Aspretele, cel mai rar peşte de apă dulce din Europa, în pericol, avertizează conservaţionistul Alex Găvan, care afirmă că o staţie de epurare şi un prag de beton de pe Râul Vâlsan, habitatul aspretelui, blochează trecerea peştilor şi le afectează supravieţuirea, constatarea fiind făcută în timpul operaţiunii de monitorizare anuală, care a relevat că aproximativ trei sferturi dintre exemplarele identificate trăiesc pe acest sector. ”Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”, avertizează Găvan.
"150 de aspreţi au fost identificaţi în râul Vâlsan la monitorizarea anuală din 22-25 septembrie 2026. 114 dintre ei (76%) trăiesc pe un singur sector de doar 450 de metri - mai puţin de 5% din cei circa 10 km de râu pe care a fost confirmată prezenţa speciei. Aici, aspreţii sunt prinşi între un prag de beton pe care nu-l pot trece şi o staţie de epurare care poluează cronic râul. Soluţii există, dar este o cursă contracronometru", arată într-un comunicat Fundaţia Centura Verde, iniţiatoare a proiectului "Aspretele Trăieşte" şi condusă de Alex Găvan.
150 de aspreţi au fost identificaţi în 9 dintre cele 21 de staţii de monitorizare, pe circa 10 km de râu
Aspretele (Romanichthys valsanicola), cel mai rar peşte de apă dulce din Europa, există doar în râul Vâlsan, nicăieri altundeva pe planetă.
Între 22 şi 25 septembrie, echipa de ihtiologi a programului "Aspretele Trăieşte", derulat de Fundaţia Centura Verde în parteneriat cu Fauna & Flora, a realizat monitorizarea anuală a speciei prin pescuit ştiinţific.
Cei 150 de aspreţi au fost identificaţi în 9 dintre cele 21 de staţii de monitorizare, pe circa 10 km de râu.
"Nucleul populaţiei este prins între ciocan şi nicovală: în amonte, un prag de beton pe care peştele nu-l poate trece, iar în aval, o staţie de epurare care nu funcţionează în parametri şi poluează cronic râul, formând o barieră chimică: nu doar că blochează trecerea peştilor, dar afectează şi supravieţuirea celor din aval. Datele indică o corelaţie clară între poziţia staţiei de epurare Brădetu şi scăderea bruscă a numărului de aspreţi în aval de ea", transmite Fundaţia în comunicat.
Anul trecut au fost identificaţi 181 de aspreţi; diferenţa faţă de anul acesta vine aproape în întregime din aval de staţie: în amonte, pe sectorul-nucleu, numărul e practic acelaşi, 114 faţă de 113, iar în aval a scăzut de la 68 la 36, susţin reprezentanţii Fundaţiei.
Ei mai afirmă că 450 m din amonte de staţie reprezintă mai puţin de 5% din lungimea pe care a fost confirmată prezenţa speciei, dar însumează 76% din toate exemplarele identificate.
În plus, în aval de barajul Vâlsan şi de captarea Dobroneagu, debitul ecologic - cantitatea de apă necesară protecţiei ecosistemelor acvatice - deseori nu este asigurat.
"Mai puţină apă înseamnă mai puţin habitat pentru o specie care trăieşte doar în ape repezi şi bine oxigenate şi o diluare mai slabă a apelor uzate deversate în râu. În perioadele calde şi secetoase, apa puţină se încălzeşte mai repede şi reţine mai puţin oxigen. La acestea se adaugă lipsa canalizării în comunele Brăduleţ şi Muşăteşti. Iar pentru că majoritatea aspreţilor trăiesc pe un sector scurt de râu, un singur episod catastrofal, cum ar fi o poluare, o viitură sau o perioadă cu debit scăzut, ar putea duce la dispariţia speciei", avertizează Fundaţia "Centura Verde".
Alex Găvan, conservaţionist, preşedintele Fundaţiei Centura Verde şi fondator al proiectului Aspretele Trăieşte: Cifrele arată clar legătura dintre distribuţia aspretelui şi otrăvirea continuă a râului Vâlsan de către staţia de epurare
"În acest moment, cifrele arată clar legătura dintre distribuţia aspretelui şi otrăvirea continuă a râului Vâlsan de către staţia de epurare, care de mulţi ani nu funcţionează în parametri. În acelaşi timp, statul român are o responsabilitate directă: fără debitul ecologic calculat de INHGA, aspretele nu are nicio şansă.
Avem un peşte unic în lume, iar râul şi comunitatea de pe Valea Vâlsanului au nevoie de vindecare. Dincolo de conservarea unei specii şi a unui ecosistem extrem de valoros, vorbim despre o chestiune urgentă de sănătate publică.
Pentru mine, unul dintre indicatorii de succes ai proiectului va fi momentul în care voi avea iarăşi curaj să beau apă şi să fac baie în Vâlsan, aşa cum făceam în copilăria mea de la Brăduleţ.
Pentru asprete, împreună cu oamenii de bine de pe Valea Vâlsanului, cu autorităţile şi cu partenerii noştri, alegerea e simplă: fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna. Aspretele Trăieşte, Aspretele Uneşte", spune Găvan.
Soluţii există, dar este o cursă contracronometru.
Trei bariere artificiale din sectorul Brădetu, printre care şi pragul de beton care blochează aspretele în amonte, fac obiectul unui proiect de îndepărtare derulat de Fundaţie prin programul Open Rivers; odată îndepărtate, vor fi reconectaţi aproximativ 12,8 km de râu.
Pentru repunerea în parametri a staţiei de epurare Brădetu, în urma demersurilor şi colaborării Fundaţiei cu autorităţile, au fost alocate aproape 0,5 milioane de euro prin Legea bugetului de stat pe 2026.
O altă măsură esenţială este asigurarea debitului ecologic. Valorile stabilite în 2024 de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA), în baza unui studiu comandat de Fundaţie, pot deveni obligatorii prin includerea lor în autorizaţiile de gospodărire a apelor pentru barajul Vâlsan şi captarea Dobroneagu.
Pe 22 septembrie, Fundaţia a depus, în calitate de coordonator, proiectul LIFE ASPRETE - "Conservarea aspretelui şi a habitatului său din râul Vâlsan prin acţiuni integrate de conservare, fundamentate ştiinţific" - spre finanţare prin Programul pentru mediu şi politici climatice (LIFE) al Uniunii Europene.
Proiectul, cu o durată de cinci ani, este susţinut de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de Administraţia Prezidenţială, prin Departamentul Climă şi Sustenabilitate.
Dacă va fi aprobat de Comisia Europeană, LIFE ASPRETE va avea ca parteneri Universitatea de Resurse Naturale şi Ştiinţe ale Vieţii din Viena (BOKU), Universitatea Maghiară de Agricultură şi Ştiinţe ale Vieţii (MATE) şi fundaţia olandeză Sensing Clues, alături de consultanţi ştiinţifici din Franţa, Germania şi România.
Acesta va integra monitorizarea, refacerea habitatului, realizarea Sanctuarului Aspretelui (baza de cercetare şi reproducere în captivitate, reprezentând infrastructura permanentă de conservare a speciei), repopularea controlată şi elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru specie.
Sanctuarul va fi amplasat în satul Galeşu (comuna Brăduleţ), pe un teren de aproximativ 1,5 ha din situl Natura 2000 Valea Vâlsanului, achiziţionat de Fundaţie pentru acest scop, cu sprijinul Kaufland România.
Aspretele, descoperit în 1956, clasificat "critic periclitat"
Descoperit în 1956, aspretele este endemic României şi clasificat "critic periclitat" pe Lista Roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Istoric, a trăit şi în Argeş şi în Râul Doamnei, dar azi supravieţuieşte doar în Vâlsan, într-un sector protejat de situl Natura 2000 şi de Rezervaţia Naturală Valea Vâlsanului.
Înainte de 2019, anul lansării programului Aspretele Trăieşte, datele oficiale ale Ministerului Mediului estimau populaţia la 10-15 exemplare. În 2020 şi 2021 au fost identificate incidental 12, respectiv 10 exemplare.
Din 2022, monitorizarea standardizată se face anual în 21 de staţii de monitorizare - cel mai complex efort de acest fel de la descoperirea speciei până în prezent - şi a identificat 57 de exemplare în 2022, 153 în 2023, 97 în 2024, 181 în 2025 şi 150 în 2026.
Arealul documentat în 2022-2024 a fost de aproximativ 16 km, între Brădetu şi Vâlsăneşti. În 2025, specia a fost găsită prin pescuit ştiinţific pe circa 9,5 km, iar în 2026 arealul s-a extins cu circa 600 de metri în aval, rămânând însă mult sub cel din 2022-2024.
Monitorizarea din 2026 a fost realizată de 12 cercetători: Mircea Mărginean şi Răzvan Andrei Pop (Fauna & Flora); Andrei Togor şi Marcus Drimbea (Aqua Crisius); Nagy András Attila şi Szilágyi Bálint (Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Biologie şi Geologie, Departamentul de Biologie şi Ecologie al Liniei Maghiare); Ilie Telcean (Universitatea din Oradea, Facultatea de Biologie); Călin Laţiu, Alex Uiuiu, George Muntean, Tudor Păpuc şi Raul Savin (Laboratorul de Ihtiologie Aplicată, Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca).
La monitorizare au mai participat şi Iain Trewby, director de ţară al Fauna & Flora, precum şi Adrian Dăscălescu şi Nicoleta Dobrotchi (Fundaţia Centura Verde).
Medikatv.ro
