Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului: Curtea de Apel Bucureşti sesizează CCR în dosarul privind victimele-copii din căminul-spital de la Siret, din timpul regimului comunist / În anii 80, s-au înregistrat 340 de decese

„Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) salută decizia Curţii de Apel Bucureşti care a admis solicitarea Institutului de a putea sesiza Curtea Constituţională cu privire la ordonanţa de clasare a dosarului referitor la crimele comise de regimul comunist privind sute de copii supuşi la tratamente neomenoase la Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret”, au anunţat reprezentanţii IICCMER, vineri, printr-un comunicat de presă.

 

Pe 25 iunie 2018, IICCMER a înaintat un denunţ către Parchetul General cu privire la săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflaţi în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret. Denunţul făcea referire la perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, în care au murit 340 de minori. 

„Pe 13 martie 2023, un procuror de la Parchetul General a emis o ordonanţă de clasare în acest caz, iar pe 7 aprilie 2023, IICCMER a depus o plângere împotriva acestui document, pe care îl considera nelegal şi netemeinic, la procurorul ierarhic superior. Plângerea noastră a fost respinsă de procurorul ierarhic superior, invocându-se faptul că IICCMER nu ar avea un «interes legitim» pentru a formula o asemenea cerere, nefiind o veritabilă victimă implicată în dosar, ci un simplu denunţător. După ce ne-a fost comunicată această soluţie (21 martie 2024), am formulat o nouă plângere împotriva Ordonanţei de clasare, conform art. 340 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, sens în care s-a format dosarul nr. 2477/2/2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti”, au afirmat reprezentanţii IICCMER.

Ei au precizat că pe 17 mai, un judecător din cadrul acestei instanţe a decis admisibilitatea sesizării IICCMER cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, dosarul urmând să ajungă pe rolul Curţii Constituţionale pentru soluţionare. 

„În cazul în care Curtea Constituţională decide că ordonanţa de clasare a dosarului este neconstituţională, decizia de clasare nu mai are efecte legale. Cu alte cuvinte, dosarul va fi redeschis, iar procurorii trebuie să reia investigaţiile şi să continue procedurile legale. IICCMER reiterează angajamentul său ferm faţă de adevăr şi justiţie, fiind motivat de dorinţa de a restabili memoria victimelor şi de a aduce lumină asupra nedreptăţilor trecutului. Prin educaţie şi sensibilizare, institutul poate şi trebuie să contribuie la recunoaşterea şi reparaţia injustiţiei suferite de aceste victime, consolidând astfel rolul său esenţial în apărarea drepturilor lor. 

Este obligatoriu să ne asigurăm că suferinţa şi nedreptăţile suferite de aceşti copii nu sunt uitate şi că responsabilii sunt aduşi în faţa justiţiei”, a precizat sursa citată. 

 

Reprezentanţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc au reamintit că Spitalul de copii neuropsihici Siret, localizat în partea de nord a României, numit sugestiv în limbajul localnicilor Orfelinatul Groazei, a fost înfiinţat 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind printre primele unităţi medicale din România comunistă dedicată afecţiunilor neurologice infantile. 

În perioada 1956 – 2001 au fost internaţi la Siret 8586 copii, dintre aceştia pierzându-şi viaţa nu mai puţin de 1500. 

„Din raţiuni de timp şi resurse umane limitate, ştiind că investigaţia este de mari proporţii, atât pentru IICCMER, cât şi pentru Parchetul General, s-a ales pentru început perioada anilor `80. Pentru perioada de referinţă pentru care IICCMER a înaintat denunţul, cuprinsă aşadar între 01.01.1980 – 22.12.1989, s-au înregistrat 340 decese, cu un maxim în anul 1981 de 81 de copii decedaţi, în timp ce în 1991, în noile condiţii create prin implicarea unor organizaţii filantropice, registrele de stare civilă consemnează doar două decese”, au mai transmis reprezentanţii  IICCMER.

Ei mai afirmă că numărul declarat al deceselor scade considerabil începând cu anii 1983 şi 1984 (12 decese în 1984), ca urmare a transferului masiv de copii către alte unităţi din ţară. Registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983. 

Specialiştii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc mai adaugă că majoritatea deceselor aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora fiind, într-o proporţie covârşitoare, afecţiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc. 

Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5-10 ani, 11-18 ani şi peste 18 ani. O analiză asupra locului de provenienţă al copiilor decedaţi demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localităţi din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa etc.

Urmărește-ne și pe Google News