Atacul hibrid al Rusiei asupra României nu doar că nu s-a oprit după alegerile din 18 mai, dar s-a intensificat şi e de aşteptat ca în următoarele luni şi următorii ani să devină chiar mai agresiv, avertizează Iulia Joja, expertă în Securitate şi Apărare care predă Securitate Europeană la Georgetown University, în SUA, şi la Institutul Diplomatic al SUA. În interviul acordat News.ro, aceasta spune că rolul României a devenit şi mai important pentru Kremlin după ce ruşii au reuşit, direct sau indirect, victorii majore în alte ţări din regiune precum Serbia, Ungaria, Slovacia şi chiar Polonia. În acelaşi timp, România, Ucraina şi Republica Moldova s-au angajat acum într-o relaţie câştigătoare pentru toate trei. România are interesul vital ca Ucraina să reziste invaziei ruseşti, deoarece ultimul lucru pe care ni-l dorim e să-i vedem pe ruşi intraţi în Moldova şi ajunşi la gurile Dunării. Pe de altă parte, Ucraina are mare nevoie de România mai ales acum, când în Polonia a ajuns preşedinte un eurosceptic ostil ucrainenilor. Pe termen lung, ţinând cont că Ucraina e foarte probabil să intre în Uniunea Europeană, interesul României este să aibă în vecinii de la răsărit nişte aliaţi şi prieteni.
Iulia Joja explică faptul că motivul principal pentru care România, Moldova şi Ucraina au avut relaţii proaste în ultimii 35 de ani este chiar Rusia. Kremlinul a făcut tot posibilul, în permanenţă, ca între aceste state să existe motive de conflict. În ultimele decenii, ruşii au sprijinit şi amplificat tendinţele de extremă dreapta din România, pe care au avut grijă să le prezinte apoi în Ucraina şi Moldova ca fiind comportament agresiv şi pretenţii teritoriale ale ţării noastre faţă de vecini. Exact aceeaşi reţetă a folosit-o Rusia în relaţia România-Ungaria, sprijinind la Budapesta revizionismul.
Citiţi mai jos întregul interviu acordat de experta în politici de securitate Iulia Joja pentru News.ro.
„Motivul principal pentru care au fost probleme între România, Moldova şi Ucraina este Kremlinul! Rusia a făcut tot posibilul ca România şi statele vecine să nu se înţeleagă. În ultimele decenii, Kremlinul a amplificat tendinţele de extremă dreaptă din România, ca să arate că România are pretenţii teritoriale vizavi de Ucraina şi vrea să absoarbă Republica Moldova împotriva voinţei ei“
Matei Udrea: Bună ziua, doamnă Iulia Joja, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Aş începe cu o chestiune care s-a vânturat pe reţelele de socializare în ultimele zile: o hartă a Europei Centrale şi de Est în care, după alegerile din Polonia, sunt colorate în roşu Belarus, Polonia, Ungaria, Slovacia şi Serbia şi care sugerează că triunghiul România-Moldova-Ucraina e încercuit de un brâu de ţări suveraniste, anti-UE sau de-a dreptul chiar în siajul Rusiei. E corectă percepţia aceasta?
Iulia Joja: Şi Rusia era colorată în roşu! Dumneavoastră aţi văzut o variantă uşor diferită faţă de cea pe care am văzut-o eu, dar cred că ajută să o menţionez aici, în care erau arătaţi toţi vecinii Ucrainei. Iar România şi Republica Moldova rămăseseră singurii vecini în jurul Ucrainei care nu erau MAGA!
Matei Udrea: Da.
Iulia Joja: E interesantă această suprapunere, nu-i aşa, dacă ne uităm la regiune! Într-adevăr, România, dacă privim din punct de vedere istoric, a avut întotdeauna o gândire strategică de tipul „cel mai bun vecin este Marea Neagră!“. Pentru că în mod tradiţional, să spunem, înainte, în timpul şi după Războiul Rece, România a fost şi este într-un context geopolitic regional dificil, uneori chiar destul de instabil. Şi atunci putem să spunem că ne-a trecut glonţul pe la ureche de data aceasta, a fost destul de critică situaţia, aşa cum a fost şi resimţită în România, mai ales în oraşele mari. A fost un nivel de anxietate foarte, foarte mare între noiembrie şi rezultatul alegerilor din mai tocmai din cauza acestui context regional şi, de fapt, transatlantic, extrem de dificil. Dar trebuie să vedem şi partea plină a paharului. Mă uit aici, mai ales la întrevederea de miercuri, noua trilaterală România-Moldova-Ucraina de pe marginea Conferinţei de la Odessa. Este pentru prima dată în istoria României, a Republicii Moldova şi a Ucrainei, în care cele trei ţări sunt cu adevărat pe aceeaşi parte şi sunt cu adevărat într-un proces de apropiere şi de cooperare, să spunem aşa, de la egal la egal. O situaţie care a fost întotdeauna dificilă din cauza politicii duse de toate părţile şi care a fost făcută şi mai dificilă – foarte important – în special din cauza Kremlinului! Motivul principal pentru care au fost probleme între România şi Republica Moldova, între România şi Ucraina şi între Ucraina şi Moldova este Kremlinul!
Matei Udrea: De ce spuneţi asta?
Iulia Joja: Vă dau un exemplu. Înainte de 2014, de prima invazie a Rusiei în Ucraina, sondajele de opinie din Ucraina, atât în rândul populaţiei, cât şi în rândul membrilor Radei ucrainene (Parlamentul acestei ţări – n. red.), arătau că ucrainenii percep drept ameninţarea principală în rândul vecinilor la adresa securităţii naţionale venind nu din Rusia, ci din România! De ce? Pentru că, în ultimele decenii, Kremlinul a făcut tot ce i-a stat în putere să amplifice tendinţele de extremă dreaptă din România şi să arate că România vrea răul, că are pretenţii teritoriale vizavi de Ucraina, că România vrea să absoarbă Republica Moldova împotriva voinţei ei – acel unionism cu forţa – şi aşa mai departe. Iar ăsta este un singur exemplu! S-a făcut de toate părţile, nu doar în raport cu România. „Divide et impera“ („dezbină şi cucereşte“ – n. red.) numeau romanii această strategie politică. Fie că a încercat să anuleze suveranitatea statelor noi independente ca Moldova, creând conflicte precum Transnistria şi anulând practic posibilitatea ca Republica Moldova să-şi aleagă o cale independentă, o orientare pro-occidentală în politica externă, fie că este vorba de amplificarea unor tendinţe marginale, extremiste din rândul românilor, de exemplu, sau a altor state din regiune, Kremlinul a făcut tot posibilul ca România şi statele vecine să nu se înţeleagă. De fapt, dacă ne uităm şi la relaţia dintre Ungaria şi România, ca un alt exemplu – că ne uităm la regiune – se aplică aceleaşi metode! Problemele care există, desigur, pe fond istoric, cine a ajuns primul în Transilvania şi aşa mai departe, sunt amplificate prin dezinformare şi propagandă de către Kremlin, chestiune la care marşează foarte mulţi politicieni din Ungaria. România a avut norocul să se ţină, în cea mai mare parte, departe de asemenea provocări din partea Rusiei.
„Până în 2014, Ucraina a jucat cu ruşii pe dosarul Moldova-Transnistria. Dar Ucraina dinainte de 2014 nu mai are nicio legătură cu Ucraina din 2025. Establishment-ul politic românesc a fost şi rămâne extrem de reticent şi încet la schimbare. Ucrainenii apără acum întreaga securitate europeană, ceea ce ne face mai dependenţi de Ucraina. Dacă Ucraina nu-i opreşte, ne trezim cu ruşii la graniţă!“
Matei Udrea: De ce credeţi că s-a comportat atât de ambiguu conducerea României faţă de Ucraina de la începerea invaziei ruseşti şi până astăzi? Vedem că noul preşedinte Dan, în doar câteva zile, de când a fost instalat la Cotroceni, a avut mai multe acţiuni consistente, cel puţin la nivel simbolic, decât a făcut vechea conducere a României din 2022 până acum.
Iulia Joja: Sunt mai multe criterii şi n-aş vrea să vă răspund printr-o analiză a personalităţii lui Klaus Iohannis, că nu cred că ăsta este scopul. Contează foarte mult şi personalitatea, viziunea politică a preşedintelui, care până la urmă este decidentul cu privire la politica externă a României, cel care creionează şi dă direcţie politicii externe a ţării. Sigur că a contat şi dacă este Nicuşor Dan sau este Klaus Iohannis. Dar, dincolo de personalitatea diferită, viziunea diferită şi aşa mai departe, vorbim în România de establishment-ul politic, de sistem, cum ne place să spunem pe română. De sistemul politic, experţii în politică externă, de securitate şi de apărare ai României. Care trebuie să înţelegem că sunt şi ei supuşi, într-o anumită măsură, propagandei de la Kremlin şi nu numai, de-a lungul deceniilor. Dar ei au experienţa unică următoare: până în 2014, Ucraina a jucat cu ruşii pe dosarul Moldova-Transnistria, care era şi este extrem de important pentru România! Acest establishment politic românesc a fost şi rămâne extrem de reticent şi încet la schimbare. Ucraina dinainte de 2014 nu mai are nicio legătură cu Ucraina din 2025! Vrând-nevrând, forţaţi practic fizic de către ruşi, ucrainenii apără acum întreaga securitate europeană. România şi establishment-ul românesc trebuie să înţeleagă un calcul foarte simplu: fie că ne place de ucraineni şi de conducerea din Ucraina, fie că nu ne place de ei, spre deosebire de alte state de pe flancul estic care îşi fac griji cu privire la agresivitatea Rusiei, noi avem luxul de a nu avea o graniţă terestră cu Rusia, ceea ce ne face mai dependenţi de Ucraina! Dacă Ucraina nu-i opreşte pe ruşi, atunci ne trezim cu ruşii la graniţă! Asta înseamnă că, vrând-nevrând, este în interesul naţional cât se poate de clar să ajutăm Ucraina. Indiferent de preferinţele personale ori de experientele personale, motivul e că nu trebuie să ajungem noi să ne trezim cu ruşii la graniţă. Aşadar, revenind, relaţiile de până în 2014 cred că reprezintă motivul principal pentru reticenţă. Plus, din nou, aş accentua, pentru că am văzut asta pe parcursul ultimilor 3 ani şi jumătate, cum Kremlinul amplifică prin canalele de dezinformare diferite probleme, unele reale, altele mai puţin reale, bilaterale între Ucraina şi România. De exemplu, românii din Ucraina şi dreptul la limbă şi biserici, ce se întâmplă pe Dunăre şi aşa mai departe. Şi am văzut de-a lungul anilor cum diferite personaje politice româneşti s-au activat împotriva Ucrainei, făcând de fapt un deserviciu interesului naţional şi făcând un serviciu Kremlinului.
Matei Udrea: Aş vrea să vorbim puţin despre această trilaterală care pare să se contureze, România-Moldova-Ucraina. Am văzut că mulţi politologi şi diplomaţi au salutat acest lucru, dar nimeni nu prea a explicat la ce foloseşte această trilaterală. Singurii care s-au avântat în nişte explicaţii concrete au fost promotorii propagandei ruseşti, care au folosit pozele ca să arate că „uite dovada, Nicuşor Dan o să ne bage în război, s-a dus la Odessa ca să stabilească cu Zelenski intrarea România în război!“. Ce înseamnă această întâlnire de la Odessa şi această alianţă? Concret, ce poate să aducă, de ce a fost făcută?
Iulia Joja: Aş face mai întâi două menţiuni aici. Asta cu trimisul la război a fost amplificată, cea mai amuzantă mi se pare aceea că îi trimitem mai întâi pe nevaccinaţi… (Iulia Joja începe să râdă – n. red.) Al doilea element este că ar trebui să explice utilitatea şi scopul acestei trilaterale chiar preşedintele Nicuşor Dan, care a iniţiat, sau consilierii dumnealui. Eu nu fac parte din aceştia. El are consilieri la Cotroceni care l-au însoţit în Odessa şi care ar trebui să-şi facă treaba, să explice de ce au organizat, au gestionat această iniţiativă de trilaterală. Acum, această trilaterală să n-o amplificăm prea mult, că până una-alta nu am văzut acţiuni în afară de faptul că cei trei s-au întâlnit şi au făcut o poză. Dar potenţialul – ca să fac treaba celor care ar trebui să-şi facă treaba – acestei trilaterale este unul imens! Mai întâi, din punct de vedere strict militar şi al interesului naţional, lăsând de o parte relaţiile de bună vecinătate, România şi Republica Moldova – una aflată în NATO şi cu apărare substanţială, cealaltă fără cele două – depind de Ucraina, adică exact ce vă spuneam mai devreme! Dacă Ucraina pică, ne trezim noi, atât moldovenii, cât şi românii, cu o problemă imensă, cu ruşii la graniţă, care au ca scop strategic gurile Dunării! Ştim asta de foarte mult timp şi establishment-ul românesc, din nou, ştie acest lucru şi ar trebui să îl explice cât se poate de clar. Asta din punct de vedere militar. Ceea ce înseamnă că, pe de altă parte, şi pe fondul pozei descrise de dumneavoastră mai devreme (în care Ucraina, Moldova şi România par înconjurate de ţări ostile UE, NATO ori prietene cu Rusia – n. red.), Ucraina depinde acum şi mai mult de fluxul ajutorului militar dinspre România, de consolidarea apărării de pe teritoriul României. Şi aici mă gândesc la extinderea bazei militare de la Kogălniceanu şi aşa mai departe. Din cauza contextului geopolitic, şi Ucraina depinde mai mult acum de România, după alegerile din Polonia. Deci, din punctul de vedere al aspectului militar este, cum se spune în engleză, în contextul trilateralei, win-win-win (câştigător pentru toate cele trei ţări – n. red.). După aceea, evident, ajungem la chestiunile de diplomaţie şi de relaţii de bune vecinătate. România are tot interesul să aibă relaţii foarte bune cu Ucraina. Deja le are cu Moldova. Doar dacă vrem să aruncăm în aer securitatea europeană nu se va integra şi Ucraina, mai devreme sau mai târziu, în Uniunea Europeană. Atunci va fi unul din statele cele mai puternice din Uniunea Europeană. Deci, pe termen mediu şi lung, România are tot interesul să se apropie diplomatic şi politic de Ucraina. E foarte important de spus aici că România a ajutat enorm Ucraina, pe parcursul acestor 2-3 ani, în ceea ce priveşte exportul de grâne fie prin portul de la Constanţa, fie pe cale maritimă, de la Odessa, pe linia apelor teritoriale româneşti şi bulgăreşti. Astea sunt lucruri care sunt fireşti şi normale în relaţii dintre parteneri şi, probabil, viitori aliaţi. Deci astea ar fi elementele cele mai importante: militar, strategic, diplomatic, politic şi, probabil, economic, dacă ne uităm pe termen mediu şi lung la reconstrucţia Ucrainei, unde România şi companiile româneşti au un interes economic enorm, pentru a juca un rol central în această reconstrucţie.
„O bună parte a electoratului AUR sau a extremei drepte, de fapt, nu este anti-UE sau eurosceptic, spre deosebire de cazuri din ţări vecine. Este un vot de protest în condiţiile în care partidele de sistem au dat dovadă pe parcursul ultimilor 4-5 ani de gestionare proastă economică, de comunicare strategică catastrofală, de aroganţă în raport cu populaţia“
Matei Udrea: S-a oprit operaţiunea hibridă a Rusiei în România după alegeri? Şi dacă nu, de ce ar mai fi interesaţi ruşii acum să investească în propagandă aici?
Iulia Joja: Categoric nu s-a oprit! Iar Kremlinul nu are niciun interes să oprească operaţiunea de război hibrid împotriva întregului Occident, a întregii Europe. Scopul Kremlinului este de a slăbi Occidentul, Uniunea Europeană per ansamblu, ca factor principal de ajutor al Ucrainei în acest război, şi de a slăbi în mod concret ajutorul politic pentru Ucraina, fie că e vorba de Bucureşti, fie că e vorba de Paris, de Berlin şi aşa mai departe. Tocmai situaţia geopolitică – graniţa României cu Ucraina, faptul că într-un mod direct sau indirect Kremlinul a obţinut nişte câştiguri importante în regiune, că ne uităm la Serbia, la Ungaria, la Slovacia, în mod indirect şi în Polonia şi aşa mai departe – arată cu atât mai mult importanţa majoră a României pentru Kremlin. Deci trebuie să ne aşteptăm la o activitate chiar mai agresivă în următoarele luni şi în următorii ani a Kremlinului în România şi în contextul european mai larg. Aş mai lega un lucru aici: extrema dreaptă este în creştere în Europa, nu numai în România. Şi va continua pe această tendinţă ajutată de Kremlin şi nu numai! Numai că, în România, suntem cumva un pic mai înţelepţi, un pic mai deştepţi decât în alte locuri, în sensul că România este uşor diferită de alte ţări din regiune. Avem cea mai mare susţinere politică pentru statutul de membru în Uniunea Europeană, suntem cei mai pro-UE dintre europeni şi suntem cei mai pro-NATO dintre statele membre NATO. Asta înseamnă că o bună parte a electoratului AUR sau a extremei drepte de fapt nu este anti-UE sau eurosceptic, spre deosebire de cazuri din ţări vecine. Ci este un vot de protest, un vot pentru opoziţie, în condiţiile în care partidele de establishment, sistemul, au dat dovadă pe parcursul ultimilor 4-5 ani de gestionare proastă economică, de comunicare strategică catastrofală, de aroganţă în raport cu populaţia. Şi atunci vedem, pe de o parte, această susţinere enormă pentru Occident, UE şi NATO şi, pe de altă parte, unul dintre cele mai scăzute niveluri de încredere în instituţiile româneşti, chestiune pe care mizează Kremlinul. Rusia întotdeauna se adaptează la vulnerabilităţile locale, să spun aşa, sau vulnerabilităţile naţionale. Şi atunci, ce au de făcut noul preşedinte şi viitorul guvern este să diminueze – că nu pot să le elimine – din problemele care au condus la un vot de protest, fie că vorbim de noiembrie-decembrie, fie că vorbim de anul acesta. Să diminueze din aceste probleme astfel încât, în primul rând, vor rezolva din problemele naţionale cu care se confruntă românii şi România, şi pe de altă parte vor reuşi să combată din efectele războiului hibrid al Kremlinului.
Matei Udrea: Cum se profilează relaţia României cu Statele Unite, cel puţin până în 2028, când, în principiu, ar trebui să se termine al doilea mandat al lui Trump? Asta, presupunând că nu se modifică în Statele Unite Constituţia, pentru a-i permite să candideze a treia oară, cum a anunţat că şi-ar dori.
Iulia Joja: Da, da, dacă se modifică, poate şi Obama să candideze a treia oară.
Şi asta nu ştiu dacă îi convine (lui Trump – n. red.)! Dar e marginal subiectul. În primul rând, avem un apel foarte promiţător, trebuie să recunoaştem! Pe mine, cel puţin, m-a surprins un pic apelul preşedintelui Trump către noul preşedinte al României, Nicuşor Dan. Dacă ne uităm la pattern-uri (modele – n. red.), la tipare similare în cazul altor state europene, nu cred că trebuie să ne facem griji. Şi aici mă gândesc mai ales la Germania, unde o parte din administraţia americană a susţinut AfD. AfD-ul nu a câştigat alegerile, nu a ajuns la putere într-o coaliţie, aşa cum ne aşteptam. După care s-au reluat nişte relaţii foarte normale între aliaţi şi parteneri, care au culminat cel mai recent, săptămâna trecută, cu vizita noului cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, la Washington. O vizită care a fost normală şi de bun augur. De aceea, având în vedere acest tipar recent, cred că putem să sperăm ca şi noul preşedinte Dan, din România, să fie primit într-o vizită la Casa Albă, poate nu în următoarele săptămâni, că administraţia de aici este încă relativ nouă şi se acordă prioritate statelor mai mari, mai importante, dar cred că putem spera la o vizită în următorul an. Avem şi la nivelul relaţiei bilaterale un precedent în timpul mandatului Trump I, când preşedintele Klaus Iohannis l-a vizitat la Casa Albă şi a culminat acea vizită chiar cu confirmarea, la întrebarea jurnalistei Ramona Avramescu, din România, a Articolului 5 din Tratatul NATO. Deci, din acest punct de vedere şi dacă ne gândim la cazul recent al Germaniei, nu văd de ce să fie probleme în relaţia bilaterală, în condiţiile în care administraţia americană a făcut un prim pas important şi în condiţiile în care şi preşedintele Dan şi-a exprimat toată deschiderea şi dorinţa de a dezvolta parteneriatul strategic cu Statele Unite.
„Republica Moldova şi conducerea pro-europeană de acolo au probleme legate tot de economie, şi anume resursele umane. Pur şi simplu nu au suficienţi oameni care să lucreze suficient de rapid pentru a creşte nivelul de trai al moldovenilor cu ajutorul Uniunii Europene“
Matei Udrea: Rezistă actuala majoritate pro-europeană din Republica Moldova la alegerile parlamentare din toamnă, având în vedere violenţa şi eficienţa atacului hibrid pe care Rusia le-a demonstrat până acum nu numai în Moldova, dar şi în România?
Iulia Joja: Trebuie să înţelegem că situaţia în care se află în acest moment Chişinăul, din punct de vedere politic, este una rară şi privilegiată. O nouă majoritate dintr-un singur partid mare nu cred că se mai poate repeta. Ceea ce înseamnă că partidul PAS trebuie să treacă printr-un proces complicat politic, să-şi găsească nişte aliaţi cât de cât pro-europeni, cu care să poată să formeze o coaliţie. Asta este, de fapt, dacă ne uităm la nivel intern, problema politică din Chişinău. Şi, într-adevăr, având în vedere virulenţa atacurilor Kremlinului, trebuie să se aştepte la chiar mai mult. Din nou, Kremlinul merge foarte mult pe vulnerabilităţi naţionale şi locale, iar Republica Moldova rămâne una dintre cele mai sărace ţări europene. Dacă ne uităm la articolul de investigaţie Serving Moscow, adică Servitorii Moscovei, publicat în Ziarul de Gardă de cele două jurnaliste care au luat şi premiul european pentru jurnalism de investigaţie, vedem că modul în care Kremlinul a reuşit să corupă moldoveni a fost aproape exclusiv pe bază economică, financiară. De asemenea, Republica Moldova şi conducerea pro-europeană de acolo au probleme legate tot de economie, şi anume resursele umane. Pur şi simplu nu au suficienţi oameni care să lucreze suficient de rapid pentru a creşte nivelul de trai cu ajutorul Uniunii Europene, pentru a creşte nivelul de trai al moldovenilor. Şi atunci moldovenii au nevoie de tot ajutorul pe care îi putem oferi. Iar Uniunea Europeană şi România – ştim asta şi din declaraţiile repetate ale preşedintelui Maia Sandu – au contribuit enorm. Bucureştiul contribuie enorm la parcursul european, la creşterea nivelului de trai şi a stabilităţii democratice din Republica Moldova. Cei de la Bucureşti ştiu destul de bine, cred eu, că Moldova are nevoie în continuare de ajutorul politic şi economic al României tocmai în condiţiile acestor asalturi şi acestui nivel de agresivitate din partea Kremlinului.
Matei Udrea: Ultima întrebare. Se împlinesc 35 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990. Vedem că şi azi funcţionează în România aceleaşi lozinci de atunci: „Nu ne vindem ţara!“, „Moarte intelectualilor“, „Afară cu străinii care vor să ne facă sclavi“. De ce nu-şi pierde priza la popor această mentalitate?
Iulia Joja: După atâţia ani, totuşi, trebuie să recunoaştem, este un procent substanţial redus al acestei categorii, să-i zicem susţinătorii extremei drepte, că ăştia sunt, de fapt. Dacă ne uităm din nou la sondajele de opinie din ultimele luni, acest lucru este confirmat, că electoratul hardcore (dur – n. red.) al extremei drepte este undeva, la aproximativ 10%. Dar, aşa cum se întâmplă în Secolul XXI într-o lume digitalizată, extremele polarizează, iar prin mass-media şi platformele de social media capătă amploare disproporţionată. Avem impresia că acei 10%, dintre care violenţi sau cu asemenea lozinci sunt 10%, aşadar 10% din 10%, sunt de fapt mult, mult mai puternici decât sunt ei în realitate. Uniunea Europeană şi procesul de integrare şi multiplicare a PIB-ului pe cap de locuitor de peste 10 ori au contribuit substanţial la diminuarea acestor tendinţe, însă ele nu vor dispărea niciodată cu totul! Şi, pe de altă parte, acest proces de globalizare, de integrare în Uniunea Europeană şi aşa mai departe a dus şi la existenţa şi amplificarea fenomenului de ceea ce numim politic incorect, dar oricum o s-o spun, loseri ai globalizării. Oameni care nu au reuşit să aibă succes şi să profite de globalizare, de integrare europeană şi aşa mai departe şi care sunt furioşi că ajutorul social nu este suficient de amplu, că nu au obţinut job-urile sau banii pe care şi-i doreau şi aşa mai departe. Deci există, să spunem aşa, victime colaterale ale procesului de integrare europeană, de occidentalizare a României. Şi vocile lor, din păcate, sunt amplificate într-un context digitalizat de Secol XXI. Aici, răspunsul meu nu este menit să justifice cu nimic violenţa limbajului lor şi diminuarea durerii pe care o resimţim cu toţii când vedem aceleaşi lozinci şi aceleaşi atitudini distructive din societatea română după atâţia ani. Ceea ce s-a întâmplat atunci sunt nişte crime pentru care încă nu avem un răspuns sau justiţie suficientă. Tocmai acest fond de nesoluţionare şi de lipsă de dreptate, până la urmă, pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, creează un fond şi mai dureros pentru existenţa aceloraşi lozinci şi a aceloraşi personaje cu influenţă politică şi care vociferează în acest moment.
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate!
Iulia Joja: Eu mulţumesc tare mult!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
