Mii de credincioşi s-au adunat încă de dimineaţă la Biserica Sfântul Anton - Curtea Veche din Capitală, lăcaş de închinăciune pentru domnitorii Mihai Viteazul, Matei Basarab şi Şerban Cantacuzino, pentru a se ruga la icoana Sfântului Antonie cel Mare, cinstit de lumea creştină în 17 ianuarie. Cei mai norocoşi, câteva sute, au încăput în biserică, dar cei mai mulţi au rămas afară, să îndure gerul şi viscolul.
Coada începea din stradă şi mergea prin faţa bisericii, până într-o cămăruţă unde fusese aşezată icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare, care se află de peste 165 ani în această biserică.
Încolonaţi pe câteva rânduri, oamenii băteau din picioare şi îşi frecau mâinile, semn că, după ceva timp, frigul a răzbit şi prin ghetele groase şi mănuşile căptuşite cu blană. Căciulile şi fularele lăsau doar o fantă în dreptul ochilor, cât să se vadă drumul. De regulă, oamenii mai sporovăiesc de-ale lor, acum păreau că şi-ar dori liniştea. Totuşi, ceva forfotă s-a creat, mai ales la sfârşitul cozii, unde câţiva bărbaţi şi femei pregateau masa, pentru că, după slujbă, oamenii primeau ciorbă fierbinte.
“Când mâncăm? Că anul trecut a fost foarte bună ciorba. Să ştiţi că era de legume, dar foarte bună”, spune un bărbat. Răspunsul vine prompt, din partea unei femei: "Când se termină slujba'.
Restaurantul de vizavi de biserica Sfântul Anton - Curtea Veche, împreună cu slujitorii lăcaşului hrănesc, în zilele geroase, oamenii săraci care ajung în zona bisericii.
“Astăzi s-a întâmplat să fie chiar de hram”, explică aceeaşi femeie în timp ce aranjează castroanele.
“Să ştiţi că nu am venit pentru mâncare, ci pentru slujbă. Stau aici de dimineaţa. Aici afară. Vin la ziua Sfântului, deşi, poate nu ştiţi, aici sunt slujbe foarte puternice, în fiecare marţi. În fiecare zi de marţi, lăcaşul este la fel de plin de oameni, care vin cu acatistul în mână şi stau la coadă ore în şir să le citească preoţii. Credem mult în ajutorul Sfântului Antonie”, a explicat doamna Ileana, care a venit cu soţul.
Ea mai spune că amândoi s-au învoit de la serviciu ca să vină la biserică.
"Este cea mai veche biserică din Bucureşti, fost lăcaş de închinăciune pentru domnitorii Mihai Viteazul, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino. Este o bijuterie această biserică, şi pe crivăţ", mai spune femeia.
Oamenii care au stat afară, în frig, au primit continuu ceai fierbinte.
În interor, biserica este plină până la refuz. Slujba Sfântul Antonie cel Mare, protectorul lăcaşului de cult, a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Preotul episcop le-a spus credincioşilor că Sfântul Antonie cel Mare, din cei 105 ani de viaţă, aproape 90 i-a petrecut în priveghere, post şi rugăciune, devenind îndrumător al călugărilor.
“Puţini dintre noi ar mai accepta o astfel de viaţă închinată Domnului, o astfel de trăire dusă cu toată inima până la sfârşitul zilelor lui şi închinată Stăpânului a toate. De aceea, Sfântul Antonie cel Mare a rămas îndrumător al călugărilor şi următor al lui Ilie Tesviteanul şi al lui Ioan Botezătorul, aşa cum am auzit în cântarea troparului, pentru că el s-a asemănat prin postul şi lucrarea sa duhovnicească cu marii profeţi din Vechiul Legământ care anunţau de fapt această viaţă pustnicească. Îi înălţăm Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Antonie smerită rugăciune, rugându-l să mijlocească înaintea Preabunului Dumnezeu pentru noi şi să ducă rugăciunile acestei obşti şi ale tuturor celor care îl cinstesc pe el înaintea Părintelui Ceresc", a spus ierarhul.
După litrughie a sosit şi Patriarhul Daniel, care a sfinţit lăcaşul în care se află obiecte religioase. Apoi, ca şi la Bobotează, i-a biecuvântat pe credincioşi stropindu-i cu agheasmă.
Când slujba s-a încheiat, oamenii au primit câte un castron cu ciorbă fierbinte şi pâine caldă.
Icoana făcătoare de minuni a Sfântului va rămâne afară din Biserică toată ziua, potrivit obiceiului.
Biserica Domnească Sfântul Anton - Curtea Veche, Paraclis Patriarhal, este unul dintre cele mai vizitate lăcaşuri de cult din Bucureşti. A fost construită pe locul alteia mai vechi, din lemn, şi a servit drept capelă pentru Curtea Domnească.
Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinţilor săi, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate.
După ce s-a nevoit o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povăţuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt păgân; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deşertului. Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc. Acum Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunităţi monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria şi Sketis.
După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Antonie se stabileşte în 312 în adâncul deşertului, pe muntele Kolzim. Aici a rămas sfântul până la sfârşitul vieţii, împreună cu doi ucenici, părăsind locul doar pentru a-şi vizita discipolii şi pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de susţinătorii ereticului Arie. Sfântul Antonie a trecut la cele veşnice în anul 356 la vârsta de 105 ani.
Catolicii îl cinstesc şi ei în 17 ianuarie pe Sfântul Anton.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
