Regizorul Alexandru Solomon vorbeşte, într-un interviu acordat News.ro, înainte ca pelicula ”Ouăle lui Tarzan” să aibă premiera în competiţia filmelor documentare a Festivalului de la Karlovy Vary, despre asemănările dintre societatea românească şi ce abhază, despre paradoxuri şi mentalităţi, despre întoarcerea la credinţele şi tradiţiile bisericeşti.
”Ouăle lui Tarzan/ Tarzan's Testicles”, cel mai recent documentar regizat de Alexandru Solomon, va rula în cinematografele româneşti din 6 octombrie, după ce a avut premiera mondială la Festivalul de Film Transilvania 2017.
La Karlovy Vary, filmul va concura cu alte zece documentare din ţări precum Marea Britanie, Austria, Elveţia şi Qatar. Pelicula va avea premiera la festival pe 3 iulie.
Documentarul este ”mai puţin angajat într-o problemă curentă”, spune regizorul, şi îndreptat spre cei ”preocupaţi de raportul nostru cu natura, de lucrurile în care mai putem crede în secolul XXI”.
După mai bine de cinci ani de documentare şi mai multe vizite în Abhazia, Solomon afirmă că societatea românească are în comun cu cea abhază ”moştenirea comunistă, căutarea continuă a unei identităţi, întoarcerea la religie şi mămăliga”.
El vorbeşte şi despre mentalităţile celor două societăţi şi afirmă că celei româneşti îi lipseşte, între altele, ”dorinţa colectivă de a face un efort constant pentru un bine care pare îndepărtat”, dar că este una destul de vie.
”Iarna trecută a demonstrat voinţă şi putere de implicare, iar scena culturală e în continuă mişcare”.
Născut pe 22 iunie 1966, la Bucureşti, regizorul şi directorul de imagine Alexandru Solomon este recunoscut pentru lungmetraje documentare ca ”Marele jaf comunist” (2004),despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), ”Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, ”Kapitalism - reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu, într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, şi ”România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea. Din 2010, Alexandru Solomon este directorul Festivalului de Documentar şi Drepturile Omului One World România.
Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei de presă News.ro de regizorul Alexandru Solomon:
Spuneaţi anul trecut, într-un interviu pentru News.ro, că documentarul are calitatea de a aduna comunităţile în jurul unei cauze. Legat de acest nou documentar, la ce comunităţi v-aţi gândit?
Alexandru Solomon: ”Ouăle lui Tarzan” e un film mai filozofic, mai puţin angajat într-o problemă curentă decât cele pe care le-am făcut mai înainte. Sper că el vorbeşte mai multor categorii de oameni, oameni preocupaţi de raportul nostru cu natura, de lucrurile în care mai putem crede în secolul XXI, după ce marile idei politice ale secolului precedent – dar şi ideile religioase – s-au compromis. Cred că publicul românesc se va recunoaşte cumva în societatea abhază, aşa cum apare ea în film: chiar dacă ne despart de ea Marea Neagră şi tot felul de experienţe diferite, istorice şi culturale, avem destule lucruri în comun: moştenirea comunistă, căutarea continuă a unei identităţi, întoarcerea la religie şi mămăliga.
Cum aţi ajuns la acest subiect? Care au fost implicaţiile de natură personală?
Alexandru Solomon: După ”Kapitalism – reţeta noastră secretă” am vrut să schimb peisajul, atât cel în care şi despre care lucrez, cât şi peisajul formal al filmelor pe care le fac. Pe de altă parte, am început să citesc despre experimente medicale care îşi propuneau să împingă limitele existente. În anii 1920 - 30 au fost multe asemenea. Aşa am ajuns să aflu despre experimentele de hibridizare pe maimuţe ale unui medic sovietic – experimente care au determinat înfiinţarea Institutului de la Suhum, din Abhazia. Am realizat că Institutul mai există şi, în august 2011, am participat la un congres de primatologie la Soci, în Rusia, apoi am vizitat pentru prima oară Abhazia.
Aţi lucrat mai bine de cinci ani la proiect, în ce a constat documentarea şi cât timp aţi petrecut, propriu-zis, în Abhazia?
Alexandru Solomon: Am mers în Abhazia începând din 2011 în fiecare an, uneori de două ori pe an. Cred că s-au adunat cam 90 de zile de filmare propriu-zisă. M-am documentat şi la Moscova în arhivele legate de doctorul Ivanov, iniţiatorul experimentelor de hibridizare. Am cercetat şi materialele aflate în arhivele de film ruseşti, legate de Abhazia sau de experienţele medicale pe maimuţe. O mică parte dintre ele au intrat în film.
Cum v-au primit oamenii de la acolo?
Alexandru Solomon: Oamenii de la Institut au fost foarte primitori, mi-au dat tot sprijinul şi - după atâţia ani – bineînţeles că ne-am legat unii de alţii. La început au fost mai prudenţi, pentru că o echipă olandeză realizase cu câţiva ani înainte un film pe care ei l-au perceput ca fiind negativ şi depreciativ.
Care a fost prima impresie lăsată de institut?
Alexandru Solomon: Locul, ţara sunt extrem de frumoase: vorbim de un colţ de pământ prins între mare şi munţii Caucaz, dăruit cu o climă subtropicală şi cu o vegetaţie fabuloasă. Se mai văd urmele a ceea ce a fost – până la începutul anilor 1990 – Coasta de Azur a Uniunii Sovietice. Dincolo de asta, toată infrastructura şi localităţile au fost distruse într-un război cumplit în urma căruia Abhazia s-a desprins din Georgia. În acest peisaj, cumva post-apocaliptic, o mână de cercetători încearcă să continue activitatea ştiinţifică glorioasă din anii 1960-70-80. Am încercat să prind în film această încăpăţanare a omului de a lucra împotriva oricărei evidenţe, de a-şi găsi un scop dincolo de ceea ce e posibil.
Înţeleg că studenţi de la institut, paradoxal, nu cred în teoria lui Darwin... Cum aţi perceput societatea din Abhazia - obiceiurile şi mentalităţile?
Alexandru Solomon: Există – în Abhazia, ca şi la noi şi în atâtea părţi din lume – o întoarcere la credinţele şi tradiţiile bisericeşti. Spre exemplu, recent teoria evoluţiei a fost eliminată din programa şcolară din Turcia. La ei, acest curent ortodoxist e legat de nevoia de afirmare a unei identităţi naţionale şi statale – pentru că Abhazia nu a fost recunoscută ca ţară de către comunitatea internaţională. Sper că filmul dă măsura felului în care oamenii sunt capabili să împace tot felul de paradoxuri şi crezuri contradictorii, numai pentru că asta le dă ceva linişte.
Poate o societate să îşi schimbe cu adevărat mentalitatea? De ce anume şi de cât timp ar avea nevoie pentru asta?
Alexandru Solomon: Toate societăţile se schimbă constant, indiferent că percepem sau nu asta – uneori lucrurile se întâmplă prea lent pentru ochiul nostru. Schimbările astea îi sperie pe mulţi dintre noi, şi de aici vin toate iniţiativele conservatoare, care îşi doresc să impună societăţii să se întoarcă la un stadiu ”tradiţional”, de care ne-am îndepărtat şi care ne-ar asigura nu ştiu ce convieţuire ca-n rai.
Cum aţi caracteriza societatea românească? Ce îi lipseşte cel mai mult? Care e cea mai importantă calitate a ei?
Alexandru Solomon: Societatea românească e prea complexă şi paradoxală ca să poţi vorbi despre ea în câteva cuvinte. La o primă vedere, poate ne lipseşte perseverenţa, dorinţa colectivă de a face un efort constant pentru un bine care pare îndepărtat şi care nu ne va aduce foloase nouă personal. Observ deseori un soi de dispreţ al tuturor faţă de toţi, o neîncredere generalizată în celălalt. Pe de altă parte, lucrurile sunt foarte vii la noi, iarna trecută societatea a demonstrat voinţă şi putere de implicare, iar scena culturală e în continuă mişcare. Mi se pare că nu cunoaştem de fapt societatea românească de dincolo de drumurile noastre zilnice şi că imaginile ei în mass-media sunt doar clişee mai mult sau mai puţin tembele.
Aveţi deja în vedere un alt subiect ce va fi transformat în documentar?
Alexandru Solomon: Nimic precis, deocamdată tatonez.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
