Boala parodontală este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice ale cavităţii bucale. Dincolo de pierderea dinţilor şi inflamaţia gingiilor, numeroase studii au sugerat în ultimii ani că aceasta ar putea avea efecte şi asupra altor organe, inclusiv asupra sistemului cardiovascular. Cercetătorii încearcă să înţeleagă dacă anumite bacterii implicate în infecţiile gingivale contribuie şi la apariţia unor boli ale inimii.
Un nou studiu, prezentat la reuniunea Basic Cardiovascular Sciences Scientific Sessions 2026 a Asociaţiei Americane a Inimii (American Heart Association - AHA), desfăşurată între 13 - 16 iulie, la Boston (Statele Unite), sugerează că una dintre bacteriile responsabile de boala parodontală ar putea favoriza calcificarea valvei aortice prin declanşarea unui răspuns inflamator. Rezultatele provin din analiza unor probe de ţesut uman şi din experimente efectuate la şoareci, şi rămâne de demonstrat dacă acelaşi mecanism este valabil şi la oameni.
Stenoza aortică calcificată (SAC, în engl., CAVS) apare atunci când se depun progresiv săruri de calciu la nivelul valvei aortice, structura care controlează ieşirea sângelui din inimă către restul organismului. În timp, valva se îngroaşă şi se îngustează, iar circulaţia sângelui este afectată.
În stadiile incipiente, boala poate evolua fără simptome. Pe măsură ce se agravează, pot apărea oboseala, durerea toracică, dificultăţile de respiraţie, episoadele de pierdere a cunoştinţei şi insuficienţa cardiacă. În prezent, nu există medicamente care să încetinească evoluţia bolii, iar formele severe sunt tratate prin înlocuirea valvei aortice.
Noua cercetare s-a concentrat asupra bacteriei Porphyromonas gingivalis, unul dintre principalii agenţi implicaţi în boala parodontală. Această bacterie favorizează inflamaţia gingiilor şi distrugerea ţesuturilor care susţin dinţii. Studii anterioare au asociat-o şi cu inflamaţia sistemică, precum şi cu unele boli cardiovasculare, inclusiv ateroscleroza şi boala coronariană.
Pentru început, cercetătorii au analizat valve aortice recoltate în timpul intervenţiilor chirurgicale de înlocuire valvulară. Ei au comparat probe provenite de la pacienţi cu stenoză aortică calcificată cu probe recoltate de la persoane operate pentru alte afecţiuni valvulare.
Analiza a arătat că, deşi Porphyromonas gingivalis nu era cea mai frecventă bacterie identificată în ţesuturile analizate, totuşi, aceasta a fost prezentă în cantităţi semnificativ mai mari în valvele calcificate decât în cele fără SAC.
"Am fost surprinşi de cantitatea de Porphyromonas gingivalis identificată în valvele aortice calcificate. Deşi nu era una dintre cele mai abundente bacterii, a prezentat una dintre cele mai mari diferenţe între valvele afectate de stenoză aortică calcificată şi cele fără această afecţiune. Această observaţie neaşteptată ne-a determinat să investigăm rolul său în dezvoltarea bolii", a declarat medicul cardiolog, dr. Chenyang Li, doctorand la Laboratorul Naţional pentru Boli Cardiovasculare din cadrul Fuwai Hospital, China.
Rezultatele obţinute din analiza ţesuturilor umane au evidenţiat doar o asociere între bacterie şi boală, şi nu au putut stabili dacă bacteria are un rol direct în procesul de calcificare a valvei aortice. Din acest motiv, cercetătorii au continuat studiul într-un model experimental la şoareci.
Animalele au fost expuse în mod repetat fie la bacterii vii, fie la bacterii inactivate termic. Cercetătorii au urmărit dacă bacteria ajunge la nivelul valvei aortice, dacă favorizează depunerea calciului şi dacă produce modificări asemănătoare stenozei aortice.
O parte dintre animale au primit tratament antibiotic preventiv pentru a reduce încărcătura bacteriană. Într-un alt grup, cercetătorii au blocat genetic activitatea interleukinei-1 beta (IL-1β), o proteină produsă în principal de celulele sistemului imunitar, care coordonează răspunsul inflamator al organismului.
Rezultatele au arătat că expunerea repetată la bacterii vii a determinat acumularea acestora în valvele aortice ale şoarecilor. Animalele au dezvoltat depuneri mai importante de calciu şi modificări compatibile cu stenoza aortică. Administrarea preventivă de antibiotice a redus aceste efecte.
Experimentele au arătat, de asemenea, că bacteria activează producţia de interleukină-1 beta în celulele valvei aortice. Acest răspuns inflamator ar putea reprezenta mecanismul prin care infecţia favorizează calcificarea valvei.
Atunci când cercetătorii au eliminat genetic interleukina-1 beta, şoarecii au prezentat semnificativ mai puţine depuneri de calciu şi semne mai reduse de afectare a valvei cardiace, chiar dacă bacteria era în continuare prezentă.
Întrucât analiza ţesuturilor umane a evidenţiat doar o asociere, iar mecanismul biologic a fost demonstrat exclusiv într-un model animal, autorii subliniază că rezultatele nu demonstrează că Porphyromonas gingivalis provoacă stenoză aortică calcificată la oameni.
"Mesajul principal este simplu: aveţi grijă de sănătatea orală. O igienă orală corespunzătoare şi tratamentul bolii parodontale sunt importante pentru sănătatea generală şi ar putea avea beneficii şi pentru sănătatea cardiovasculară. Este prea devreme pentru a recomanda tratamente specifice care să prevină stenoza aortică calcificată, însă rezultatele noastre sugerează că sănătatea gingiilor ar putea avea un rol în această afecţiune", a subliniat dr. Chenyang Li.
La rândul său, medicul Eduardo Sanchez, director medical pentru prevenţie al Asociaţiei Americane a Inimii, a afirmat că studiul se adaugă dovezilor tot mai numeroase care indică o legătură între sănătatea orală şi cea cardiovasculară. El a subliniat că medicii stomatologi pot contribui la identificarea precoce a bolii parodontale şi la îndrumarea pacienţilor către evaluări medicale suplimentare atunci când este necesar.
Cercetătorii au început deja un studiu clinic pentru a evalua dacă boala parodontală şi prezenţa bacteriei Porphyromonas gingivalis sunt asociate cu stenoza aortică calcificată şi la pacienţi.
Medikatv.ro
