România ar putea avea o nouă instituţie, Avocatul Copilului, care să asigure un mecanism de verificare şi monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului,

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Propunerea legislativă a fost făcută de un grup de parlamentari, iniţiativa fiind susţinută şi de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC).

Iniţiativa legislativă a fost prezentată marţi în Parlament, de Ziua Internaţională a Femeii, proiectul de act normativ stabilind că Avocatul Copilului va fi numit în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, iar propunerile de candidaţi se vor face de către birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două camere ale Parlamentului.

De asemenea, candidaţii vor fi audiaţi de comisiile juridice din Camera Deputaţilor şi Senat, urmând să fie numit ca Avocat al Copilului candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi ale deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

În expunerea de motive, iniţiatorii arată că România a ratificat încă din anul 1990 Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, însă abordarea copilului în ansamblul drepturilor sale a fost realizată pentru prima dată în pachetul legislativ în domeniul protecţiei aprobat abia în anul 2004.

După 12 ani de la adoptarea acestei legislaţii din 2004, România încă nu are un mecanism de verificare şi monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.

”A cincea parte din populaţia României (19,56% la 1 iulie, 2010, Sursa: INSSE) este formată din copii. Procentul este apropiat de cel înregistrat în Uniunea Europeană. Datele disparate, colectate de diferite instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale şi mai ales situaţiile punctuale din teren, prezentate de mass-media sau ONG-uri, sugerează că bunăstarea copilului în România a continuat să se deprecieze semnificativ în ultimii doi ani la deteriorarea accentuată a calităţii acestora şi a accesului copiilor la servicii, exacerbând încălcarea drepturilor copilului. Cu toate acestea, lipsa datelor statistice care să ofere o imagine completă şi reală cu privire la situaţia copiilor şi la respectarea drepturilor lor face aproape imposibilă plasarea problematicii drepturilor copilului pe agenda publică şi implicit politică”, se arată în expunerea de motive.

Iniţiatorii acestui document susţin că în ciuda procentului semnificativ din populaţie, copiii rămân „invizibili” pentru politici, o treime din copiii României trăind în sărăcie.

„Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de "sărăcie severă", cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. 40 la sută din populaţia României se află în risc de sărăcie si excluziune socială (al doilea cel mai mare procent din UE 28)”, se mai arată în expunerea de motive.

Proiectul de act normativ prevede că mandatul Avocatului Copilului este de şapte ani, începând cu data depunerii jurământului în faţa preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi încetează la data depunerii jurământului de către noul Avocat al Copilului, putând fi reînnoit o singură dată.

Acesta ar urma să întreprindă acţiuni având drept scop promovarea şi protejarea drepturilor copilului, asigurarea dezvoltării complete şi armonioase a celor mici, să acţioneze în beneficiul apărării drepturilor copilului, să iniţieze acţiuni pentru a-I proteja de violenţă, cruzime, exploatare, de neglijare sau de rele tratamente.

Noua instituţie ar trebui să acorde o grijă deosebită copiilor cu dizabilităţi, să facă cunoscute drepturile copilului şi metodele de apărare a acestora, să promoveze armonizarea legislaţiei, regulamentelor şi practicilor naţionale cu instrumentele legislative europene şi internaţionale şi să asigure consolidarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc, precum şi ascultarea acestora.

De asemenea, Avocatul Copilului va desfăşura acţiuni prevăzute de lege şi din oficiu în cazul încălcării drepturilor sau intereselor copilului, va fi obligat să acorde protecţie şi la cererea copilului, fără acordul părinţilor sau reprezentanţilor legali, se va şi în legătură cu copilul aflat în dificultate şi în situaţie de risc, chiar în lipsa informării sau a acordului părinţilor sau a reprezentanţilor legali, iar activitatea lui va trebui prezentată annual Parlamentului.

În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului va putea să cerceteze fiecare caz, chiar şi fără avizare prealabilă, la locul respective, va putea cere organelor autorităţii publice, organizaţiilor sau instituţiilor să dea explicaţii sau să furnizeze informaţii, precum şi să pună la dispoziţia sa acte şi documente, inclusiv unele conţinând date personale  sau informaţii clasificate, în condiţiile legii, să efectueze anchete proprii, să audieze şi să ia declaraţii de la conducătorii şi angajaţii acestora, precum şi să citeze martori care pot da informaţiile necesare soluţionării cazului.

Tot în atribuţiile sale ar putea fi şi sesizarea instanţei de contencios administrativ cu privire la anularea unor acte de natură să afecteze drepturile copilului, să adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cereri de rezolvare a divergenţelor interpretarea dreptului în domeniul prevederilor legale referitoare la drepturile copilului sau să elaboreze rapoarte speciale, pe care să le prezinte preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului şi primului ministru, cu privire la aspecte legate de promovarea şi protecţia drepturilor copilului.

Proiectul de lege prevede că instituţia Avocatul Copilului va avea buget propriu, care va face parte integrantă din bugetul de stat.

Organizaţiile neguvernamentale solicită încă din 2012 înfiinţarea unei instituţii care să monitorizeze într-un mod independent felul în care sunt respectate drepturile fiecărui copil.

Reprezentanţii societăţii civile au arătat că deşi ONU a recomandat României crearea acestei instituţii, Parlamentul nu a putut fi convins de necesitatea ei, respingând toate iniţiativele legislative în acest sens.

O astfel de instituţie există în 43 de state, printre care se numără şi Polonia.

Avocatul Copilului din această ţară, Marek Michalak, a declarant, în 2012, într-o conferinţă la Bucureşti că instituţia pe care o conduce este un organ de control al statului şi toate instituţiile trebuie să răspundă cererilor formulate de către Avocatul Copilului într-un termen de cel mult 30 de zile.

El a mai arătat că Avocatul Copilului din Polonia funcţionează pe trei niveluri, primul fiind de intervenţie. Michalak a explicat că, dacă un copil are o problemă, el are dreptul să intervină şi să interpeleze orice instituţie a statului polonez despre cum a acţionat în cazul respectiv.

Instituţia are şi competenţe legislative. Astfel, orice lege, orice document care are legătură cu copilul este analizat de biroul Avocatului Copilului şi acesta trebuie să emită o opinie.

Cel de-al treilea nivel de acţiune al acestei instituţii priveşte promovarea drepturilor copilului.

În România există un adjunct al Avocatului Poporului care se ocupă de drepturile copiilor, pensionarilor, tinerilor, familiilor şi persoanelor cu handicap.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.