Cezariana era privită, înainte de 1990, ca “fruct oprit”, iar acum s-a ajuns la situaţia ca peste jumătate din naşteri să se facă prin cezariană, deşi femeile sunt încurajate să nască natural, spune, într-un interviu pentru News.ro, managerul Spitalului Clinic Filantropia din Bucureşti, profesor doctor Gheorghe Peltecu. Medicul mai spune că forcepsul, vechi de aproape un secol şi jumătate, este încă un instrument indispensabil al obstetricianului modern.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Managerul Spitalului Clinic Filantropia din Capitală, cea mai veche maternitate din ţară, care datează din 1813, vorbeşte, într-un interviu pentru News.ro, despre femeile care îşi doresc să nască prin cezariană, despre încurajarea femeilor cu cancer de sân sau de col uterin să păstreze copilul, dar şi despre forcepsul care de foloseşte de aproape un secol şi jumătate şi este încă un instrument indispensabil al obstetricianului modern, iar folosirea lui, “o artă manuală care trebuie transmisă”.

Profesorul Gheorghe Peltecu spune că susţine dezvoltarea pregătirii de moaşă, dar să lucreze în spital şi să asiste o naştere obişnuită, pentru că naşterea poate fi extrem de simplă, dar în câteva minute să devină dramatică. El susţine că naşterea la domiciliu cu moaşă nu poate fi încurajată, pentru că responsabilitatea este foarte mare, iar în câteva minute poate să apară “furtună pe cer senin”.

Managerul Spitalului “Iubirii de oameni sau al Filantropiei”, cum s-a numit iniţial, mai spune că salvarea copiilor mici ca vârstă de gestaţie şi greutate a devenit rutină în spital, unde şi-a propus să se nască în acest an 4.000 de copii.

Foto: George Călin / Inquam Photos
Foto: George Călin / Inquam Photos

Spitalul Filantropia are o capelă din 1881-1983, pictată de Gheorghe Tattarescu, despre care ani de zile nu s-a ştiut nimic pentru că a fost acoperită de comunişti cu plăci din PFL, părând a fi depozit, iar acum, după restaurare, şi-a recăpătat valoarea de altădată.

 

Cezariana era privită ca „fruct oprit” înainte de 1990, acum peste  jumătate dintre femei cer să nască prin cezariană

Profesorul Gheorghe Peltecu spune că, înainte de 1990,  cezariana era extrem de rar practicată, incidenţa ei reprezentând 5 sau 7 la sută în România. Medicul explică această situaţie prin faptul că practica obstetricală a acelor vremuri era bună, iar majoritatea femeilor năşteau pe cale naturală.

“Apăruse la vremea aceea o modalitate prin care  o parte dintre femei reuşeau ca, având două cezariene, să aibă dreptul legal de întrerupere a cursului sarcinii. Era un mare avantaj, când nu existau contraceptive, nu existau prezervatine. Atunci a început să apară această discriminare pozitivă, la care medicii contibuiau într-o oarecare măsură. Se făceau două cezariene pentru ca, atunci când femeia rămânea gravidă fără ca ea să fi dorit acest lucru, să beneficieze de întrerupere legală de sarcină”, a explicat medicul.

Gheorghe Peltecu îşi aminteşte că cezariana înainte de 1990 era privită ca “un fruct oprit”, dar ulterior, experinţa culturală a făcut ca femeile să-şi dorescă acest fruct oprit.

“Femeile nu erau dispuse să suporte rigorile unui tarvaliu şi au devenit tot mai numeroase aceste cereri. Unele justificate, altele mai puţin, unele încurajate de către medici chiar. Astfel s-a ajuns la o cifră de cezariene care este îngrijorătoare, sub aspectul noii politici de sănătate. Nu este politic să ajungi să ai peste 50 la sută cezariene. În spitalele de stat, rata cezarienelor este sub 50 la sută. În spitalele private, rata cezarienelor ajunge la 80 la sută.

Medicii de la Spitalul Filantropia sunt promotorii naşterii naturale după cezariană

Gheorghe Peltecu a mai spus că Spitalul Filantropia nu face parte din categoria celor care încurajează cezarienele.

“În mod special, am trimis un colaborator în Anglia, a stat un an la Londra pentru a se specializa numai în obstetrică, în modalităţi de naştere şi la întoarcere am trecut de partea baricadei care susţine naşterile naturale, chiar suntem promotorii naşterii naturale, chiar după operaţie cezariană”, a precizat Peltecu.

Profesorul mai spune că în spital sunt echipe tinere de medici, care încurajează femeile să nască pe cale naturală după o operaţie cezariană, iar pe site-ul spitalului sunt informaţii suficiente despre naşterea naturală.

“Sigur că se face această recomandare cu raţiune medicală şi cu responsabilitate. Dar găsim foarte multe femei care agreează acest mod. De fapt, în viitor se va reveni, cred, la naşterea vaginală, care are ceva firesc în ea. Cezariana trebuie indicată acolo unde există o indicaţie medicală sau în situaţiile în care gravida, oricât ar fi de mult consiliată, nu reuşeşte să fie convinsă să nască pe cale naturală. Este un drept al femeii, nu i se poate refuza, şşa încât nu medicul poate să decidă, se face sau nu se face atunci când gravida nu vrea. Este dreptul ei şi trebuie să i se respecte. Dar treburie făcute toate eforturile pentru a o consilia asupra avantajelor”, a explicat Gheorghe Peltecu.

Medicul spune că unul dintre motivele care au fost invocate şi care determinau femeile să nască pe cale operatorie a fost teama de durere, dar acesta nu mai poate fi invocat în cazul naşterilor la Spitalul Filantropia.

“Am fost între primele maternităţi care am oferit analgezia peridurală tuturor femeilor care o solicită şi nasc pe cale vaginală, deci motivul durerii invocat ca argument pentru cezariană nu este valabil. În plus, celor care nu doresc analgezie peridurală le oferim o analgezie pe cale inhalatorie, în aşa fel încât să le oferim o naştere confortabilă”, a precizat Peltecu.

 

Recuperarea unui copil de 25-27 de săptămâni a devenit activitate de zi cu zi în Spitalul Filantropia

Copiii născuţi la 25 de săptămâni şi cu o greutate de 600 de grame sunt ţinuţi în viaţă cu ajutorul aparatelor, pentru că aşa este protejat nou-născutul vulnerabil respirator.

“În timp, se adaptează la viaţa extrauterină şi sunt  recuperaţi în mare parte. Suntem impresionaţi de extreme, 25 de săptămâni, 26, 27 de săptămâni. La început, acestea erau performanţe ne uimeau, acum sunt o activitate de zi cu zi. Îmi amintesc de un caz, o femeie care a rămas gravidă la 44 de ani, prima sarcină, cu fibromatoză uterină. La 27-28 de săptămâni, am făcut cezariană, am extras copilul, avea 700 de grame. Mama a suferit o intervenţie chirugicală pentru patologia uterină şi am avut surpriza să văd copilul mergând la şcoală. Un copil perfect, sănătos , dezvoltat, cu inteligenţă foarte bună”, a mai spus Peltecu.

Şase medici de la Departamentul de medicină materno-fetală au fost formaţi în cel mai bun centru din lume, Spitalul King’s din Londra

Managerul Spitalului Filantropia povesteşte că, după consolidarea şi modernizarea spitalului, principala preocupare a fost aceea de a forma medici, în special tineri , deschişi la nou, dornici de afirmare. Astfel, până acum, şase medici au fost specializaţi în medicină materno-fetală la Spitalul King’s din Londra, considerat cel mai bun centru din lume.

“Obstetrica şi ginecologia nu mai este ce ea ce  afost în urmă cu 30-40 de ani, am încercat să urmăresc în Filantropia modelul care se aplică în ţările occidentale avansate şi în SUA. Există o subsepecialitate care se numeşte  materno-fetală, care se ocupă de mamă şi de fătul nenăscut - i se spune amuzant, «pacientul nenăscut». Aceasta este o ramură importantă, care se face prin antrenament special, printr-o studiere a morfologiei fătului care permite depistarea unor afecţiuni. Medicii din Departamentul de medicină materno-fetală au fost formaţi în cel mai bun centru din lume, Spitalul King’s din Londra. Patru doctoriţe care au terminat un program de training de doi ani, iar acum au plecat alte două, pentru studii complementare. Şase persoane care fac aceste ecografii de foarte mare acurateţe. Este singurul centru acreditat de Ministerul Sănătăţii din Bucureşti. Pacientele fac aceste analize doar pe baza asigurării de sănătate, pentru că suntem spital public şi nu plătesc nimic”, a adăugat Peltecu.

Numărul cancerelor din sfera genitală este în continuă creştere. Femeile cu cancer la sân sunt încurajate să păstreze sarcina

Profesorul Gheorghe Peltecu precizează că s-a remarcat de către specialişti că un cancer din zona genitală este tratat mai bine de cei care cunosc patologia feminină.

“S-a ajuns astăzi ca un ginecolog oncolog să facă mult mai corect operaţia în sfera oncologică ginecologică decât un chirurg generalist. În plus, când se operează o femeie cu astfel de patologie, ginecologul ia în calcul că femeia, după ce s-a vindecat, poate vrea să aibă copii. Când operăm, ne gândim să nu aibă alterată funcţia de reproducere, femeile care s-au vindecat de cancer de sân să spere că pot avea copii. Avem cazuri în spital de mame care au această bucurie. Având ginecologie oncologică, următorul pas a fost să dezvoltăm un departament de oncologie medicală, pentru a nu le mai trimite într-un spital”, a adăugat managerul Spitalului Filantropia.

Gheorghe Peltecu a mai spus că medicii de la Spitalul Filantropia încurajează femeile cu cancer la sân să păstreze sarcina.

“Sunt studii medicale care ne dau siguranţa să facem aceste tratamente în deplină siguranţă pentru mamă şi pentru făt. Este vorba de cancerul de sân, în principal. O femeie poate fi diagnosticată în trimestrul doi de sarcină cu o tumoră de sân şi dilema pe care o are este dacă poate continua sarcina sau nu. Noi le încurajăm să păstreze sarcina. S-a dovedit că medicamentele citostatice nu afectează major starea fătului dacă sunt administrate în al doilea şi până în al treilea trimestru de sarcină. Dacă depistăm la 20 de săptămâni de sarcină, administrăm tratamentul citostatic clasic. Când ajungem aproape de termen, inducem naşterea fie natural fie prin cezariană , copilul este îngrijit la neonatologie, iar mama este supusă tratamentului chirurgical, operator şi radioterapie”, a precizat Peltecu.

El a adăugat că toţi copiii care s-au născut în astfel de situaţii sunt bine, la fel ca şi mamele lor, iar tratamentul cancerului de sân a devenit deja un fapt obişnuit.

“Se mai poate încuraja în cancerul de col uterin, naşterea fiind prin cezariană, urmând apoi rapid tratamentul curativ. Sunt, de asemenea, şi alte afecţiuni medicale, boala Hodgkin, afecţiuni hematologice”, a adăugat Peltecu.

Naşterea poate fi extrem de simplă, dar în câteva minute să devină dramatică. Moaşa este cea care trebuie să asiste o naştere obişnuită

Profesorul Gheorghe Peltecu afirmă că în Spitalul Filantropia sunt moaşe absolvente ale colegiului de specialitate, iar acestea sunt încurajate să asiste la naştere, pentru că “sunt abile, sunt capabile să facă acest lucru”.

“În viitor, intenţionez ca naşterile simple să fie asistate de moaşe , iar medicii să intervină  doar atunci când sunt naşteri care reclamă prezenţa unui medic. Moaşa în opinia mea este cea care trebuie să asiste o naştere obişnuită. Legat de celălat aspect, moaşa independentă care să meargă să asiste acasă, problema este mai delicată. Nu în sens conceptual, ci al experienţei. Moaşele care sunt în spital au cu siguranţă cea mai mare experinţă. Moaşele care acţionează independent în medicina occidentală sunt moaşele care lucrează în spital, capătă experienţă şi apoi o practică independent”, a adăugat medicul.

Foto: George Călin / Inquam Photos
Foto: George Călin / Inquam Photos

El a precizat că naşterea la domiciliu cu moaşă nu poate fi încurajată, pentru că responsabilitatea este foarte mare, iar în câteva minute, dintr-o naştere obişnuită se poate transforma în una dramatică, sau cum spuneau clasicii, să apară o “furtună pe cer senin”.

“Sunt cazuri, şi unele mai vocale, care vor să practice meseria, dar fără să fi lucrat în spital, ci direct. Acest lucru înseamnă o responsabilitate mare. Însăşi naşterea la domiciliu nu poate fi încurajată ca o politică care să se extindă, pentru că nu există suficient sprijin în spatele acestei acţiuni. Entuziasmul lor poate aduce în loc de beneficii dezavantaje. Cred că acest lucru trebuie rezolvat în viitor, dar cu motto-ul «Grăbeşte-te încet!». Mai ales învaţă întâi în spital, înainte de a practica singură acasă. Este o răspundere foarte mare. Naşterea poate fi extrem de simplă, dar în câteva minute să devină dramatică. De exemplu, o femeie poate să aibă o situaţie absolut obişnuită în timpul sarcinii şi să facă brusc un puseu de hipertensiune arterială. Niciun fel de simptom special, dar face criză, convulsii, eclampsie. Clasicii vorbeau de o furtună pe cer senin. De aceea obstetricienii au o viaţă extrem de stresantă”, a explicat Peltecu.

Forcepsul, vechi de aproape un secol şi jumătate, este încă un instrument indispensabil al obstetricianului modern

Profesorul Gheorghe Peltecu reaminteşte că în Spitalul Filantropia s-a făcut prima naştere cu forcepsul de către profesorul Ştefan Capşa, licenţiat al Facultăţii de Medicina din Viena, şi după aproape un secol şi jumătate este un instrument de mare utilitate, în lipsa lui medicul fiind privat de un mare ajutor.

“În Filantropia s-a făcut prima naştere cu forceps de către profesorul  Ştefan Capşa, în 1883, licenţiat al Facultatii de Medicină din Viena.  Maternitatea Filantropia poate fi considerata leagănul obstetricii româneşti, pe lângă maternitate, aici a funcţionat şi Şcoala de moaşe. Deci a existat o tradiţie pe care am preluat-o, iar acum avem o rată de utilizare a forcepsului şi a vacuumului de 3-4 la sută din totalul naşterilor. Totul este să explici pacientei că aduce imense beneficii. Forcepsul este un instrument indispensabil al obstetricianului modern. Este o artă manuală care trebuie transmisă”, a adăugat Peltecu.

El a mai spus că se fac anternamente cu medicii rezidenţi, iar în 2014, la Spitalul Filantropia s-a realizat, pentru prima dată în România,  simularea în obstetrică.

“Avem manechine şi exersăm aceleaşi manevre pe care le facem pe viu. Am avut un curs de simulare în echipă, adică am simulat o situaţie de mare urgenţă pe care nu o vezi decât foarte rar şi în care nu poţi să faci şcoală. Aceste manechine au o bandă sonoră care imită tot comportamentul unei femei în travaliu. Echipa de lucru este complexă, fomată din anestezist, obstetrician, neonatolog, medic de laborator. Toţi acţioneză în echipă, pentru a da o mână de ajutor, în acest scenariu fiind utilizat şi forcepsul”, a explicat medicul.

Profesorul Gheorghe Peltecu a precizat că Spitalul Filantropia şi-a propus ca ţintă pentru 2017 să ajungă la 4.000 de naşteri, iar cel care va asista cea de a 4000-a naştere, va primi un premiu.

“Am avut o creştere constantă a numărului de naşteri după finalizarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare a spitalului, cam 200 pe an. În 2016, am avut  3.850 de naşteri, la un număr sub 200 de paturi. Am scăzut numărul de paturi deliberat, să avem saloane mai mari cu două paturi sau trei. Anul acesta, îmi stimulez colegii şi am propus ţinta 4.000 de naşteri, cred că este realizabil. Cine va face naşterea 4.000, primeşte un premiu”, a spus managerul Spitalului Filantropia.

Profesorul Gheorghe Peltecu precizează că toţi medicii pregătiţi în străinătate au revenit la Spitalul Filantropia, iar acum, munca pe are o fac este în stilul în care au fost instruiţi acolo, “cu aceeaşi politeţi, cu aceeaşi acurateţe şi cu acelaşi timp de lucru”.

“Eu am fost să mă instruiesc pe cont propriu, dar după ce am preluat direcţia spitalului, educaţia a făcut parte din politica spitalului. Colegii mei care au fost trimişi în străinătate au fost selectaţi de mine în toată perioada de rezidenţiat. O selecţie pe bază de merite, nu de pile. Au fost trimişi să se pregătescă în acele subspecialităţi pe care intenţionam să le dezvolt, având în vedere că după specializarea de unu-doi ani, să revină şi să devină viitorii lideir în acel domeniu. Faptul că s-au întors este parte a acestui plan. Întoarcearea în spital era garantată de trimiterea la specializare, trimiterea fiind făcută în colaborare cu colegi de-ai mei din străinătate, care le ofereau burse. Deci ei se duceau doar să se instruiască, iar aici aveau un loc de muncă. Munca pe care o fac este în stilul în care au fost instruiţi în Occident, cu aceeaşi politeţi, cu aceeaşi acurateţe şi cu acelaşi timp de lucru. Ei pot lucra şi în afara spitalului, după programul de lucru. Colaborăm cu clinicile private, în spital, oferim servicii private, dar numai hoteliere, ţine de autonomia spitalului. Dar nu putem lăsa să se facă servicii medicale private, pentru că nu avem legislaţie pentru a oferi servicii private , însă de multe ori cu clincile private colaborăm”, a adăugat Peltecu.

Spitalul Filantropia are o capelă pictată de Tattarescu, din 1881-1883, despre care ani de zile nu s-a ştiut nimic pentru că a fost acoperită cu plăci PFL de către comunişti

Spitalului Filantropia, cronologic, este al treilea spital al Bucurestiului, dupa Colţea şi Pantelimon.  Iniţial, spitalul s-a numit “Mavrogheni”, “al Iubirii de Oameni sau al Filantropiei”. În spital există şi o capelă, care datează din 1881-1883, fiind pictată de Gheorghe Tattarescu, care în perioada comunistă a fost acoperită cu plăci PFL, astfel că ani  de zile după 1990 nu s-a ştiut nimic de ea.

“Aici există o capelă despre care nu am ştiut nimic ani de zile pentru că era coperită cu PFL. Datează din anii 1881-1883, o capelă pictată de Gheorghe Tattarescu, de mare valoare istorică. Am deschis-o, am adus studenţi de la Facultatea de Teologie, au recondiţionat pictura, iar acum este deschisă tuturor care ajung în spital. Şi pentru ca spitalul să fie şi mai prietenos, pe toţi pereţii au fost montate tablouri, unele chiar cu istoria acestui bătrân, dar totuşi modern spital. Şi, ca o noutate, Spitalul Filantropia va fi extins în următorii ani, întrucât numărul pacientelor este tot mai mare”, anunţă Gheorghe Peltecu.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.