Anxietatea, depresia şi dificultăţile parentale sunt principalele cauze pentru care copiii au apelat la serviciile de terapie psihologică şi sprijin psiho-emoţional ale Salvaţi Copiii România. Psihologii organizaţiei au tratat, în perioada ianuarie 2022 – decembrie 2023, 678 de cazuri, majoritatea fiind copii de vârsta claselor primare şi de gimnaziu. Cele mai multe au reprezentat cazuri de anxietate şi de tulburare emoţională, însă au existat şi şase cazuri de tentativă de suicid.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Potrivit Organizaţiei Salvaţi Copiii, din cele 678 de cazuri tratate de psihologii organizaţiei în perioada ianuarie 2022 - decembrie 2023, în cele mai multe - 217 - a fost vorba despre copii de vârsta claselor primare, pe locul al doilea fiind copii de gimnaziu - 215, urmaţi de adolescenţi (140). În celelalte cazuri, 106, a fost vorba despre copii cu vârste mici, preşcolari care au avut nevoie de sprijin psihologic. 

Dintre cele 678 de cazuri ajunse în terapie, cele mai multe au reprezentat cazuri de anxietate - 148 şi de tulburare emoţională - 128. Pentru 60 de copii, cauza pentru care au necesitat terapie a fost legată de dificultăţi parentale (cum este divorţul), în 54 de cazuri a fost vorba despre tulburări din spectrul ADHD/ADD, în vreme ce 50 de copii au fost diagnosticaţi cu depresie. Au existat şi şase cazuri de tentative de suicid, cinci la copii de vârsta liceului şi una la un copil de vârsta gimnaziului. 

Evenimente

30 iulie - Maraton Profit News TV - Inteligența Artificială în Economie

O sută de copii din Bucureşti şi 13 judeţe (Argeş, Braşov, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mureş, Timiş, Vaslui şi Vrancea) s-au reunit, în perioada 27-31 mai, la Forumul Copiilor, pentru a dezbate trei teme prioritare:

- sănătatea mintală - care sunt factorii ce pot avea o influenţă pozitivă sau negativă asupra acesteia, semne şi simptome ale problemelor, tehnici şi strategii de gestionare a stresului şi promovarea bunăstării mentale, comunicarea către adulţii de încredere (relaţia părinte-copil) a necesităţii sprijinului, stigmatizarea şi modalităţi de a promova înţelegerea şi empatia, resurse şi servicii disponibile;

- protecţia împotriva abuzului - recunoaşterea tipului de abuz, semne şi simptome, impactul pe termen lung asupra sănătăţii mentale, factori de risc, relaţia părinte-copil, dezvoltarea de abilităţi pentru comunicare asertivă şi tehnici pentru stoparea situaţiilor de abuz, resurse şi servicii disponibile, proceduri legate de raportarea unui abuz;

- participarea copiilor în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar - ce reprezintă dreptul la participare, legislaţia în vigoare, beneficiile implicării copiilor în luarea deciziilor prin prisma dezvoltării abilităţilor sociale, a creşterii încrederii în sine şi a îmbunătăţirii sănătăţii mentale, mecanisme de participare, rolul adulţilor în acest proces, provocări în acest demers.

Ulterior, copiii au prezentat recomandările lor autorităţilor: Ministerul Educaţiei, Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Guvern, precum şi CNCD.

Astfel, au fost formulate recomandări privind prioritizarea măsurilor care contribuie la un climat prielnic sănătăţii emoţionale a copiilor, la încurajarea participării lor în luarea deciziilor şi la protecţia împotrica abuzurilor:

”- Ne dorim mai mulţi consilieri şcolari, fără alte atribuţii administrative, fără normă didactică (cel puţin 1 la 200 de copii).

- Recrutarea, formarea şi evaluarea consilierilor şcolari să fie făcută având la bază criterii relevante, precum pregătirea profesională, experienţa, competenţele în comunicarea cu elevii şi părinţii, iniţiative strategice în lucrul cu elevii, creativitate.

- Sistem de monitorizare a participării elevilor la procesul decizional din şcoală. Evaluarea climatului şcolar şi luarea cu adevărat în considerare a feedbackului acordat de elevi pentru profesori şi personalul auxiliar, fără a avea consecinţe asupra situaţiei noastre şcolare.

- Dorim să beneficiem de suport specializat în şcoală pentru problemele emoţionale cu care ne confruntăm, fără a fi necesar acordul prealabil al părinţilor sau profesorilor, indiferent de vârsta noastră. Acces gratuit la şedinţe susţinute de psiholog, psihiatru, nutriţionist, prin dezvoltarea unor parteneriate între aceştia şi autorităţi. Decontarea unui număr minim de şedinţe.

- Dezvoltarea unei platforme educaţionale care să cuprindă resurse complexe (documentare, fişe de lucru, jocuri interactive, informaţii de la specialişti etc.) pe tematici precum tulburări alimentare, adicţii, educaţie emoţională, care să fie valorificată atât în mediul şcolar (ore de dirigenţie, sesiuni de informare, consiliere), cât şi în afara acestuia, fiind garantat accesul gratuit.

- Crearea unui sistem de raportare anonimă a abuzurilor, a situaţiilor de bullying şi a altor probleme care afectează climatul şcolar, precum îngrădirea dreptului la participare din partea cadrelor didactice, pentru că experienţa ne-a arătat că sistemele actuale de raportare duc la etichetare, victimizare şi uneori la noi abuzuri. Monitorizarea acestui sistem se va face de către consilierul şcolar sau profesorul responsabil cu această problematică. În momentul de faţă, nu există o evidenţă clară a grupurilor de acţiune antibullying funcţionale.

- Implicarea autorităţilor competente pentru supervizare şi acţiuni prompte care să asigure elevii că sunt protejaţi de abuzuri şi violenţă de orice fel, inclusiv bullying şi cyberbullying, demonstrând că nu sunt tolerate. Vrem să existe o modalitate clară de intervenţie şi o structură administrativă care să se asigure că intervenţiile se întâmplă.

- Monitorizarea îndeplinirii scopului final al legilor existente, precum aplicarea normelor metodologice antibullying, care prevăd instituirea grupurilor de acţiune la nivelul tuturor şcolilor. Trebuie verificat dacă acestea au fost aplicate şi oferit suport unităţilor de învăţământ ca aceste norme să îşi atingă obiectivele propuse.

- Să existe ateliere, cursuri, programe care implică dezvoltarea de abilităţi emoţionale şi conştientizarea impactului negativ al adicţiilor, adresate copiilor, profesorilor, părinţilor prin mijloace potrivite şi cu mesaje adaptate pentru fiecare categorie.

- Asigurarea în toate unităţile de învăţământ a accesului gratuit la cantine şcolare, fie în incinta şcolilor, fie în proximitatea acestora, astfel încât să avem acces în mod real o masă caldă diversificată, meniul să fie gândit de un specialist în nutriţie.

- Promovarea unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber de către copii împreună cu părinţii şi profesorii din comunitate (de exemplu, jocuri de societate, escape room, bowling, activităţi în aer liber) şi oferirea gratuităţilor la evenimente culturale ori muzee, teatre şi obiective turistice.

- Stabilirea unor măsuri mai ferme de prevenire şi combatere a consumului de substanţe periculoase, de tutun şi de tutun încălzit prin introducerea unui sistem de supraveghere şi intervenţie cu privire la identificarea potenţialelor situaţii critice la nivelul şcolilor.

- Implicarea în cadrul evenimentelor şcolare a persoanelor care pot împărtăşi, din experienţă, consecinţele consumului de droguri, pentru a conştientiza mai facil repercusiunile.

- Introducerea educaţiei sexuale în curriculum şcolar ca disciplină obligatorie, pentru a învăţa că a întreţine relaţii sexuale implică riscuri şi responsabilităţi, dincolo de aspectele dificil de discutat cu părinţii. Astfel, ne putem feri de boli cu transmitere sexuală şi de sarcinile nedorite.

- Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi informarea corectă a părinţilor despre transmiterea informaţiilor referitoare la sănătate emoţională, despre beneficiile implicării copiilor în activităţi extraşcolare, despre adicţii şi relaţii sănătoase.

- Considerăm că şi profesorii au nevoie de serviciile unui specialist, cu un rol asemănător cu cel pe care ar trebui să îl aibă consilierul şcolar în relaţiile cu copiii. De asemenea, este important ca evaluările psihologice periodice ale cadrelor didactice să fie urmate de o serie de măsuri direct corelate cu rezultatele acestora.

- Înfiinţarea de grupuri consultative la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, dedicate nouă, copiilor şi adolescenţilor, cu rolul de sprijin în luarea deciziilor şi cu rol de informare în ceea ce priveşte oportunităţi de implicare pentru restul copiilor din comunitate.

- Organizarea de evenimente naţionale cu tradiţie (de tip forum, summit), de către autorităţi relevante, pentru încurajarea participării copiilor şi consultarea noastră, spre a identifica în mod frecvent problemele cu care ne confruntăm şi ideile de soluţii în acest sens.

- Realizarea de campanii de informare, în social media, de către autorităţile care au implicat copiii şi tinerii în procesele lor decizionale. Astfel, ar constitui un exemplu de bună practică pentru alte foruri decizionale, dar şi o modalitate de încurajare a participării şi altor copii”.

O fată de 17 ani a relatat că a fost victima bullying-ului constant, în şcoală.

”Visam să devin o sportivă de performanţă, dar presiunea constantă din partea colegelor şi a antrenorilor m-a copleşit. Relaţia cu părinţii mei era dificilă, lipsind sprijinul şi înţelegerea de care aveam nevoie. Toate aceste experienţe au dus la o deteriorare semnificativă a sănătăţii mele mintale. Am dezvoltat anxietate şi depresie, simţindu-mă mereu nevaloroasă şi singură. Am renunţat la sport, pierzând astfel o parte importantă din identitatea mea. Cu ajutorul terapiei, încerc să vindec rănile şi să regăsesc bucuria în viaţă, însă este un drum lung şi anevoios”, a afirmat ea.

”Am auzit la mulţi adulţi spunând că ei au trăit fără psiholog şi au ajuns bine, aşa că nici nouă nu ne trebuie. Frica de a vorbi cu cineva despre ceea ce trăieşti există şi este bine înrădăcinată printre copii. Acum, fiind mai mare, pot să-i analizez pe cei din jurul meu mai bine şi pot să observ aceleaşi semne pe care le-am avut şi eu, semne că ceva în mintea lor nu mai merge bine. După câţiva ani în care am avut prieteni care se răneau fizic singuri, ani în care mulţi nu ştiau cum să reacţioneze la propriile emoţii, ani în care eu nu reuşeam să îmi descurc gândurile, am dezvoltat câteva obiceiuri care să mă ajute şi am tras nişte concluzii. Fiecare este absorbit atât de mult de propria bulă încât de multe ori nu observă prin ce trece persoana de lângă. În multe momente mi-aş fi dorit să am pe cineva care să fie empatic, să înţeleagă şi să mă ajute. Uneori am găsit această susţinere, alteori am fost pe cont propriu. Eu sunt un caz fericit, care nu a avut atât de mult de suferit, datorită educaţiei de acasă. Totuşi, îmi doresc tare ca cei care ştiu că pot ajuta să fie deschişi şi să îi sprijine pe copiii care au nevoie, făcând din sănătatea mintală o prioritate”, a arătat o altă adolescentă.

Potrivit Salvaţi Copiii, anxietatea la copii şi adolescenţi poate fi descrisă ca un răspuns extrem la o situaţie sau eveniment pe care o percepe ca ameninţătoare şi este disproporţionat în raport cu pericolul real. Răspunsul anxios include gânduri de pericol iminent, excitaţie crescută, cum ar fi creşterea frecvenţei cardiace şi respiraţie rapidă şi, adesea, evitarea situaţiilor sau a evenimentelor care provoacă disconfort. 

Copilul sau adolescentul care suferă de anxietate ajunge să resimtă distres semnificativ şi perturbare a activităţilor sale cotidiene la şcoală, acasă sau în relaţia cu prietenii. Este important ca părinţii să interpreteze comportamentul copilului în funcţie de nivelul său de dezvoltare şi în cazul copiilor mai mici să deosebească simptomele de anxietate de fricile specifice vârstei sau de fobii. De asemenea, părinţii trebuie să fie atenţi ca manifestările anxioase să nu se transforme în tulburări de anxietate. O tulburare anxioasă netratată creşte riscul în viitor pentru diferite probleme de sănătate mintală. De aceea, dacă problema de anxietate interferează cu starea de bine generală sau cu abilităţile parentale este bine ca aceasta să fie discutată cu un specialist.

De asemenea, conform Eurobarometrului 530 din 2023 privind sănătatea mentală, problemele pe care le întâmpină familiile din România în accesarea serviciilor de sănătate mentală sunt legate de costurile prohibitive (53%), de lipsa de încredere în competenţa specialiştilor (34%), liste lungi de aşteptare (38%; în special pentru serviciile destinate copiilor), prea departe de domiciliu (13%). De asemenea, respondenţii din România consideră în proporţie de 92% că utilizarea reţelelor de socializare de către copii dăunează sănătăţii lor mentale (53%, în cazul folosirii excesive, şi 29%, indiferent de timpul petrecut).

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.