Ana de Bourbon-Parma a fost alături de regele Mihai I timp de 68 de ani, devenind soţia acestuia într-o perioadă foarte sumbră pentru monarhul României, aflat în primul an al îndelungatului său exil, regina dăruindu-i lui Mihai I cinci fiice. Regina provenea dintr-o familie ilustră, ramura spaniolă a familiei de Bourbon, o ramură a ei având titlul de duce de Parma.
Ana de Bourbon-Parma s-a născut pe 18 septembrie 1923, la Paris, ca fiică a lui Rene de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margarethe a Danemarcei. De altfel, în pofida titlului familiei, limba franceză a fost limba sa maternă pe care a vorbit-o inclusiv în familia soţului său.
Familia sa este înrudită nu doar cu Bourbonii, cât şi cu familiile regale ale Danemarcei şi cu cea a Habsburgilor, mama sa fiind nepoata de soră a ultimului împărat al Austro-Ungariei. Ana a trăit experienţa exilului înaintea soţului său. După înfrângerea Franţei de către Germania, în 1940, părinţii săi se refugiază în Spania, apoi în Portugalia şi, ulterior, în Statele Unite. Acolo, Ana de Bourbon-Parma îşi finalizează studiile la Parsons School of Designs din New York, în 1940-1943. Pentru a se întreţine a fost inclusiv vânzătoare de panglici şi flori artificiale.
”A trebuit să muncesc. Pentru că părinţii mei au vrut ca noi toţi să avem un serviciu. Dacă ai un serviciu, munceşti, nu puteai începe să te distrezi. Noi am mers toţi la muncă şi fiicele mele lucrează toate. Trebuie să munceşti”, spunea regina în singurul interviu pe care l-a acordat vreodată, în ianuarie 2008, pentru televiziunea publică.
În 1943 se înrolează voluntară în armata Franţei Libere, condusă la acea vreme de către generalul Charles de Gaulle. Viitoarea regină a servit ca şofer de ambulanţă în teatrele de operaţiuni din Africa de Nord, Franţa şi Germania. La finalul războiului a primit Crucea de Război din partea statului francez. ”Toţi fraţii mei au fost pe front. Jacques a fost aviator, în Norvegia, Michel a fost paraşutist şi Andre în «Irish Guards». Deci toţi am fost înrolaţi în armată”, spunea regina.
Pe viitorul său soţ l-a cunoscut în noiembrie 1947, la Londra, la nunta dintre prinţesa de Wales, viitoarea regină Elisabeta a II-a, şi Philip Mountbatten. Întâlnirea dintre cei doi a avut un moment amuzant, dar şi uşor jenant pentru clasa înaltei nobilimi.
„Am văzut-o pe regina Elena, pe ducesa de Aosta, pe sora ei şi pe mama, iar de vorbă cu ele, în picioare, era un tânăr în uniformă, regele Mihai al României... Cum nu ieşisem de multă vreme din armată, în loc să fac o reverenţă, am luat poziţie de drepţi şi l-am salutat lovind călcâiele, ca un soldat! M-am simţit atât de umilită de mine însămi, încât am ieşit imediat“, a relatat regina decenii mai târziu.
Regele Mihai şi mama sa, regina Elena, au invitat-o pe Ana de Bourbon-Parma să-i însoţească într-o călătorie la Lausanne, cu avionul pilotat chiar de către rege. La 16 zile de la întâlnire, regele Mihai a cerut-o în căsătorie. Demersul regelui venea într-un moment foarte dificil pentru monarhia din România. Guvernul comunist pregătea înlăturarea regelui, iar la plecarea la Londra, prim-ministrul Petru Groza îi sugerase regelui că ar fi bine să nu se mai întoarcă în ţară. Mihai a ignorat sfatul şi s-a întors. Atunci l-a informat pe premier asupra intenţiei sale de a se căsători, însă acesta a afirmat că mariajul regelui nu este oportun. La scurtă vreme, pe 30 decembrie 1947, Mihai I este nevoit să abdice şi pleacă în exil.
În perioada de după întâlnirea de la Londra şi abdicare, Ana nu a mai primit niciun fel de veşti de la rege, însă cei doi s-au reîntâlnit în ianuarie 1948, la Davos, în Elveţia. Eliberat de obligaţiile sale ca suveran al statului român, primii ani ai exilului au fost umbriţi de probleme personale. Membrii familiilor regale catolice erau obligate să obţină o dispensă papală pentru a se putea căsători cu necatolici. De obicei, li se cerea viitorilor soţi să promită că îşi vor creşte copiii rezultaţi din căsătorie în sânul Bisericii Romano-Catolice. Mamele celor doi au mers în martie 1948 la Vatican pentru a se întâlni cu Papa Pius XII pentru a-l convinge să îngăduie căsătoria, însă Mihai I a refuzat să promită că îşi va creşte copiii în rit catolic întrucât Statutul familiei regale îi interzicea acest lucru şi, în plus, ar fi lezat sentimentele monarhiştilor români aflaţi în exil. ”Mama a mers atât de departe încât a bătut cu pumnul în masă”, povestea regina Ana în 2008.
Situaţia era la fel de dificilă şi în familia viitoarei mirese. Xavier de Parma, un frate al tatălui său, a spus că uniunea matrimonială este ilegitimă în lipsa unei dispense şi, ca şef al familiei de Bourbon-Parma, a interzis părinţilor Anei să participe la nuntă. Aceştia au trebuit să se conformeze, deşi îşi dăduseră consimţământul la căsătorie, astfel încât Ana a fost condusă la altar de către unchiul său matern, Erik al Danemarcei.
Nunta a avut loc pe 10 iunie 1948, la Atena, în rit ortodox, unde oficiile de gazdă a ceremoniei au fost făcute de către familia regală a Greciei, din care provenea şi regina Elena, mama regelui Mihai.
La nuntă au participat membrii caselor regale din Grecia, Danemarca, Iugoslavia şi, bineînţeles, familia regală a României, însă fără tatăl lui Mihai, regele Carol II, aflat în exil în Portugalia.
După nuntă, regina Ana a primit o scrisoare de la socrul său în care îi cerea să fie o soţie bună pentru fiul lui. Replica Anei a fost de un sarcasm nedisimulat: ”Sper să fiu o soţie la fel de bună pe cât aţi fost de bun ca soţ pentru soacra mea”, în condiţiile în care căsătoria dintre Carol II şi regina Elena a fost una nefericită, din cauza escapadelor amoroase ale regelui.
Scrisoarea de răspuns a reginei a fost trimisă cu acordul regelui Mihai, care a fost mai apropiat de mama sa decât de tată. De altfel, regina-mamă Elena şi regina Ana au avut o relaţie foarte bună. ”Dacă aţi fi cunoscut-o pe regina Elena, aţi fi văzut că regina e cea care i-a transmis fiului ei toate calităţile pe care le are. Iată de ce îi sunt foarte recunoscătoare reginei”, a spus Ana.
Concilierea dintre regină şi Biserica Romano-Catolică a avut loc abia în 9 noiembrie 1966, când cuplul regal s-a căsătorit şi în rit catolic, într-o biserică din Monaco. Totuşi, regina nu a fost niciodată încoronată, căsătoria cu regele având loc după abdicare.
În 1949, cuplul regal s-a mutat în Elveţia, la Lausanne, unde s-a născut prima lor fiică, principesa Margareta. Ea a fost urmată de alte patru fiice: Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957), Maria (n. 1964). Între timp, familia s-a mutat la în Anglia, unde au trăit din veniturile pe care le aduceau o fermă de pui şi un atelier de tâmplărie, iar apoi s-au întors în Elveţia, la Versoix.
”Regele ne vorbea despre România, patria lui, în fiecare zi, mie şi copiilor. Deci e un om care a fost mereu aici! Şi care va rămâne mereu aici! Sunt mândră să-i fiu soţie şi cred că pot privi acolo sus şi pot spune: «Doamne, îţi mulţumesc!»”, mărturisea regina.
În 2008, cuplul regal a sărbătorit nunta de diamant.
Evenimentul a fost sărbătorit printr-un concert la Ateneul Român, o recepţie oferită de familia regală şi, în ultima zi a festivităţilor, un dineu la Palatul Peleş.
Ultima apariţie publică a reginei a avut loc pe 15 august 2014, la castelul de la Săvârşin, când a fost inaugurată Casa Musafirilor de pe domeniul regal. Din cauza vârstei, regina a asistat la inaugurare dintr-o maşină electrică.
Casa Regală anunţase încă din mai 2013 că starea de sănătate a reginei s-a deteriorat, ea petrecând perioade lungi de timp într-un spital din Elveţia. Pe 25 octombrie 2015, de ziua regelui Mihai, principesa Margareta a anunţat că monarhul nu va mai primi oaspeţi la Palatul Elisabeta, printre motive fiind şi starea de sănătate a reginei Ana. ”
Regele a dorit să fie astăzi în mijlocul societăţii româneşti, să deschidă porţile Palatului Elisabeta, să reverse iubirea şi binecuvântarea lui către noi toţi. Nu a putut să o facă, fiindcă mama mea se află într-o stare de slăbiciune şi suferinţă. Să ne rugăm cu toţii pentru Regina noastră şi să urăm Regelui, la aniversarea a 94 de ani, la mulţi ani cu sănătate!”, preciza principesa Margareta.
În 2 martie anul acesta, şi regele a anunţat că se retrage din viaţa publică din motive de sănătate. ”În ultimele săptămâni, am primit vestea unui serios diagnostic medical. Această situaţie vine în anul în care Familia şi Ţara sărbătoresc 150 de ani de la fondarea Dinastiei şi a Statului Român modern. Sunt sigur că fiica mea, Margareta, Custodele Coroanei, va găsi înţelepciunea şi forţa de a mă reprezenta şi de a duce la îndeplinire toate acţiunile mele publice”, anunţa regele ce fusese diagnosticat cu carcinom epidermoid şi leucemie cronică.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
