Prof. univ. dr. Ana-Maria Oproiu, şeful Secţiei Chirurgie Plastică de la Spritalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, atrage atenţia că pentru un pacient mare ars cheltuielile sunt foarte mari. De la vindecare, până la recuperare sunt mulţi paşi de făcut şi acest pacient se reintegrează foarte greu în societate.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email
”Fondurile care se cheltuie pentru un mare ars sunt foarte mari. Niciodată nu poţi să spui atât se cheltuie pentru acest pacient şi nu ştii tu, ca sistem, cum îţi poţi recupera acei bani. Aceasta pentru că marii arşi implică foarte multe lucruri. Pe lângă partea financiară pe care o suportă statul, impactul psihologic asupra pacientului şi asupra aparţinătorilor este foarte mare. Nu numai recuperarea lui, vindecarea şi acoperirea defectelor contează foarte mult, ci şi rezolvarea sechelelor postcombustionale pentru că acei pacienţi rămân cu nişte cicatrici permanente, care au un impact negativ asupra pacientului şi aparţinătorilor”, a declarat Ana-Maria Oproiu, medic primar de chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă, joi seară, la Medika TV.
 
Evenimente

30 iulie - Maraton Profit News TV - Inteligența Artificială în Economie
Potrivit medicului, integrarea în societate a pacientului mare ars se face foarte greu.
 
”Pacientul respectiv greu mai poate fi integrat în societate, greu mai poate să facă activităţile pe care le desfăşura în mod curent şi atunci trebuie luate în calcul toate aspectele”, a spus Oproiu.
 
Medicul a descris paşii de urmat pentru un pacient mare ars, de la sosirea la camera de gardă şi până la reintegrarea în societate.
 
”Pacientul mare ars ajunge în camera de gardă, după care ajunge în spitalele care au compartiment de mare ars. Noi, la Spitalul Universitar, nu avem compartiment de mare ars, nu avem niciun pat pentru marii arşi, pacientul este preluat de terapie şi tratat ca un mare ars. Camera în care pacientul mare ars stă este o cameră cu presiune negativă, o cameră specială, nu este o cameră simplă de terapie intensivă şi atunci circuitele sunt cu totul altele. Pacientul intră în acea cameră, are suport ventilator 24/24 de ore şi pe măsură ce zonele arse sunt vindecate, poate trece în partea de cronici, nu mai are nevoie de suportul ventilator şi poate să fie manageriat altfel tratamentul lui. După aceea intră în partea de kinetoterapie, în partea reconstructivă şi tot ce înseamnă partea de recuperare şi reintegrare”, a mai spus Oproiu.
viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.