Deputat Alexandru Muraru, reprezentant special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, afirmă că "derapajele şi declaraţiile inacceptabile cu privire la relativizarea Holocaustului" ale lui Octav Bjoza sunt "incompatibile cu poziţia de demnitar al Executivului". "Exercitarea unei funcţii executive presupune respectarea legislaţiei în vigoare în materia condamnării negării Holocaustului. Falsificarea, distorsionarea sau relativizarea realităţilor Holocaustului de către un demnitar, numit în funcţie de către şeful Executivului, aduce atingere gravă angajamentelor şi eforturilor pe care România le-a întreprins în ultimele două decenii", susţine Muraru

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

"Decizia primului-ministru, Florin Cîţu, din 15 martie, privind eliberarea domnului Octav Bjoza din funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, este legitimă şi corectă. Derapajele şi declaraţiile inacceptabile cu privire la relativizarea Holocaustului ale domnului Octav Bjoza sunt incompatibile cu poziţia de demnitar al Executivului", afirmă deputatul Alexandru Muraru, într-un comunicat de presă transmis marţi.

El adaugă că, în calitate de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, condamnă cu fermitate "astfel de poziţii publice, precum ale domnului Bjoza, acţiuni care angrenează întregul Executiv, imaginea României şi care nu pot fi tolerate".

"Exercitarea unei funcţii executive presupune respectarea legislaţiei în vigoare în materia condamnării negării Holocaustului. Falsificarea, distorsionarea sau relativizarea realităţilor Holocaustului de către un demnitar, numit în funcţie de către şeful Executivului, aduce atingere gravă angajamentelor şi eforturilor pe care România le-a întreprins în ultimele două decenii. Reexaminarea faptelor istorice sub forma negaţionismului deflectiv este o formulă întâlnită a negaţioniştilor, iar aceasta nu poate fi tolerată, cu atât mai mult, din fruntea unei instituţii naţionale", susţine Muraru.

Potrivit acestuia, declaraţiile publice ale lui Octav Bjoza cu trimitere la unele iniţiative legislative de modificarea a legii nr. 232/2020 (comunicatul de presă al AFDPR din 12 martie 2021) sunt "insultătoare" pentru memoria victimelor Holocaustului şi pentru urmaşii acestora.

"În condiţiile în care, în ultimele luni, acţiuni şi publice de elogiere a unor persoane condamnate pentru crime de război au fost rostite de la tribuna Parlamentului, în condiţiile în care un partid neo-fascist propagă simboluri naziste care ultragiază memoria victimelor Holocaustului, fermitatea unor măsuri de sancţionare a acestor derapaje este o urgenţă. Din păcate, astfel acţiuni şi declaraţii ne arată, încă o dată, că trebuie să intensificăm eforturile de promovare ale politicilor memoriei la nivel guvernamental, central şi local, dar şi a celor de combatere a xenofobiei, antisemitismului, a rasismului şi ale altor forme de intoleranţă, de violenţă simbolică sau politică. Precizez că nu voi accepta astfel de manifestări şi voi face toate demersurile care stau în puterea mandatului meu pentru sancţionarea acestor derapaje", conchide Alexandru Muraru.

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România Octav Bjoza a fost demis din funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989. ”A pune în discuţie dimensiunile Holocaustului şi a încerca să pui pe umerii comunităţii evreieşti aducerea comunismului în România este nu doar o încercare de a mistifica istoria, ci şi un gest periculos pentru valorile democratice”,şi-a argumentat premierul Florin Cîţu decizia.

Demiterea lui Octav Bjoza are loc după ce asociaţia condusă de acesta a transmis în 12 martie un comunicat refertor la Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparaţii materiale copiilor foştilor deţinuţi politici, deportaţi, prizonieri.

El precizează că Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, intrată în istoria recentă sub denumirea prescurtată de AFDPR, nu este afiliată şi nu se va alinia politic niciunui partid.

”AFDPR nu contestă existenţa Holocaustului în România „ciuntită”! Singurul lucru care poate fi discutat constă în dimensiunile Holocaustului, cu precizarea că o astfel de dezbatere nu ar scuza cu nimic ororile săvârşite asupra etniei evreilor – şi nu numai. Odată subliniate aceste chestiuni, noi, toţi beneficiarii Decretului-Lege nr. 118/1990, suntem nu doar uimiţi, ci chiar revoltaţi de faptul că am ajuns motiv de dispute între parlamentari. Desigur, motivele sunt concrete!”, se arată în comunicat.

”Cu o zi înainte de a fi supusă votului în plenul Parlamentului, la Comisia pentru muncă, trei deputaţi (Vexler Silviu, Ganţ Ovidiu şi Adnagi Slavoliub) au cerut membrilor acestei comisii introducerea a încă două articole, „13” – „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă sau legionară în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, PRECUM ŞI COPIILOR ACESTORA” şi „14” în care se spune: „Agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a Municipiului Bucureşti, ÎN BAZA SESIZĂRILOR primite sau din proprie iniţiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestei legi (…)”, explică Bjoza în comunicat.

”Nu acceptăm falsificarea încă o dată a istoriei recente a României (pentru prima, a se vedea Mihai Roller)! Mai ales că în ultimii 75 de ani am avut şi noi o contribuţie directă cât de mică! Chiar ne-a lovit pe toţi ignoranţa, amnezia sau mai degrabă relele intenţii, lăsând să treacă neobservat faptul că regimul comunist „ilegitim şi criminal”, prin aşa-zisele „Tribunale ale Poporului”, au trimis la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare, prin bătăi, înfometare şi munci silnice, tot ce a avut acest popor mai demn, mai sfânt, mai bine pregătit profesional”, se arată în comunicat.
”Chiar uităm că regimul comunist a făcut zeci de mii de victime şi, dacă luăm în calcul soţiile şi copiii rămaşi acasă, cifra celor care au avut de suferit se apropie cu certitudine de două milioane de cetăţeni ai acestei ţări?!? Chiar vreţi să vă amintim cine au fost primii trei şefi ai Securităţii Poporului, care au săvârşit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut şi de marele disident rus Aleksandr Soljeniţîn?!? Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mişu Dulgheru şi Tudor Sepeanu! Chiar vreţi să vă spunem ce găsim în dosarele înaintaşilor celor care au neruşinarea să ne dea astăzi lecţii de morală şi demnitate?!?”, mai scriu foştii deţinuţi politic, adăugând: ”Iată doar câteva „perle”:
– „vechi militant al clasei muncitoare”; „vechi comunist ilegalist”; ”activitate titoistă”;  „înscris în organizaţia tineretului hitlerist”; „înscris voluntar în SS-ul german”.

Acum în vârstă de 82 de ani, Octav Bjoza a fost arestat în 1958, fiind acuzat că, „împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă «Garda Tineretului Român» din Braşov, care avea drept scop înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.

A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov, la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958, pentru delictul de „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”. Procesul a durat o singură zi, de la ora 7.00 la ora 22.00. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.

A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava – Fortul „13”, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării, ca Bacul „4”, Periprava Centru şi Periprava – Secţia Grindu, de unde a fost eliberat în , 23 iunie 1962.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.