Sute de persoane şi-au făcut rezervări, sâmbătă, pentru a vizita Palatul Primăverii, fosta reşedinţă a familiei Ceauşescu. Printre vizitatori, foşti angajaţi, nostalgici sau oameni care, chiar şi după mai mult de 25 de ani, retrăiau intens amintirile perioadei comuniste. Atitudinea comună era însă aceea de uimire în faţa multelor obiecte de artă, a mobilei stil, a tapiseriilor bogat ornamentate, a băilor unde celebrele robinete aurite provocau aceeaşi indignare ca în zilele Revoluţiei.
Celor care îşi făcuseră programare li s-au adăugat mulţi alţii veniţi să vadă reşedinţa impunătoare, care ascunde între ziduri luxul, aşa cum a fost înţeles de familia Ceauşescu.
La primele ore ale zilei, jumătate dintre angajaţii RA-APPS erau la posturi. Cei dinăuntru, cu vizibile emoţii, erau pregătiţi să ofere informaţii vizitatorilor, iar cei de afară, să-i primească. „Hai că o să te descurci!”, se încurajau doi ghizi.
Între spaţiile deschise publicului se numără apartamentele soţilor Ceuşescu, ale copiilor - Nicu, Valentin şi Zoe, dar şi crama, piscina, dressingul şi grădina de vară.
Toate încăperile sunt amenajate astfel încât să păstreze aerul palatului cât mai fidel, având în vedere că, la Revoluţia din 1989, clădirea a fost ”călcată” de revoluţionari, multe dintre obiecte au dispărut atunci sau au fost distruse. Reconstituirea interiorului a fost realizată de RA-APPS, care a pus la dispoziţie 70% din suprafaţa imobilului, restul fiind neamenajat.
Cristian Gheorghiu, în vârstă de 70 de ani, fost mecanic de întreţinere când familia Ceauşescu locuia la reşedinţa din Primăverii, spune că nu e nimic schimbat. Are multe poveşti despre foştii locatari ai casei.
”După ce interiorul a fost reamenajat, nu e schimbat nimic, însă nu e întreţinut. Pereţii sunt afumaţi”, a mărturisit el pentru News.ro.
”Ceauşescu era un om cumsecade, iar ea (Elena, n.r.) era o zăpăcită”, povesteşte Gheorghiu.
Fostul angajat a povestit că cel care venea frecvent la reşedinţa din Primăverii era şeful gospodăriei de partid.
”Cel pe care l-am văzut venind des aici era Solomon Mircea, şef la gospodăria de partid. El era şi singurul care avea permisiunea de a fuma în casă. Altfel, de exemplu, copiii nu aveau voie să facă baie în piscină”, îşi aminteşte Gheorghiu.
Turul prin Palat începe din vestibul, după ce fiecare vizitator a primit o pereche de cipici de tras peste pantofi şi un pliant cu povestea casei. Curioşi, copii, tineri şi vârstnici, toţi au fost fascinaţi de bogăţia ornamentelor, de luxul în care au trăit foştii dictatori.
„Era un vis pentru ei, iar pentru noi era un coşmar!”, spune indignată o femeie venită cu fiica ei. „Fata mea a fost uimită de cât de bogaţi erau”, adaugă ea.
„Până acum, cel mai mult mi-a plăcut apartamentul lui Ceauşescu”, povesteşte un domn atât de încântat de interior, încât a trecut peste cordonul care desparte spaţiul de vizitare pentru a face fotografii. „Vă rugăm să mergeţi cu grupul şi să nu depăşiţi banda", avertizează organizatorii.
Cel mai mult au fost admirate paturile somptuoase, iar publicul feminin evalua şi admira brocarturile, perdelele, tapetul şi tapiseriile.
Living-room-ul familiei
Sufrageria familiei Ceauşescu este una impresionantă, ca spaţiu, dar şi ca obiecte de decor, toate camerele, inclusiv băile fiecărui apartament, sunt decorate cu tablouri ce poartă semnături celebre, candelabre cu sticlă de Murano şi tapiserii bogate.
Camerele au tapet bogat şi uşi decorate cu elemente sculptate în lemn masiv. Tabloul ”Natură statică cu serviciu de ceai” (ulei pe pânză) de Max Scholl este agăţat pe unul dintre pereţi, iar un televizor Philips Automatic este încastrat într-un dulap.
Masa pentru micul-dejun a fost amenajată şi aranjată cu ceşti şi farfurii din porţelan de Rosenthal original, însă era folosită de familie doar pentru mese festive, conform spuselor ghidului expoziţiei. Candelabrul este din sticlă Murano, covorul este ”bătut” manual la Cisnădie, iar tapiseria de la Fondul plastic. Semnul puterii, picioarele scaunelor şi ale mesei au terminaţii în formă de labă de leu. Majoritatea obiectelor de mobilier ale casei sunt realizate de arhitectul Robert Woll, biroul lui Nicolae Ceauşescu fiind în stil renascentist.
Cineva se întreba retoric cu ce erau încălzite aceste camere. Altcineva din grup, de lângă şemineu, răspunde ironic: „Cu aplauzele noastre! Nu vedeţi lemnele de lângă şemineu?”.
Camerele lui Valentin, Nicolae şi Zoia Ceauşescu
În încăperile care erau rezervate lui Valentin Ceauşescu, biblioteca din lemn masiv este de tip renascentist, la fel ca şi scaunele. Sunt multe obiecte de artă, printre care şi un Dumitru Ghiaţă (1888-1972) – „Lăptărese la Turnu Severin". De altfel, toate tablourile din expoziţie au fost date în custodia familiei Ceauşescu.
Camerele apartamentului abundă în marmură, tapet din mătase albă sau pluşat, lambriuri, multe obiecte de patrimoniu. Toată mobila a fost făcută în ţară.
Apartamentul lui Nicu Ceauşescu este dotat cu mobilier clasic – englez. Şi aici sunt opere ale lui Octav Băncilă şi Dumitru Ghiaţă.
Camera vecină este a Zoei Ceauşescu, aici mobilierul fiind tip Ludovic al XVI-lea. În bibliotecă este o statuetă Cornul Abundenţei din fildeş. Mobilierul a fost desenat de arhitectul Agrippa Popescu. Peretele dormitorului este îmbrăcat de o tapiserie ce înfăţişează o scenă galantă, cu tineri aristocraţi prinşi în jocuri erotice.
Apartamentul de zi al Elenei Ceauşescu are o baie opulentă, cu celebrele robinete suflate cu aur şi având formă de lebădă. Câteva rochii pot fi văzute în dulap. Rochiile erau lucrate de croitorese după modelele pe care Elena Ceauşescu şi le alegea din reviste.
”Perdelele erau lucrate manual din borangic, pe masă este o statuie ce înfăţişează victoria înaripată – «Tânăr arab cu şarpe» din bronz”, explică ghidul.
”La Cuci” este salon şi dressing. În fapt, o cameră de probă, care a fost denumită după tapetul care reprezintă aceste păsări. Astăzi, tapetul nu mai are strălucirea de altădată, dâre de umezeală şi igrasie se preling de sus. Elena Ceauşeascu are o colecţie de invidiat de pantofi româneşti Guban, Mondial, dar şi de pantofi Dior. Dulapurile sunt înţesate cu haine, cămăşi nepurtate de la Fabrica de Confecţii Bîrlad sunt încă în cutiile originale.
Un alt loc uimitor este sera. În mijloc se ridică un mandarin, mai sunt un brad, dracena şi palmier, acestea fiind plantate încă de pe vremea familiei, la care, în timp, au fost adăugate alte plante. „Mama, vreau şi eu o portocală!”, strigă un băieţel la vederea mandarinului plin de fructe, stârnind zâmbete amare pe chipurile celor care par să nu fi uitat vremurile în care portocalele erau un lux.
Pentru vizitarea piscinei se coboară câţiva metri de la primul nivel, ajungându-se într-unul dintre spaţiile cele mai generoase ale proprietăţii, unde acum este şi o expoziţie de fotografii de familie şi documente personale scoase din arhive. „Este uriaşă. Oare de ce le trebuia o piscină atât de mare?”, se întreabă o tânără.
Familia Ceauşescu avea la dispoziţie în propria reşedinţă şi aparatură de întreţinere, modernă raportat la anii '70. Tot în zona piscinei se află şi camera de înfrumuseţare şi tratament pe bază de dioxid de carbon, cu o cuvă uriaşă ”Unterwasser massage”. Un loc de relaxare, Grădina de vară a fost deschisă şi ea pentru public. „Vreau şi eu o fotografie aici”, exclamă nerăbdătoare o femeie, în timp ce îşi ruga prietena să-i facă o poză.
La poartă, vizitatori de toate vârstele au format o coadă lungă. Când s-a aglomerat la intrare, un domn cu haină de lână şi cocarde tricolore a strigat în gura mare: „Hoţilor, bandiţilor, e ca pe vremea lui Ceauşescu! De ce îi lăsaţi să intre înaintea mea?”. Nu ştia că aceia pe care care îi considera privilegiaţi îşi făcuseră programări online. „S-a dat un comunicat de presă!”, a răspuns sec un reprezentant RA-APPS, continuând să-i calmeze pe răzvrătiţi.
Câţiva străini au renunţat să mai stea la coadă, care ajunsese la vreo 50 de persoane, şi s-au rezumat la o poză de ansamblu cu imobilul Ceauşeştilor, a cărui intrare era închisă frontal de un teren sterp, proprietate a Ambasadei Kuweitului.
Palatul Primăverii a fost proiectat de arhitectul Cezar Lăzărescu la mijlocul anilor 60, la indicaţiile soţilor Ceauşescu. Candelabrele şi mozaicurile au fost alese chiar de Elena Ceauşescu, care a monitorizat lucrările. Palatul are un teren aferent de 14.830 de metri pătraţi.
Expoziţia permanentă va fi deschisă, de miercuri până duminică, vizitarea urmând să fie reluată din 19 martie, de la ora 10.00. Preţul unui bilet este 30 de lei, iar pentru elevi, studenţi, pensionari, costul se reduce la jumătate. Organizatorii expoziţiei estimează venituri din bilete de cel mult 20.000 de lei pe lună, sub rezerva că Palatul nu va fi deschis publicului două zile pe săptămână, de sărbători legale şi alte situaţii excepţionale.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
