesc să transform teama în încredere”, a explicat medicul.
Educaţia sexuală – o necesitate, nu un moft
Educaţia sexuală este un aspect esenţial al educaţiei moderne, care contribuie la formarea unei societăţi informate şi responsabile. Acesta nu doar că ajută tinerii şi adulţii să înţeleagă fiziologia şi funcţionarea corpului uman, dar promovează şi valori fundamentale precum respectul, consimţământul şi responsabilitatea în relaţiile sexuale. Educaţia sexuală cuprinde informaţii despre anatomia umană, pubertate, relaţiile intime şi sănătatea sexuală. În mod ideal, aceasta include şi educaţie despre sănătatea reproductivă, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală (BTS), contracepţie, dar şi despre respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi în contextul relaţiilor sexuale. Un aspect cheie al educaţiei sexuale este învăţarea despre consimţământ şi despre protecţia împotriva abuzurilor sexuale.
Se estimează că la nivel global, adolescentele cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani au 21 de milioane de sarcini anual. Jumătate dintre aceste sarcini au fost nedorite, iar 55% dintre ele s-au încheiat cu avorturi. Complicaţiile sarcinii şi avorturile nesigure au fost principala cauză de deces în rândul adolescentelor. Mai mult, 14 milioane de adolescente nu foloseau contraceptive, deşi nu doreau să rămână însărcinate. Doar aproximativ o treime dintre adolescentele din ţările cu venituri mici şi medii foloseau contraceptive moderne, care constau în pilule hormonale orale, injectabile, prezervative masculine sau feminine, metode vaginale de barieră, dispozitive intrauterine, implanturi, sterilizare feminină şi masculină şi contracepţie de urgenţă. Acestea sunt doar câteva din datele unei analize ample publicată în BMC Women’s Health (2024), care arată că programele de educaţie sexuală cuprinzătoare reduc semnificativ rata sarcinilor la adolescente şi cresc utilizarea metodelor contraceptive. „Educaţia sexuală este esenţială încă din adolescenţă, pentru că protejează sănătatea fizică şi emoţională şi reduce riscul de infecţii, sarcini nedorite şi traume. România este, din păcate, în top 3 ţări europene cu cele mai multe mame minore, ceea ce arată clar lipsa de educaţie în acest domeniu”, a precizat dr. Brătescu.
Aproape jumătate (45%) din naşterile de la fete cu vârsta sub 15 ani din UE provin din România. Potrivit datelor Raportului Salvaţi Copiii 2024, se arată că:
- Una din trei fete care în prezent sunt mame/ gravide minore a rămas însărcinată pentru prima dată în jurul vârstei de 15 ani sau mai puţin.
- Una din trei fete gravide în perioada minoratului are mamă care a născut la rândul ei primul copil înainte de a împlini 18 ani;
- România înregistrează 34 de naşteri la 1.000 de adolescente; în Europa, doar două state prezintă o situaţie relativ mai gravă: Bulgaria şi Georgia, cu valori de 36,8, respectiv 38,3 naşteri.
În opinia ginecologului, educaţia sexuală nu înseamnă doar contracepţie, ci şi cunoaşterea corpului, recunoaşterea semnelor anormale şi construirea relaţiilor sănătoase bazate pe comunicare, respect şi consimţământ, care, din păcate, lipseşte adesea. „Adolescenţii trebuie să ştie că au dreptul să spună «nu», că atingerea fără acord nu este normală. Şi poate cel mai important motiv: dacă nu o faci tu, educaţia sexuală o face altcineva. De cele mai multe ori, pornografia, care nu oferă un model real, ci distorsionat”, a spus medicul.
Mituri frecvente în rândul adolescentelor – şi consecinţele lor
Lipsa educaţiei sexuale nu lasă doar goluri de informaţie, ci generează mituri care pot avea consecinţe serioase. Dr. Roxana Brătescu le observă în cabinet aproape zilnic. „Cele mai frecvente mituri pe care le întâlnesc la tinere vin, de fapt, din lipsa de informaţie şi din teama de a întreba. Multe cred că nu pot rămâne însărcinate dacă este «prima oară» sau dacă au contact în timpul menstruaţiei”, a mărturisit medicul.
Un alt comportament îngrijorător, menţionat de ginecolog, este folosirea pilulei de a doua zi ca metodă contraceptivă repetată: „Alteori folosesc pilula de a doua zi după fiecare contact sexual, fără să ştie că nu este o metodă contraceptivă regulată şi că poate duce la tulburări hormonale.”
Printre cele mai persistente mituri se numără şi cel legat de spălăturile vaginale după contactul sexual.
„Unele fete cred că, dacă se spală imediat după contact, «curăţă» astfel riscul de sarcină sau de infecţii. Total greşit. Spălăturile interne pot distruge flora normală şi favorizează apariţia infecţiilor. Iar ideea că poţi preveni o sarcină astfel nu are nicio bază medicală — spermatozoizii ajung în uter şi în trompele uterine, unde nicio spălătură nu poate acţiona.”
În opinia dr. Roxana Brătescu „toate aceste concepţii arată cât de mult avem nevoie de o educaţie sexuală clară, bazată pe explicaţii medicale simple, nu pe ruşine.”
Ce pot face părinţii?
O mare parte a educaţiei sexuale începe acasă, însă mulţi părinţi evită subiectul fie din jena de a discuta, fie din teama că le-ar putea „da idei” copiilor. O idee complet greşită, spune medicul.
„Primul pas este să nu fugă de subiect. Mulţi părinţi evită discuţiile despre sexualitate din teama că «le dau idei» copiilor, dar realitatea e exact invers: tăcerea nu protejează, ci vulnerabilizează. Copiii au nevoie de informaţii corecte de la părinţi, nu de frânturi din online sau de la prieteni”, a subliniat dr. Roxana Brătescu.
Ea recomandă ca dialogul să înceapă devreme şi să fie adaptat vârstei copilului. „Discuţiile ar trebui să înceapă treptat, cu explicaţii simple despre corp, limite şi respect. Nu trebuie să fie o discuţie unică, ci un dialog continuu, în care copilul să simtă că poate întreba orice fără să fie judecat. Pe scurt: copilul are nevoie de un părinte disponibil, nu de un expert,” a concluzionat medicul.
Testele de virginitate: neetice şi traumatizante
Un alt subiect tabu este cel al testelor de virginitate, practică încă cerută de unele familii, din motive culturale sau de control. „Testele de virginitate nu au nicio bază medicală. OMS le consideră practici neetice. Himenul nu arată dacă o fată a avut sau nu contact sexual — poate fi elastic, poate avea forme diferite şi nu se rupe întotdeauna,” a explicat ginecologul. De altfel, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ONU şi Federaţia Internaţională a Ginecologilor au cerut abolirea totală a acestor teste în 2018, descriindu-le ca fiind „abuzive, traumatizante şi fără fundament ştiinţific”.
În România, legislaţia este clară: „Testele de virginitate nu mai pot fi efectuate la cererea persoanelor fizice. Pot fi efectuate doar în proceduri oficiale, la solicitarea autorităţilor, în context medico-legal: dosar penal, anchetă, suspiciune de abuz sau viol. Nu putem face un astfel de examen doar pentru că cineva vine şi cere: «vreau să ştiu dacă fiica mea este virgină». Dacă există suspiciunea unui abuz asupra unei minore, primul loc unde trebuie să ajungă pacienta este la medicul legist. Medicul ginecolog nu trebuie să intervină, pentru că poate contamina probele,” a explicat dr. Roxana Brătescu.
Medicul a recunoscut că a refuzat astfel de cereri, când minorele erau presate de familie, fiindcă impactul emoţional este devastator: „Creează ruşine, anxietate, presiune şi pot lăsa traume pe termen lung. Transmit tinerelor ideea greşită că valoarea lor depinde de un aspect fizic care, medical, nici măcar nu defineşte virginitatea. Rolul nostru ca medici este să protejăm tinerele, nu să validam practici care nu ţin nici de medicină, nici de etică. În situaţiile cerute din motive culturale sau familiale, procedura este clară: le refuzăm. Nu putem participa la practici care pun presiune pe o tânără sau care îi creează traume.”
Medicul ginecolog are un mesaj pentru tinerele presate să demonstreze „puritatea”: „Valoarea ta nu stă în virginitate. Corpul tău nu este un certificat care trebuie prezentat altora. Virginitatea nu defineşte caracterul, inteligenţa, demnitatea sau viitorul unei persoane. Dacă cineva îţi cere să demonstrezi «puritatea», problema nu este la tine — problema este la persoana care face cererea.”
Educaţia sexuală nu încurajează promiscuitatea, ci previne abuzurile, sarcinile nedorite, bolile şi traumele. Iar medici precum dr. Roxana Brătescu fac diferenţa, zi de zi, ascultând fără să judece şi explicând cu răbdare tot ce are nevoie pacienta să ştie. „Un lucru esenţial, poate cel mai important, este ca medicul să asculte. M-am lovit de multe paciente care nu au fost ascultate deloc. Eu încerc să tratez pacienta ca pe un om în sine, nu ca pe un număr. Asta schimbă totul.”
(Articol susţinut de MedLIfe)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
