Clădirea pe care este încă firma "Colectiv", cu litera O care stă să cadă, este un loc trist şi asta nu doar pentru că aici şi-au găsit sfârşitul, în urmă cu un an, zeci de tineri. Sau pentru că unora li s-a schimbat definitiv viaţa după o seară în "Colectiv". Clădirea este un amestec neizbutit şi deprimant între aspectul părăsit pe care i-l dau geamurile sparte, cărămizile sau chiar buruienile care astupă găurile din zid şi aparatele de aer conditionat şi ferestre termopan de la spaţiile încă utlizate. Pe o latură, în dreapta, a scris cineva cu spray ”Toxic”. A devenit un loc toxic.
În faţă la Pionierul, la un an de la Colectiv, tineri, părinţi, oameni veniţi din alte oraşe se opresc şi se uită îndelung la fotografii, aprind lumânări, se reculeg în faţa crucilor, a fotografiilor, plâng. În octombrie, lumănările îngheaţă, se sting, sunt reaprinse. Zâmbetele celor 64 nu dispar din fotografii.
A trecut un an de la ultimul concert al formaţiei Goodbye to Gravity. În Piaţa Bucur e o zi obişnuită, un câine latră într-o curte, doi oameni scrijelesc pe monumentul din piaţetă numele celor 64 de victime. Va fi inaugurat duminică un monument din piatră şi bronz în memoria lor. ”Statuia va fi un înger”, spune sec unul dintre cei care au montat soclul. Pe gardul ce înconjoară parcul a rămas scris: ”Luminaţi-ne voi!”.
Un poliţist local supraveghează totul din maşină. În faţa altarului ridicat de oameni din fotografii şi lumânări, un tânăr îşi plânge prietenii. Nu mai are lacrimi.
”Ai avut pe cineva aici?”. ”Am avut!”, oftează şi începe să aprindă mici lumânări. Are o privire pierdută, doar el ştie la ce se gândeşte. Nici nu vrea să ridice ochii.
O Dacie galbenă se opreşte în faţă. O femeie coboară. ”Uite, au scris verbul «a fi»”, îi arată ea fetei. ”Goodby to Gravity/ Se aude în cer/ Verbul A Fi/ Tace stingher..., Îngerii tac/ Sub aripi strivite/ lacrimi mă îmbrac/ Şi ceru-i fierbinte... Ciudat ecou tace-n cenuşa...” sunt câteva strofe lăsate pe asfalt. ”Plângeţi pe cineva?”. ”Nu, dar mă impresionează de fiecare dată”, spune femeia şi intră în maşină.
”Ne-aţi schimbat viaţa, fără să ştiţi asta”, este un alt mesaj pe o hârtie scorojită. Leo Vârlan, de la formaţia Up to Eleven, arată o chitară într-o fotografie, Tudor Golu are, la fel, o chitară în mână, Mihai Alexandru şi Cătălina Ioniţă se strâng în braţe în fotografie, aşa cum au murit. Mădălina, iubita lui Andrei Găluţ, solistul de la Goodbye to Gravity, face cu mâna lângă un avion. Andrei, singurul din trupă care a supravieţuit, este la tratament în Germania şi Belgia. ”A aflat că a rămas singur într-un mod brutal”, povestea unul dintre cunoscuţii lui.
Cei 64 sunt fericiţi în fotografii, unii sunt eleganţi, fuseseră surprinşi de aparatul foto în momente de sărbătoare. Crizanteme galbene şi albe, ghivece cu violete proaspete îmbracă trotuarul din Piaţa Bucur, sub copacul cu crengi aplecate de la Pionierul.
”Ardeau hainele pe ei. Eram aici în seara aia. Mare păcat şi mai mare păcat de părinţii lor. A fost un calvar”, povesteşte vânzătoarea unui magazin de haine de bebeluşi, improvizat în curtea vecină maternităţii, pe strada Între Gârle. ”Eu sunt vânzătoare. Aşa ceva n-am mai văzut. Uite, mi se înmoaie genunchii acum”, mai spune ea şi se agaţă de gard să nu se prăbuşească.
Paznicul de la fosta fabrică Colectiv este vigilent şi nu lasă pe nimeni să intre prin gangul morţii. ”Nu am voie să vă las. Nu vă lasă nici să fotografiaţi. Nu vreau să am probleme”, spune el. Lucrează la fosta fabrică din 1983. ”În seara aia nu eram aici”, ţine să precizeze, decis să evite alte discuţii.
Din curte ies şi intră maşini, câţiva tineri cu muşchi merg la sălile de gimnastică. ”Nu se mai lucrează. Acum ne cumpărăm pantofi din străinătate”, zice paznicul ironic, dând din cap a pagubă.
La un an după tragedia din clubul bucureştean, în spatele construcţiei, pe strada Verzişori, câţiva angajaţi ies la cafea. Lucrează la ateliere de încălţăminte, service de maşini, garaje. Pe zidurile mutilate, albastre, colorate în fel şi chip, au crescut buruieni din loc în loc, clădirea parcă a fost bombardată, iar în găuri au fost îndesate cărămizi. Ferestre nu mai sunt pe alocuri, în alte părţi sunt termopane şi aparate de aer condiţionat. Oamenii muncesc în spaţii ale fostei fabrici. Aproape de ei, în faţa clădirii, rămân întinderea de lumânări şi fotografiile tinerilor care nu mai sunt.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
