Ion Iliescu a fost ultimul lider gorbaciovist din Europa Orientală şi ultimul comunist care a încercat să aplice perestroika. Moştenirea sa în istoria României poate fi descrisă într-un singur cuvânt: toxică. Aşa descrie istoricul Cosmin Popa, specializat în spaţiul ex-sovietic şi comunism, epoca Ion Iliescu acum, când primul preşedinte al României post-decembrie 1989 a murit la 95 de ani.
Cosmin Popa face un bilanţ dur al urmelor pe care Iliescu le-a lăsat, până azi, în mentalul colectiv al poporului român, dar şi în arhitectura instituţională a statului. Cu mult înainte ca pe scena istoriei să apară Putin şi Gherasimov, cel care a aplicat tactici de război hibrid chiar împotriva propriului popor a fost Ion Iliescu. Tocmai de aceea le e atât de uşor ruşilor azi în a penetra opinia publică din România, pentru că drumul le-a fost deschis acum câteva decenii de Ion Iliescu. Acesta a folosit disimularea, propaganda, învrăjbirea diverselor grupuri de români unele împotriva celorlalte, subminarea şi torpilarea democraţiei. La începutul anilor 90, când celelalte ţări ex-comuniste porneau pe drumul democratizării, poporul român redescoperea, sub Ion Iliescu, lupta de clasă, anti-intelectualismul şi xenofobia violentă.
Primul şef al statului român după căderea lui Ceauşescu a creat nu o democraţie imperfectă, ci un simulacru de democraţie, un stat defect, cu o structură incapabilă de progres. În acelaşi timp, Iliescu este creatorul actualei clase politice din România, aşa cum arată ea până în zilele noastre, mai adaugă istoricul.
Întregul interviu pe care l-a acordat News.ro istoricul Cosmin Popa:
„Prin Ion Iliescu, prin practicile sale, ceauşismul a supravieţuit în minţile şi în sufletele multora dintre români. Este exact fondul pe care se desfăşoară astăzi această ofensivă propagandistică a autoritarismului şi a putinismului în România“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Cosmin Popa, vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. V-aş propune să discutăm despre un eveniment care în momentul de faţă copleşeşte România, cel puţin din punct de vedere mediatic. Cum vă raportaţi dumneavoastră, ca istoric, la epoca Ion Iliescu? Putem spune că s-a terminat comunismul în România odată cu căderea lui Ceauşescu şi venirea lui Iliescu la putere, în 22 decembrie 1989?
Cosmin Popa: Bună ziua, domnule Udrea, vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie şi pentru interesul arătat. Eu nu mă simt atât de copleşit emoţional în legătură cu acest eveniment. Poate doar de căldură. Întrebarea dumneavoastră este foarte bună. Mă întrebaţi dacă Iliescu este cel care a terminat comunismul în România. Nu! Iliescu este cel care a adaptat, uneori magistral, mecanismele statului comunist la un context istoric în schimbare. Iliescu sigur că este important pentru ieşirea din ceauşism, însă de fiecare dată trebuie spus că acest om a făcut la fel de mult pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu cât a făcut pentru păstrarea reziduurilor ceauşismului în România post-comunistă.
Matei Udrea: E corect să spunem că Iliescu a fost ultimul lider gorbaciovist din istorie? Ultimul care a încercat să aplice o perestroikă şi crearea unui comunism cu faţă umană, după ideea şi modelul lui Gorbaciov?
Cosmin Popa: Da, este o caracterizare corectă. Din păcate pentru România, nu Ceauşescu a fost ultimul lider convins de valabilitatea şi aplicabilitatea ideologiei comuniste, ci Ion Iliescu. Ion Iliescu este nu doar expresia, dar şi imaginea pură a încercării reaşezării României pe un traseu, să spunem, pro-sovietic. Şi da, aşa este, Iliescu a fost ultimul lider gorbaciovist al Europei Orientale.
„Ion Iliescu a creat arhetipul mental, spiritual şi cultural al politicianului român de astăzi. Ion Iliescu a creat o infrastructură instituţională şi o arhitectură constituţională incapabilă de modernizare, incapabilă de performanţă şi de progres“
Matei Udrea: Ştim, inclusiv din emisiunile pe care dumneavoastră le realizaţi pe YouTube, că Nicolae Ceauşescu, departe de propaganda internă care îi creiona imaginea unui lider puternic şi respectat la nivel mondial, avea o reputaţie proastă inclusiv în interiorul blocului comunist. Chiar colegii lui de bloc comunist nu prea erau încântaţi când aveau de-a face cu el. Cum a fost perceput Iliescu în primii ani de după decembrie 1989, comparativ cu ceilalţi lideri care apăruseră în ţările ex-comuniste? Ce imagine avea noua elită a României comparativ cu liderii care apăruseră în Polonia, în Ungaria, în Cehoslovacia?
Cosmin Popa: Uitaţi, în ceea ce-l priveşte pe Nicolae Ceauşescu, trebuie să spunem că percepţia lui internaţională are cel puţin două etape. Una, să spunem, pozitivă, o etapă de început, în care Nicolae Ceauşescu era perceput ca un lider comunist modern, de generaţie nouă, anti-sovietic, deschis, la limită chiar liberal. Această percepţie s-a deteriorat odată cu schimbările survenite în regim. În ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu, putem spune că percepţia sa internaţională a fost una destul de uniformă, cu excepţia momentelor luminoase din al doilea mandat prezidenţial (2000-2004 – n. red.), când a înţeles foarte clar că nu se mai poate împotrivi cu aceeaşi vigoare şi cu acelaşi succes modernizării României, aşa cum o făcuse în prima sa perioadă de guvernare. Evident că nu se poate face comparaţie între un Havel sau Walesa şi Ion Iliescu. Ion Iliescu a fost produsul perfect al ceauşismului. Un ceauşism care datora extrem de mult stalinismului, datora foarte mult modelului sovietic peste care Nicolae Ceauşescu a aşezat, aşa, o mantie etnicistă, naţionalistă, ceea ce l-a ajutat să vândă românilor dictatura personală ca pe un regim, să spunem, construit pe osatura culturală românească. Ion Iliescu sigur că a fost perceput corect. Poate că, mult înaintea românilor, străinii au înţeles că nu este decât o încercare de continuare a mecanismelor comunismului într-un nou context istoric, aşa cum spuneam. Deci, nu comportă comparaţie percepţia internaţională. Iliescu, în pofida a ceea ce spun unii astăzi, nu era un intelectual autentic. Era un propagandist iscusit, un propagandist cu o anumită cultură, cu o deschidere către lumea ideilor, dar un propagandist! Pentru că noi, cu toţii, am observat că Iliescu a păstrat pe tot parcursul vieţii sale mecanisme mentale, ticuri verbale specifice activiştilor de partid şi de stat. Deci, din acest punct de vedere, România a fost, să spunem, mai degrabă un copil-problemă al Europei Orientale, alături de Bulgaria. Şi aceste lucruri se explică prin forma absolut aberantă pe care a căpătat-o regimul comunist în anii ’80 în România. Un regim care a întârziat în mod programatic modernizarea României, o modernizare care, în privinţa celorlalte ţări comuniste, se petrecea chiar şi pe un fond pro-sovietic. România lui Ceauşescu oferea românilor iluzia independenţei politice – pe care România, de fapt, nu o avea –, ţinându-i captivi într-un regim anacronic, obtuz şi stalinist pe fond. Sigur că Ion Iliescu a reprezentat un progres, dar un progres doar prin raportarea României la ea însăşi, nu la evoluţiile din jurul ţării!
Matei Udrea: Ceea ce mă surprinde, iar moartea lui Iliescu mi-a atras cu atât mai mult atenţia asupra acestui lucru, este că, după 35 de ani, mişcarea aşa-zis suveranistă din România foloseşte exact sloganurile oamenilor lui Iliescu din primăvara lui 1990! Tot „nu ne vindem ţara“, tot „nu vrem să fim sclavii străinilor“, tot „moarte intelectualilor“. Pare ciudat. Totuşi, suntem într-o altă epocă, chiar alt popor. S-au schimbat generaţiile, dar sloganurile de la ieşirea din comunism au aceeaşi priză la oameni.
Cosmin Popa: Păi, nu este uimitor, pentru că Ion Iliescu a creat în România post-comunistă o lume anacronică care funcţiona bazându-se pe mecanismele dictaturii comuniste din anii ’50. Şi atunci când celelalte ţări foste comuniste se democratizau, românii redescopereau lupta de clasă, anti-intelectualismul, xenofobia violentă, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră. Ceea ce mă uimeşte pe mine, ca şi pe dumneavoastră, este capacitatea acestei lumi anacronice de a ţine captivă atâta lume, atâţia oameni! Din acest punct de vedere, Ion Iliescu este omul care a întârziat cât a putut de mult demantelarea mentală şi culturală a comunismului în România. De altfel, prin Ion Iliescu, prin practicile sale, ceauşismul a supravieţuit în minţile şi în sufletele multora dintre români. Şi este exact fondul pe care se desfăşoară astăzi această ofensivă propagandistică a autoritarismului şi a putinismului în România.
Matei Udrea: Dacă ar fi să rezumaţi în câteva fraze moştenirea pe care ne-o lasă epoca Iliescu, cum ar suna acestea?
Cosmin Popa: Aş putea să rezum într-un singur cuvânt: toxic! Pentru că Ion Iliescu nu este autorul unei democraţii imperfecte. El este de autorul unei democraţii simulate, al unui simulacru de democraţie. Ion Iliescu a creat arhetipul mental, spiritual şi cultural al politicianului român de astăzi. Ion Iliescu a creat o infrastructură instituţională, o arhitectură constituţională extrem de problematică, incapabilă de modernizare, incapabilă de performanţă şi de progres. Şi Ion Iliescu ne-a lăsat moştenire un ghem de minciuni care a reuşit să relativizeze sacrificiul suprem pe care l-au făcut în decembrie 1989 cei care li s-au împotrivit cu mâinile goale lui Nicolae Ceauşescu şi călăilor lui. Aşa că, din acest punct de vedere, mă văd nevoit să revin la primul cuvânt pentru a rezuma moştenirea lui Ion Iliescu: toxic!
„Iliescu şi-a conceput şi şi-a exercitat puterea în România cu foarte multe dintre instrumentele războiului hibrid! Disimularea, propaganda, învrăjbirea diverselor grupuri de români unele împotriva celorlalte, subminarea şi torpilarea democraţiei, toate sunt elemente de război hibrid!“
Matei Udrea: Au dreptate cei care îi pun în cârcă o responsabilitate pentru starea societăţii şi a statului românesc de azi? De ce vă întreb asta: pentru că de la plecarea sa de la Cotroceni au trecut, totuşi, 20 de ani! Vorbim de cel puţin o generaţie care s-a schimbat. Lumea a evoluat masiv de atunci, România din 2025 aproape că nu mai are nicio legătură cu România din 2005.
Cosmin Popa: Ion Iliescu nu este singurul responsabil, dar este printre cei mai importanţi dintre ei. Sigur că România s-a schimbat. Lui Ion Iliescu, practic, nu-i datorăm nimic legat de modernizarea României, însă îi putem imputa întârzierea cu care această modernizare s-a făcut. Pentru că Ion Iliescu nu este o persoană. Ion Iliescu este un sistem! Un sistem care a funcţionat dincolo de mandatele lui la putere, a funcţionat dincolo de perioada în care el a fost cea mai influentă persoană din acest simulacru de partid politic care este astăzi Partidul Social Democrat, care este de fapt o confederaţie de clanuri ieşită, ca o Veneră din spuma mării, din măruntaiele Partidului Comunist. Ceea ce a făcut ca influenţa structurală a lui Ion Iliescu asupra României să fie mult mai puternică decât ar fi fost cazul pentru o ţară care a ieşit din dictatură.
Matei Udrea: Aţi atras atenţia în mai multe ocazii, de-a lungul ultimelor luni, asupra unui lucru foarte important, şi anume că Rusia încearcă o reprogramare culturală a poporului român. Există elemente de substrat ale statului român create de epoca Iliescu şi care ajută Moscova în acest demers?
Cosmin Popa: Sigur că da! Iliescu şi-a conceput şi şi-a exercitat puterea în România cu foarte multe dintre instrumentele războiului hibrid! Disimularea, propaganda, învrăjbirea diverselor grupuri de români unele împotriva celorlalte, subminarea şi torpilarea democraţiei, toate sunt elemente de război hibrid!
Matei Udrea: Deci noi, practic, trăim un deja-vu cu acest asalt al Rusiei!
Cosmin Popa: Ion Iliescu a guvernat folosindu-se copios de instrumentele războiului hibrid înainte ca el să fie formalizat şi teoretizat de Gherasimov şi aplicat de Putin. Deci, din acest punct de vedere, Ion Iliescu a fost un exponent fidel al culturii care l-a generat, cea a stalinismului.
„Acum, în România se încearcă crearea unei situaţii revoluţionare. Este vorba despre acutizarea unor percepţii, astfel încât să se creeze o psihologie colectivă şi o situaţie revoluţionară care să pună largi categorii ale populaţiei în conflict deschis nu numai politic, dar şi civil cu autorităţile publice. Este exact ceea ce îşi doreşte Moscova. Este exact felul în care a guvernat şi Ion Iliescu în primii ani atunci când s-a aflat la putere“
Matei Udrea: Dintre instrumentele folosite de ruşi în propaganda desfăşurată în România mi-a atras atenţia unul nou introdus în ultimele luni. E vorba de apariţia discursului urii pe TikTok, pe Facebook, pe site-uri şi la televiziunile unde se face această propagandă. Au apărut mesaje încărcate de o violenţă extremă. Vorbim chiar de incitare la asasinarea liderilor statului, discuţii prin care aşa-zişii inamici, adică preşedintele, premierul, susţinătorii lor sunt dezumanizaţi. Ce urmăreşte această radicalizare a discursului? Vedem un crescendo, oamenii captivi în această propagandă sunt aduşi într-o stare de surescitare maximă.
Cosmin Popa: Da! Este crearea a ceea ce marxiştii ruşi numeau în anii ’70 o situaţie revoluţionară. Este vorba despre accelerarea unei revoluţii, despre acutizarea unor percepţii, astfel încât să creeze o psihologie colectivă şi o situaţie revoluţionară care să pună largi categorii ale populaţiei în conflict deschis nu numai politic, dar şi civil cu autorităţile publice. Este exact ceea ce îşi doreşte Moscova. Este exact felul în care a guvernat şi Ion Iliescu în primii ani atunci când s-a aflat la putere. Pentru că lui Ion Iliescu îi datorăm primul val de emigraţie politică românească post-comunistă. Lui Iliescu şi aşa-zişilor săi mineri, care erau de fapt securiştii lui Nicolae Ceauşescu deghizaţi în mineri. Drept pentru care nu este nimic întâmplător din ce se petrece aici. Moscova are şi a mai aplicat reţeta destabilizării şi a controlării României, inclusiv prin intermediul lui Ion Iliescu, cu mult înainte ca ea să devină un subiect de discuţie publică, aşa cum se întâmplă astăzi. Deci, nu este nimic nou din ceea ce se întâmplă. Aceste metode au mai fost aplicate. România a mai fost astfel guvernată şi controlată. Şi astăzi marcăm moartea unuia dintre exponenţii de seamă ai acestui fel de a face politică în România.
Matei Udrea: Ultima întrebare. Aţi menţionat aici că noi nu ne confruntăm pentru prima oară cu acest tip de război hibrid şi nici măcar nu e prima oară în istorie când e folosit. Aţi menţionat că încă din anii ’70 se foloseau grupările marxiste de acest tip de de învrăjbire a populaţiilor. Cum şi-au rezolvat alţii acest tip de probleme? Cum am putea să ieşim şi noi de la înghesuială?
Cosmin Popa: E foarte simplu. În primul rând, trebuie restabilită credibilitatea instituţiilor şi proiectat un set de acţiuni foarte clare care să consolideze societatea şi să pună, practic, legea în aplicare. Pentru că problema aici este foarte simplă: cât de mult şi cât de des participă cei care ar trebui să apere statul de drept la această destabilizare a sa! Problema noastră este nu atât duşmanul din exterior, cât duşmanul din interior. Pentru că cel mai mare inamic al democraţiei româneşti se află chiar în interiorul instituţiilor acestei democraţii.
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate!
Cosmin Popa: Şi eu vă mulţumesc!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
