Toţi românii trebuie să fie foarte conştienţi că Rusia ne consideră nişte inamici şi că ne atacă hibrid permanent. Nu există niciun fel de armistiţiu şi niciun fel de relaxare a Moscovei faţă de noi, avertizează politologul Şerban Filip Cioculescu, lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, într-un interviu acordat News.ro. Atacurile feroce pe care le vedem acum în online şi la unele televiziuni, comunicatele date de SVR reprezintă reacţia la rezultatele alegerilor din 18 mai. Victoria lui Nicuşor Dan la Preşedinţie şi instalarea lui Ilie Bolojan ca premier sunt lovituri grele pentru Rusia, care şi-a văzut dejucate planurile de a instala la conducerea ţării politicieni controlaţi de Moscova, mai spune profesorul Cioculescu. Din acest motiv şi vedem narativele care încearcă să impună ideea că Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan ar fi controlaţi de Bruxelles şi că România nu mai e o democraţie.
În acelaşi timp, în Orientul Mijlociu, Putin se teme ca în Iran să nu aibă loc schimbări care să ducă la ieşirea acestei ţări din „axa rezistenţei“. După pierderea Siriei, o nouă defecţiune în Iran ar fi o lovitură grea pentru Rusia. Situaţia e foarte complicată în Orientul Mijlociu, iar profesorul Cioculescu o explică în detaliu. Turcia, un inamic al Iranului, susţine Azerbaidjanul, care are o minoritate foarte mare în Iran. În această ţară sunt tensiuni majore, mai există şi minorităţile kurdă şi balocă, ambele în căutarea independenţei, în timp ce la vârful puterii există o rivalitate între Gardienii Revoluţiei Islamice şi armata regulată.
Întregul interviu acordat de profesorul Şerban Filip Cioculescu pentru News.ro îl puteţi citi mai jos:
„Nicuşor Dan e preocupat de combaterea corupţiei, de redresarea deficitului bugetar, dar fiind guvernarea asta de coaliţie, mă întreb cât de mari pot fi aşteptările. Pentru că nu poţi să crezi că PSD-ul se va schimba peste noapte, din lup va deveni miel“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu.
Şerban Filip Cioculescu: Bună ziua, mulţumesc şi eu.
Matei Udrea: Să începem cu situaţia internaţională. Credeţi că s-a încheiat criza din Orientul Mijlociu odată cu atacul american asupra siturilor nucleare iraniene şi cu forţarea Israelului şi a Iranului de către Donald Trump de a opri luptele?
Şerban Filip Cioculescu: Să ştiţi că, în ciuda optimismului pe care îl vedeţi în anturajul lui Trump şi în mass-media republicană - o anumită aripă a ei - eu nu cred că s-a terminat, pentru că pur şi simplu e un armistiţiu forţat! Iranul nu a mai putut continua lupta, Israelul a fost şi el presat de Trump să oprească atacurile. Nu poate dispărea un asemenea conflict până când nu sunt rezolvate cauzele profunde. E pur şi simplu o situaţie de aşteptare. Cei doi adversari, pentru că rămân adversari existenţiali Iranul şi Israelul, îşi refac forţele, îşi consolidează pe plan intern politicile, îşi strâng şi organizează resursele şi se pregătesc de noi confruntări. Nemaiputând fi, probabil, în viitorul apropiat un nou conflict militar - să sperăm că nu va mai fi - presupun că acest conflict se va muta în zona hibridă, aşa cum a fost anterior. Adică Iranul va recurge la rebelii houti, la anumite gherile şiite din Irak şi, la rândul lui, Israelul va încerca să distrugă şi să saboteze prin metodele pe care deja le-a folosit: asasinate, lovituri precise. Adică în niciun caz conflictul nu a dispărut! Sub nicio formă!
Matei Udrea: Sunt realiste aşteptările care s-au creat într-o parte a presei, dar şi pe reţelele de socializare, ca regimul teocratic de la Teheran să fie răsturnat şi să revină la putere dinastia Pahlavi?
Şerban Filip Cioculescu: Este o posibilitate, dar este extrem de redusă. De ce? Pentru că moştenitorul tronului, ca să-i spun aşa, nu este deloc popular în ţară. Este popular doar în rândurile Diasporei formate din acei iranieni care au putut pleca şi s-au stabilit în străinătate. Ei mai au, poate, o anumită admiraţie şi simt o anumită emoţie. Dar pe plan intern, gândiţi-vă că mulţi iranieni de vârstă înaintată leagă dinastia Pahlavi de nişte umilinţe pe care le-au trăit: episodul Mosaddegh (premierul Iranului în perioada 1951-1953 înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat organizată de americani – n. red.), intervenţia CIA, răsturnări de regim, faptul că Iranul era un fel de pion al Americii şi al Occidentului. Deci, din păcate, nu e prea popular. Şi mai există o altă opţiune, acea grupare rebelă numită Mujahedinii Poporului – Mojahedin-e-Khalq – o grupare care se ascunde în ţări vecine, cum ar fi Irak. Într-o vreme au stat şi în Siria. În general, se duc lupte în zonele din vecinătate. Se spune chiar că au fost şi sprijiniţi de Israel la un moment dat, dar nici ei nu sunt populari. Adică sunt cunoscuţi şi apreciaţi de un număr mic de iranieni. Şi nici nu cred că poate fi o înţelegere între Mujahedinii Poporului şi Reza Pahlavi. S-ar putea aşa ceva, poate, doar dacă intervin americanii şi cumva îi forţează să se înţeleagă. Orice e posibil, până la urmă! După metoda Irakului. Să ne aducem aminte: când americanii se pregăteau să invadeze Irakul, au presat cumva o parte dintre opozanţii irakieni din exil să se înţeleagă, să se pregătească pentru… Acolo se ştie că a fost un guvernator american la început. Cu toate că acum nu se pune problema unei intervenţii militare americane pe modelul Irakului din 2003. Nu cred, e foarte puţin probabil, Trump a zis clar că nu se pune problema de aşa ceva. Deci, nu ştim exact cine ar putea prelua puterea, dar da, posibilitatea unei schimbări de regim există, mai ales dacă războiul va intra într-o nouă fază şi actualul regim va fi puternic destabilizat, contestat pe plan intern. Să ne gândim că acolo există şi minorităţi etnice nemulţumite. Azerii sunt foarte numeroşi, am înţeles că sunt la fel de mulţi sau chiar mai mulţi decât azerii din Azerbaijan! Sigur că ei sunt şiiţi, azerii sunt apropiaţi de Iran, de teocraţia conducătoare, pe linie religioasă. Există kurzii, dintre care o parte sunt sunniţi, o parte sunt şiiţi. Şi kurzii ar fi un element care s-ar putea revolta împotriva conducerii de la Teheran. Mai sunt balocii, minoritatea balocă din zona de contact cu Pakistanul. Aceşti baloci, care duc o luptă de gherilă pentru secesiune şi în Pakistan, şi în Iran, îşi doresc un stat al lor, precum kurzii. Şi, bineînţeles, Israelul, care cred că curajează aceste mişcări secesioniste. Israel, oricum, şi pe zona Siriei se ştie că proteja kurzii şi yazidii şi în general încerca să intervină pentru ei în măsura în care putea. Şi, aşa cum să ştie, există şi o minoritate evreiască în Iran, o minoritate evreiască tolerată care acum nu cred că e într-o situaţie prea bună. Sunt consideraţi de aceeaşi etnie cu duşmanii. Deci, lucrurile sunt foarte complicate acolo.
„Turcia este un rival regional al Iranului, fiind un fel de portrapel al sunnismului. Asta nu înseamnă că îşi doreşte distrugerea Iranului de către Israel, atenţie! Pentru că turcii au relaţii foarte proaste şi cu Israelul. Şi atunci, ei nu îşi doresc ca Israelul să devină hegemon regional, dar nici Iranul“
Matei Udrea: Domnule profesor, ştim că Azerbaidjanul, tocmai în baza acestei populaţii foarte puternice de azeri pe care o are în zona de nord-vest a ţării vecine, a avut de-a lungul timpului relaţii tensionate cu Iranul, chiar şi în perioada sovietică. Întrebarea mea este următoarea: în momentul acesta, ce joc face regimul din Baku? Stă deoparte sau se amestecă în criză? Putem să ne aşteptăm la un moment dat la nişte manevre care să vizeze nişte revendicări teritoriale acolo?
Şerban Filip Cioculescu: Deocamdată, puterea din Azerbaidjan, şi mă refer la preşedintele-dictator de acolo, Aliev, încearcă să nu fie văzut ca un agitator şi nu-şi doreşte, de fapt, o relaţie conflictuală cu Iranul. Dar, în acelaşi timp, ce este, de fapt, Aliev? Este protejatul Turciei!
Matei Udrea: Exact!
Şerban Filip Cioculescu: Iar Turcia este un rival regional al Iranului, Turcia fiind un fel de portrapel al sunnismului, al Islamului sunnit. În mod cert, Turcia se percepe ca un rival al Iranului. Asta nu înseamnă că îşi doreşte distrugerea Iranului de către Israel, atenţie! Pentru că turcii au relaţii foarte proaste şi cu Israelul. Şi atunci, ei nu îşi doresc ca Israelul să devină hegemon regional, dar nici Iranul. Deci pentru ei, pentru turci, balanţa asta de putere care ţine în echilibru Iranul cu Israelul e OK! Ei nu-şi doresc să apară un hegemon. Şi-ar dori ei să fie hegemon, adică Turcia! Erdogan bineînţeles că are nişte planuri…
Matei Udrea: Neo-otomaniste.
Şerban Filip Cioculescu: Da, da, da! El nu foloseşte termenul ăsta şi în general neagă, dar într-adevăr i să atribuie eticheta asta neo-otomanistă. Revenind la Azerbaidjan, acesta este înrudit etnic cu Turcia şi este protejat. S-a văzut şi războiul din Nagorno-Karabah, a fost ajutat de Turcia, dar e în relaţii foarte bune şi cu Israelul, atenţie! Tot timpul au loc vizite la nivelul ministerelor Apărării, serviciilor de intelligence, între oficiali azeri şi israelieni. Să nu uităm că Israelul i-a furnizat drone, alături de Turcia, drone cu care a zdrobit armata şi forţele armeneşti în Nagorno-Karabah. Există tot timpul schimb de informaţii, ceea ce izolează acolo complet Armenia. Armenia, care depinde de Iran! Armenia a ajuns să depindă de Iran pentru că ştiţi că Turcia şi Azerbaidjanul vor să construiască un coridor numit Coridorul Zangezur.
„S-a văzut că Rusia şi China, care de fapt sunt un fel de cvasialiaţi, parteneri strategici pentru Teheran, n-au putut să-l ajute efectiv. L-au ajutat diplomatic prin declaraţii de susţinere, dar material nu au făcut nimic pentru Iran până acum!“
Matei Udrea: Da, pe teritoriul Armeniei!
Şerban Filip Cioculescu: Un coridor prin care să transporte marfa venită din China pe Drumul Mătăsii. Vor s-o transporte şi să unească Drumul Mătăsii cu drumurile din Turcia. Dar se opune Armenia! Încă se mai opune! Sigur că există nişte negocieri, se pune presiune pe Armenia să accepte. Iranul transmitea Armeniei mesajul să nu accepte, pentru că acel coridor ar fi lipit de graniţa iraniană. Vă daţi seama, se gândesc la spionaj, la incidente. Acum Iranul fiind slab după acest război, s-ar putea să nu mai poată fi atât de eficient în a bloca aceste proiecte geopolitice ale Turciei şi Azerbaidjanului. E o posibilitate, e destul de izolat Iranul şi s-a văzut că Rusia şi China, care de fapt sunt un fel de cvasialiaţi, parteneri strategici pentru Teheran, n-au putut să-l ajute efectiv. L-au ajutat diplomatic prin declaraţii de susţinere, dar material nu au făcut nimic pentru Iran până acum!
Matei Udrea: Ce ar însemna pentru Rusia o cădere a regimului de la Teheran? Ori puterea să fie preluată de armată, cum au spus unii – că armata, generalii înţeleg că pur şi simplu pot fi distruşi ca putere militară dacă se continuă în ritmul ăsta – ori prin venirea fiului Şahului. Adică, într-o formă sau alta, dacă ar pica regimul ayatollahilor.
Şerban Filip Cioculescu: Acum, vedeţi că ruşii, Putin şi cei din anturajul lui ştiu că în Iran există două forţe militare care rivalizează, Corpul Gardienilor Revoluţiei, structura aceea paramilitară creată de regimul teocratic după Revoluţia din 1979, şi există şi armata propriu-zisă care se numeşte Artesh. Regimul întotdeauna i-a favorizat pe Gardienii Revoluţiei. Ei au primit armele cele mai bune, ei au primit bani mai mulţi la salariu, au avut investiţii economice. Gardienii erau un fel de stat în stat, primeau bani din dividende, din investiţii la care armata n-avea acces. Acum, prin omorârea de către Israel a numeroşi comandanţi ai Gardienilor Revoluţiei, dintr-o dată lucrurile s-au echilibrat! Şeful Statului Major General a ajuns un general de armată! Deci armata îşi revendică puterea, într-un fel. Putin ştie că e o situaţie dificilă acolo, ştie că într-un caz extrem s-ar putea ajunge chiar la un război civil, la o situaţie de haos. Bineînţeles că el îşi doreşte să rămână regimul teocratic la putere pentru că are nişte relaţii, în ciuda diferenţelor religioase. Nu există niciun fel de compatibilitate între conservatorismul ortotox al lui Putin şi şiism, decât că sunt ultraconservatori. Iranul face parte din axa rezistenţei împreună cu China, Rusia, Venezuela, Cuba. Evident că, dacă s-ar prăbuşi Iranul sub efectul unui război sau al unui conflict intern, ar fi rău pentru Rusia, pentru că ar pierde o verigă. În plus, acolo s-ar infiltra alţii. Gândiţi-vă ce au păţit în Siria!
Matei Udrea: Exact!
Şerban Filip Cioculescu: Acum câteva luni au pierdut… Prin căderea regimului Bashar al-Assad, Rusia abia îşi mai menţine bazele acelea militare. A mai retras din nave şi din avioane, din câte am înţeles. Cumva, s-a ajuns la un fel de modus vivendi minimal, dar n-ar dori să se întâmple acelaşi lucru în Iran, unde nu are baze militare, dar are foarte multe interese geo-economice, strategice. Să ne gândim la dronele pe care Iranul le dă Rusiei şi le fabrică, pe unele, în Rusia. Sunt multe interese pe care poate nici nu le ştim în detaliu.
„Atât Nicuşor Dan, cât şi Bolojan au venit pe o platformă puternic legată de necesitatea de combatere a corupţiei şi le va fi dificil. Va fi dificil tocmai pentru că marile partide politice au clientelă pe care vor să o protejeze“
Matei Udrea: Aş vrea. Aş vrea să vorbim un pic şi despre situaţia internă din România. Cum evaluaţi, domnule profesor, prima lună a lui Nicuşor Dan la guvernare?
Şerban Filip Cioculescu: Acum, cu precizarea că eu sunt specialist mai mult în politică internaţională, da, e o situaţie delicată. Nicuşor Dan s-a ţinut de promisiune, a reuşit să-l coopteze pe Bolojan ca prim-ministru. S-a creat un guvern de coaliţie care, ca orice guvern de coaliţie, este cel mai mic numitor comun. La nivelul străzii sunt, să zicem aşa, destul de multe nemulţumiri chiar în rândurile celor care l-au votat pe Nicuşor Dan ca opţiune mai bună anti-sistem. Pentru că şi Simion era opţiune anti-sistem, dar una apropiată de Rusia şi, în orice caz, mai periculoasă. Acum, probabil că mulţi se întreabă: „Domnule, dar PSD-PNL sunt, totuşi, sistemul!“. Sau se uită la schimbările pe care le-au făcut aceste partide în instituţii, la numirea de judecător la Curtea Constituţională sau la consilieri (lui Nicuşor Dan – n. red.)? De ce n-a luat consilieri nume noi, persoane care n-au trecut prin fostele guvernări. Deci, reprezintă un compromis! Ţara e într-o situaţie foarte gravă, deficitul bugetar este mare. E o situaţie foarte dificilă de rezolvat. Mă întreb ce guvern va reuşi să ia nişte măsuri prin care să scoată ţara rapid din criză. Măsurile care vor urma – acele tăieri de sporuri, tăieri la nivelul salariilor, poate, concedieri, măsuri pe care şi Bolojan le-a anunţat –, nu vor fi populare. De aceea s-a spus că guvernul va fi de sacrificiu. Acum, bineînţeles că şi rotativa asta guvernamentală acceptată e un element controversat. Deci, este o situaţie încă destul de instabilă, o situaţie în curs de aşezare. Asta ar fi pe plan intern, se prefigurează o perioadă destul de tulbure, cel puţin anul acesta şi cel care va veni. Rămâne de văzut în primul rând dacă vom reuşi să diminuăm acest uriaş deficit bugetar. În al doilea rând, dacă se vor obţine banii europeni promişi, acele fonduri europene. Ştiţi că România nu e campioană deloc la accesarea de fonduri europene. Există riscul să pierdem, dacă nu ne mişcăm repede, fonduri pentru infrastructuri, de pildă. Şi în al treilea rând, problema politicii externe! România să rămână puternic ancorată la Uniunea Europeană, la NATO, să-şi păstreze parteneriatul strategic cu SUA, chiar în situaţia asta mai dificilă, cu Donald Trump, care ştiţi că are o agendă care se îndepărtează oarecum de ceea ce îşi doresc europenii. Deci, cam astea ar fi, să zicem aşa, elementele. Şi bineînţeles că, pe plan intern, e combaterea corupţiei. Atât Nicuşor Dan, cât şi Bolojan au venit pe o platformă puternic legată de necesitatea de combatere a corupţiei şi le va fi dificil. Va fi dificil tocmai pentru că marile partide politice au clientelă pe care vor să o protejeze. Se va pune problema independenţei justiţiei. Va fi greu să performeze la nivelul aşteptat de, să zicem aşa, marea majoritate a celor care au care i-au votat.
Matei Udrea: Chiar eram curios cum vedeţi dumneavoastră lucrul ăsta, dacă ar fi să comparăm promisiunile şi angajamentele făcute de Nicuşor Dan în campania electorală cu apetitul efectiv pentru reforme de care a dat dovadă în prima lună, cât de apropiate sunt? Aşteptările create în campanie electorală comparate cu faptele efective.
Şerban Filip Cioculescu: Vedeţi, el este preşedinte, el nu se ocupă de guvernarea efectivă, nu se ocupă de economie. A, că poate da un impuls, poate coordona discuţiile – OK! Dar nu intră în sarcinile lui refacerea situaţiei economice a ţării. Dar este preocupat cu siguranţă! Uitaţi, a convocat şi CSAT-ul acum, pe 30 iunie, şi unul dintre primele puncte este „combaterea evaziunii fiscale, ameninţare şi risc pentru securitatea naţională a României“. Deci, da, într-adevăr, Nicuşor Dan e preocupat de combaterea corupţiei, de redresarea deficitului bugetar, dar fiind guvernarea asta de coaliţie, mă întreb cât de mari pot fi aşteptările, ce pot spera? Pentru că nu poţi să crezi că PSD-ul se va schimba peste noapte, din lup va deveni miel, astea sunt speranţe naive. Plus că şi în PSD, uitaţi-vă că tot aripa Grindeanu-Tudose e la putere, în niciun caz Negrescu şi reformiştii. Şi atunci, deocamdată, aceasta este situaţia, da? Aceasta este situaţia, n-avea cu cine! Guvernul de tehnocraţi, că s-a tot vorbit de guvern de tehnocraţi, ştiţi cum e, un guvern fără susţinere parlamentară. La prima provocare majoră, la prima tăiere masivă de cheltuieli, imediat ar pica. De ce să-l sprijine politicienii? Ca să piardă susţinere electorală? Eu n-aş fi fost de acord cu un guvern minoritar condus de tehnocraţi. Nu mi s-ar fi părut o soluţie. Nici asta nu e o soluţie foarte bună, dar e o soluţie intermediară, ca să zicem aşa.
Matei Udrea: Dacă tot am ajuns aici cu discuţia, noul guvern n-a apucat o săptămână şi deja vedem că se confruntă cu proteste. Avem sindicatele, primarii, studenţii, chiar şi funcţionarii de la Guvern nu vor să se taie de la ei. Credeţi că rezistă presiunii? Are suficient suport şi voinţă politică această coaliţie, ca să reziste unei presiuni care vedem că e foarte mare după doar 4 zile de la investire.
Şerban Filip Cioculescu: Eu cred că va rezista cel puţin până în primăvară, pentru că deja proiectul de guvernare e asumat, există decizie la nivelul executivului, lucrurile s-au urnit în direcţia asta. Proteste au fost şi în trecut. Şi alte guverne s-au confruntat. Riscul cel mai mare e greva generală, care e foarte puţin probabilă în România pentru că ştiţi cum e, dai unei categorii un anumit avantaj, o scuteşti de o anumită taxă şi imediat respectivii nu mai protestează. Adică e greu de crezut că protestatarii vor bloca complet străzile, vor bloca activităţile şi în România nu se va mai lucra, de pildă. Acum, într-adevăr, e o situaţie grea şi pentru studenţi, vă daţi seama, să li se taie acele avantaje cum ar fi dreptul de a circula gratuit pe transportul în comun, pe tren, sau reducerea burselor. Am văzut că domnul Bolojan a spus că sunt prea mari, cuantumul burselor e foarte mare. Bineînţeles că pentru elevi şi studenţi nu e mare. Şi atunci apare acest conflict de viziune. Pe de altă parte, dacă ne uităm la execuţia bugetului general consolidat în primele luni ale anului 2025, păi e un deficit de peste 64 de miliarde de lei! Asta înseamnă cam 3,38% din Produsul Intern Brut! E o cifră mare, pentru că în 2024 deficitul era de 60 de miliarde de lei. Deci avem un deficit cu încă 4 miliarde de lei mai mare. Înseamnă 3,41% din PIB. Acum 3,41% din PIB, înainte 3,38%. Nu mergem în direcţia bună! De aceea, până la urmă, se adoptă aceste măsuri radicale, măsuri care nu mulţumesc populaţia în marea ei majoritate.
„Propaganda rusă încearcă să acrediteze ideea că România, de fapt, nu mai este o democraţie, că suntem un stat capturat de o oligarhie care este controlată de Uniunea Europeană, de Ursula von der Leyen. Că personaje precum Nicuşor Dan şi Bolojan sunt controlaţi direct, un fel de marionete ale Bruxelles-ului“
Matei Udrea: Domnule profesor, vedem că SVR, Serviciul de Informaţii Externe al Rusiei, a dat un nou comunicat în care se arată îngrijorat de democraţia din România. De când sunt aşa preocupaţi ruşii de democraţia noastră?
Şerban Filip Cioculescu: Păi, să nu uităm că au protestat şi când s-au anulat alegerile din decembrie 2024! L-au prezentat pe Călin Georgescu ca pe o victimă a sistemului.
Matei Udrea: Tocmai asta!
Şerban Filip Cioculescu: Vedeţi că, în mod constant, propaganda rusă încearcă să acrediteze ideea că România, de fapt, nu mai este o democraţie, că suntem un stat capturat de o oligarhie care este controlată de Uniunea Europeană, de Ursula von der Leyen. Că personaje precum Nicuşor Dan şi Bolojan sunt controlaţi direct, un fel de marionete ale Bruxelles-ului. E tipica propagandă rusească care, din păcate – zic din păcate! – îşi găseşte o anumită reflectare şi în unele grupări MAGA din America. Deci, acesta e un element de noutate faţă de acum 5-8-10 ani, pentru că există un ecou şi peste Ocean. Şi acolo găseşti oameni de tipul fostului apropiat al lui Trump, Steve Bannon, care tot aşa consideră Bruxelles-ul un fel de de diavol şi toate mişcările acestea de tip LGBT, de liberalizare sunt demonizate. Există o potrivire, iată, interesantă între propaganda putinistă şi elementele radicale ale MAGA împotriva liberalismului, împotriva Uniunii Europene, împotriva egalităţii de şanse. Putin speculează, bineînţeles, şi ştie că în România există un segment consistent de populaţie, undeva, la 30-35, poate chiar 40% care rezonează la acest gen de propagandă.
Matei Udrea: Cum vedeţi dumneavoastră propaganda a Rusiei în România? Vi se pare că, după terminarea alegerilor, Rusia a ridicat piciorul de pe pedala de acceleraţie, s-a mai domolit, sau rămâne la aceleaşi niveluri din ultimele opt luni, perioada dintre noiembrie 2024 şi mai 2025?
Şerban Filip Cioculescu: Cumva, a existat o anumită relaxare. Această propagandă s-a mai dispersat puţin pe platformele de socializare, n-a mai fost atât de vizibilă şi de vehementă. Să nu ne îndoim însă, să fim foarte conştienţi că Rusia în continuare consideră România un adversar. Rezultatele alegerilor n-au mulţumit-o, nici n-are cum să fie satisfăcută de faptul că avem acest duet Nicuşor Dan - Bolojan în fruntea ţării, în loc să fie un politician favorabil lor din partidele suveraniste. Şi atunci, automat, România, ca ţară de flanc a NATO şi puternic asociată cu voinţa Uniunii Europene de a se înarma, de a crea o structură de apărare mai puternică pe zona de flanc, n-are cum să convină Rusiei! În permanenţă vor încerca să ne lovească prin metode de război hibrid. Propaganda şi dezinformarea fiind printre instrumentele tipice acestui război hibrid. Deci nu există niciun fel de armistiţiu al nostru cu Rusia, nu ne devin favorabili, nu se relaxează faţă de noi chiar dacă, temporar, îşi îndreaptă armele către Polonia. Şi acolo au încercat să interfereze în campania electorală. Acum sunt foarte preocupaţi de ţările baltice, pentru că ţările baltice vor să găzduiască avioane F-35. Deci, ostilitatea Moscovei se mută de la unii la alţii, mai pe partea nordică a flancului estic, mai pe partea sudică, dar niciodată nu ieşim din atenţia Rusiei! Asta, cu siguranţă!
Matei Udrea: Vă mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi acordat!
Şerban Filip Cioculescu: Mulţumesc şi eu, cu plăcere!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
