Benzodiazepinele sunt o clasă de medicamente (anxiolitice) care suprimă activitatea sistemului nervos central, ceea ce poate ameliora simptomele de anxietate, insomnie şi convulsii. Pacienţilor cu cancer li se prescriu frecvent benzodiazepine pentru a-i ajuta cu astfel de probleme rezultate din boala sau tratament.
În prezent, există puţine cercetări cuprinzătoare cu privire la modul în care utilizarea benzodiazepinelor poate afecta rezultatele cancerului, spune Michael Feigin, profesor asociat de farmacologie şi terapeutică la Centrul de cancer Roswell Park Comprehensive şi autor principal al studiului.
„Când studiem răspunsul la terapie, ne gândim la tratamente precum chimioterapia sau imunoterapia, dar pacienţilor li se administrează, de asemenea, o mulţime de medicamente pentru anxietate şi durere”, a precizat prof. Feigin.
Echipa şi-a propus să înţeleagă impactul unora dintre aceste medicamente de îngrijire paliativă asupra tumorilor.
Prof. Feigin şi colegii săi au evaluat mai întâi câţi pacienţi iau benzodiazepine în timpul tratamentului împotriva cancerului.
În rândul pacienţilor trataţi la Roswell Park pentru cancer de prostată, pancreatic, ovarian, renal, cap şi gât, endometrial, de colon, de sân, cerebral sau melanom, 30,9% primiseră benzodiazepine.
Pacienţii cu cancer pancreatic au avut cea mai mare rată de utilizare a benzodiazepinelor, de 40,6%.
Cercetătorii au examinat apoi relaţia dintre utilizarea benzodiazepinelor şi supravieţuirea la pacienţii cu cancer pancreatic.
Atunci când au ajustat pentru factori precum vârstă, rasă, sex, stadiul şi evoluţia bolii şi tratamentele primite, orice utilizare de benzodiazepine a fost asociată cu un risc cu 30% mai mic de deces legat de cancerul pancreatic.
Cu toate acestea, atunci când echipa a studiat relaţia dintre benzodiazepine şi rezultatele individuale ale cancerului pancreatic, au descoperit diferenţe puternice.
În afară de benzodiazepinele cu acţiune scurtă utilizate în cadrul anesteziei chirurgicale, cele două benzodiazepine cel mai frecvent utilizate au fost lorazepamul (40 de pacienţi) şi alprazolamul (27 de pacienţi).
Pacienţii care au luat alprazolam au avut un risc cu 62% mai mic de progresie a bolii sau de deces în comparaţie cu cei care nu au luat alprazolam (42 de pacienţi).
În schimb, pacienţii care au luat lorazepam au avut un risc de 3,83 ori mai mare de progresie a bolii sau de deces decât pacienţii care nu au luat lorazepam (29 de pacienţi).
Când cercetătorii au investigat asocierile dintre utilizarea lorazepamului şi alprazolamului şi rezultatele pacienţilor în alte tipuri de cancer, au constatat că alprazolamul a fost rareori asociat cu rezultate semnificativ diferite.
Cu toate acestea, utilizarea lorazepamului s-a corelat cu o supravieţuire generală semnificativ mai proastă şi în cazul cancerului de prostată, ovarian, cap şi gât, uterin, de colon şi de sân, precum şi al melanomului, cu efecte care variază de la un risc crescut cu 25% la un risc crescut cu 116%.
„Unele studii anterioare au examinat efectul benzodiazepinelor asupra creşterii celulelor tumorale folosind modele fără un micro-mediu”, a explicat Feigin.
„Deoarece micro-mediul tumoral joacă un rol important în biologia cancerului pancreatic, am vrut să ştim ce fac benzodiazepinele asupra micro-mediului”.
Descoperirile din acest studiu arată că lorazepamul poate activa o proteină numită GPR68, care este foarte exprimată pe fibroblastele care susţin tumora.
GPR68 stimulează expresia citokinei IL-6, care favorizează inflamaţia în micro-mediul tumorii pancreatice, ceea ce duce la o creştere crescută a tumorii.
Echipa a constatat că doar o singură clasă de benzodiazepine, numită benzodiazepine n-nesubstituite (inclusiv lorazepam, clonazepam, nordiazepam şi oxazepam), ar putea activa GPR68.
Benzodiazepinele n-substituite (inclusiv alprazolam, diazepam şi temazepam) nu au avut niciun efect asupra activării GPR68.
„Credem că mecanismul se reduce la o diferenţă de structură între diferitele benzodiazepine”, spune prof. Feigin.
„Alprazolamul are un efect opus faţă de lorazepam; nu are niciun impact asupra GPR68, dar scade puternic IL-6 şi credem că acest lucru scade potenţialul inflamator al acestor tumori”, a explicat el.
„Cred că este prea devreme pentru a spune că pacienţii ar trebui să înceteze să mai ia un medicament sau să înceapă să ia un alt medicament”, avertizează prof. Feigin, subliniind că studiul a fost o analiză corelativă, următorul pas fiind un studiu clinic pentru a evalua prospectiv efectele lorazepamului şi alprazolamului asupra rezultatelor cancerului pancreatic şi asupra micro-mediului cancerului pancreatic uman.
„Mai sunt multe de învăţat în ceea ce priveşte implicaţiile clinice”.
Printre limitările acestui studiu se numără diferenţele în ceea ce priveşte doza optimă de benzodiazepine între şoareci şi oameni, precum şi diferenţele în privinţa dozelor de benzodiazepine administrate pacienţilor umani pentru diferite indicaţii, care nu au fost luate în considerare în acest studiu.
Mai mult, unele dintre experimentele pe şoareci au fost efectuate pe tumori implantate subcutanat, care au un micro-mediu diferit faţă de tumorile care se dezvoltă în pancreas.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
